SOTIA - Arhiepiscopul Iustinian Chira
O sotie
înteleapta lânga un suflet mare, o sotie potrivita lânga omul cu chemare este
cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Nenumarati oameni înzestrati s-au pierdut, au
fost înghititi de mediocritate pentru ca au avut sotii nesabuite care i-au tras
mereu în jos în lumea lor marginita. O sotie aleasa, întotdeauna se face soclu
pentru sotul ei pe care îl ridica, îl ajuta sa stea acolo unde îi este locul în
fata lumii.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 124-125
PUTEREA LUMINII DUMNEZEIESTI -
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum
soarele de pe cer îsi reflecta întreaga-i maretie si stralucire în puzderia de
corpuri transparente de pe pamânt si soarele duhovnicesc – Dumnezeu – a
binevoit sa se reflecte în nenumarate fiinte, în cer si pe pamânt: acolo în
îngeri, aici în oameni. Si dupa cum lumina – si cea a soarelui material – nu se
împiedica de corpurile solide, dar transparente, luminând prin geamuri încaperi
închise din toate partile, în care nu patrunde aerul de afara, tot asa si
lumina Soarelui spiritual nu se opreste în fiintele spirituale, nu se izbeste
de oprelisti materiale, nici de pereti, nici de ziduri mohorâte de temnita,
nici de imensitatea muntilor, nici de adâncimea pesterilor în care se ascund de
lume robii lui Dumnezeu, nici de abisurile pamântului. Ea patrunde pretutindeni
si straluceste pretutindeni, în tot sufletul în stare sa primeasca lumina
adevarului ceresc. (Pavel si Sila se rugau în temnita, laudau pe Dumnezeu în
cântari, si Domnul le-a ascultat rugaciunea. – Faptele Apostolilor 16, 25-26).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 405
PUTEREA CARE HRANESTE TOATE - Sfantul
Efrem Sirul
Învata si de
la foc cum hraneste aerul toate: când focul e închis într-un loc lipsit de aer,
flacara lui începe sa pâlpâie, rasuflarea ei slabeste.
Cine a vazut
vreodata o mama alaptând toate din toata fiinta ei? De sânii ei atârna lumea
toata, ea însasi atârnând de Cel ce Singur este puterea care hraneste toate.
Binecuvântat
Cel care în Raiul Sau va da bucurie întristarii noastre!
Sfantul Efrem Sirul, Imnele Raiului,
traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010, p. 83
ARBORELE FIRAV - Sfantul Teofan
Zavoratul
Mândria se
aseamana unui arbore foarte înalt si încovoiat, toate ramurile caruia sunt
firave, si pe care, daca se catara cineva, îndata se va prabusi de la înaltime.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 52
A aparut noul numar al revistei,
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu