Cu deosebit respect vă trimitem nr.
358 al ,,Scrisorii pastorale”. Dacă aveți posibilitatea, vă rugăm să ne
confirmați primirea. În situația în care textul primit de Dvs. nu conține
diacritice, vă rugăm să ne semnalați și vom încerca să vi-l trimitem într-un
alt format.
Sănătate și fericire în casa și în
viața Dumneavoastră!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVI(2017), nr. 358(16 –30
Septembrie)
Dragii mei enoriași!
Povara identității românești. Scriu
aceste rânduri cu durere în suflet, în urma unei călătorii în Serbia și
Bulgaria. Acolo sunt mii de români, care-și pierd identitatea cu fiecare zi ce
trece. Poartă în suflet povara unei cruci
lăsate din moși-strămoși, aceea de a se numi vlahi. O poartă cu mândrie, o afirmă ori de
câte ori este nevoie, iar autoritățile de acolo chiar se bucură de aceasta.
Limba curată românească pe care o vorbesc și portul popular sunt cartea lor de
identitate, care spune lumii întregi că fac parte dintr-un popor mare, poporul
românesc, trăitor în spațiul carpato-dunărean de mii de ani. În toată Europa de
Sud-Est, dar mai ales în Peninsula Balcanică, sunt risipiți românii, dar, din
păcate se definesc sub alte denumiri: vlahi, vlași, aromâni etc.
Dintre popoarele Peninsulei
Balcanice, doar românii, macedonenii, albanezii
și grecii sunt cele mai vechi, popoare stabile, sedentare. Bulgarii și
sârbii, urmașii slavilor, au venit târziu, în secolul al șaptelea. La fel și
ceilalți vecini ai noștri. Ungurii, urmașii hunilor, au venit în secolul al
X-lea; la fel rușii, iar ucrainenii, urmașii cazacilor de odinioară, sunt
populații venite târziu. Nu mai vorbim
de turci și tătari, popoare migratoare, care au venit în părțile noastre
,,de-au cerut pământ și apă”, vorba lui Eminescu.
Fiind popor sedentar, stabil,
poporul român, s-a ocupat cu agricultura, cu păstoritul, cultivarea pământului,
creșterea albinelor, pescuitul, mineritul, meșteșugurile bazate pe prelucrarea
lemnului, lânii, inului, cânepei, cărnii, cerealelor, metalelor. Fiind mari
crescători de animale, românii au călătorit cu turmele lor în căutare de hrană
și de climă mai blândă în spațiul carpato-balcanic ca la ei acasă. În toate
zonele de munte din Europa găsim sate românești sau populație vorbitoare de
limbă română, indiferent cum se numește pe plan local. Românii și-au muncit
pământul cu conștiința că el este al lui Dumnezeu, iar după organizarea
statală, al domnului țării. Proprietarii sunt călători pe pământ; bate vântul
și nu li se mai știe numele și urma. Au dat nume locurilor în care au trăit
după numele strămoșilor, după numele apelor, munților, chiar ocupațiilor mai răspândite
din zonă, au format triburi, apoi cnezate și voievodate, pe care le-au numit
după întemeietorii lor. Ca să se deosebească între ei, și-au spus olteni,
moldoveni, transilvăneni, bihoreni, maramureșeni, bucovineni, vlahi, dobrogeni.
Nu erau popoare deosebite, ci unul și același popor răspândit în locuri
diferite. Aveau conștiința că aparțin aceluiași popor, iar limba, portul,
muzica, dansul, religia, datinile și obiceiurile erau garanția că fac parte din
același trunchi etnic și lingvistic. Barierele naturale, cum au fost Dunărea
sau Carpații, nu au fost niciodată adevărate granițe între români, chiar dacă
uneori stăpânirile politice străine, vremelnice, s-au făcut luntre și punte
să-i despartă pentru totdeauna pe români. Când au venit străinii să ne răpească
plaiurile, românii s-au unit între ei, indiferent în ce regiuni sau ,,țări”
au fost locuitori și le-au ținut piept.
Pământul locuit azi de români este udat
de sângele moșilor și strămoșilor noștri, luptători pentru libertate și
independență. Străinii au încercat prin toate mijloacele și metodele să-i
maghiarizeze, să-i rusifice, să-i
sârbizeze și să-i bulgărească pe românii pe care au reușit să-i subjuge. Cei
rămași liberi au făcut tot ce le-a stat în putință ca să-i apere pe aceștia de
deznaționalizare. Pe poteci de munte numai de ei știute, românii din Țara
Românească treceau noaptea granița în Transilvania cu sacii cu cărți românești,
pe care le răspândeau în satele și orașele de acolo, pentru ca frații lor să
aibă pe ce citi, pe ce cânta și pe ce se ruga în limba mamei. Sute de ani ne-au
stăpânit ungurii și austriecii în Transilvania, rușii în Basarabia și Bucovina,
dar n-au reușit să distrugă fibra noastră românească și conștiința de neam.
Este profund regretabil că azi țări
prietene, precum Serbia și Bulgaria, cu care avem atâtea legături, în plin
secol XXI, nu acceptă ca etnicilor români de acolo să li se predea în școală în
limba română, să li se țină slujbele în limba română, să li se permită să publice cărți, reviste și ziare în limba
română. Noi nu avem în România vlahi și de aceea, în baza dreptului
internațional, nu putem să pretindem să li se acorde aceste drepturi, așa cum
pretinde Ungaria pentru ungurii din România. Diplomația noastră ar trebui să
lucreze mai mult pe această latură. Istoria și toponimia ar putea să-i
slujească ca bază de discuție. Aș sugera faptul că Oltenia este numită în
istorie Valahia Mică, iar Țara Românească Ungrovlahia, adică Vlahia dinspre
Ungaria. Biserica Ortodoxă Română are și azi prima sa mitropolie, Mitropolia
Ungrovlahiei, al cărei conducător este însuși patriarhul țării. Așa i-au numit
bizantinii pe românii din Peninsula Balcanică, vlahi. De la aceste adevăruri
istorice ar trebui să se plece și să se pretindă autorităților din Serbia și
Bulgaria să respecte etnia românească din țările respective, așa cum și noi
respectăm și acordăm drepturi etnicilor sârbi și bulgari din țara noastră.
Măcar pe principiul reciprocității să se pledeze și tot ar fi ceva. Nu
pretindem teritorii, ci doar ca românii de
acolo să fie respectați ca români, să li se respecte limba și identitatea lor.
Urmărim cu bucurie demersurile
președintelui nostru, ale guvernului și parlamentului român pe lângă
autoritățile ucrainene pentru păstrarea limbii române în școlile din Ucraina.
Sunt îndreptățite, conform dreptului internațional al minorităților. Numai că
acolo sunt români recunoscuți oficial ca români. În 1990, cu prilejul unei
vizite la Cernăuți, am cumpărat un album, în care se făcea distincție netă
între românii din România și bucovinenii de acolo. S-a făcut un pas mare între
timp. Același lucru s-ar putea face și cu vlahii din Serbia și Bulgaria.
E datoria profesională și patriotică
a diplomaților și politicienilor români să rezolve această problemă, fiindcă
este o cerință majoră a veacului nostru.
*
Sfaturi părintești. Din cartea
Cărarea împărăției a Părintelui Arsenie Boca mai spicuim și ultimul fragment: ,,CHEMAREA LA
ÎNVIERE. Tainele lui Dumnezeu glăsuiesc înainte: ,,Amin, Amin, grăiesc vouă,
cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaţă
veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă”.
Hotărăşte-te suflete al lui Dumnezeu pentru cuvântul Tatălui tău!
Când a
trimis Mântuitorul pe cei doisprezece ucenici, deprinzându-i la propovăduirea
împărăţiei Cerurilor, printre alte porunci, le-a dat şi aceasta: ,,înviaţi pe
cei morţi”. Porunca aceasta o avem şi noi preoţii, urmaşii Sfinţilor Apostoli,
ucenicii de azi ai Domnului. Însă, nu pentru trupuri i-a fost grijă Domnului,
ci pentru sufletele moarte, pentru oamenii cărora le merge numele că-s vii,
dar, netrăind învăţătura creştină, sunt morţi.
A găsi în tine pe Hristos, Cel cu
Cruce, temelia ta dumnezeiască, şi a clădi pe ea viaţa ta, a dezvolta viaţa
lui Hristos în viaţa ta, asta e învierea ta din morţi, înainte de învierea cea
de obşte. ,,Fericit şi sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi.
Peste acesta moartea cea de-a doua nu are putere.” ,,Amin, Amin, grăiesc vouă,
că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu
şi care vor auzi vor învia.” Aci e vorba de morţii aceştia, cărora li se pare,
după nume, că-s vii. E vorba de o înviere îndeosebi, nu de învierea cea de
obşte, când vor învia şi trupurile, de aceea zice: ,,CARE vor auzi, vor învia!”
Căci glasul Fiului lui Dumnezeu este glasul Care, prin preoţii Bisericii,
ucenicii şi trimişii Săi din toate vremile, cheamă morţii la înviere.”
*
File de jurnal – 6 febr. 1982.
,,Nevoie mare de lemne. Miercuri am pierdut timpul degeaba. Marți seara
așteptasem până pe la ora 20 pe gestionarul IFET-ului, Neacșu, dar nu se mai
întorsese acasă. Miercuri la ora 6.30 am fost din nou la ușa lui. Erau luminile
aprinse, dar nimeni nu răspundea. Am așteptat până pe la ora 8, dar n-a ieșit
nimeni. Eram cu tăticu. Ne-am dus la Magheru, la ,,sector”. De acolo ne-au
trimis la UMTF în Severin, ca să-l căutăm pe Neacșu. L-am găsit. Ne-a dat pe Mărăscu Dumitru din Cernavârf,
fratele părintelui Mărăscu de la Cireșu, să meargă cu noi în pădure și să ne
dea lemne. Era o vreme splendidă. Aveam vorbă cu șoferul Boncioc Dumitru din
Malovăț, fost la IJGCL, iar acum la Termocentrala din Halânga, ca să meargă
clandestin cu mașina la lemne. Când ne-am dus la el, n-avea motorină. L-am dus
pe Mărăscu în oraș. La întoarcere am trecut iar pe la Boncioc. Îi dăduseră
motorină, dar i-a fost frică să meargă. Am venit la CAP Malovăț și, cu mare
greutate, am reușit s-o conving pe doamna președintă Teșilă Elisabeta să-mi aprobe
taxarea mașinii lor. Mi-au luat 150 lei, cu condiția să le dau motorină. Am
fost la unchiu-meu Dănilă Pârvănescu în Colibași și am luat o canistră de
motorină. A doua zi, joi, m-am dus iar la UMTF și l-am luat pe Mărăscu. Tăticu
a dat pe la Colibași și l-a luat pe unchiu-meu Dumitru Pârvănescu. Am plecat cu
mașina CAP-ului, șofer fiind domnul Ghiță Crumpei, în pădurea Negreștiului.
Acolo erau câteva grămezi de bârne pentru construcții miniere. Deși aveam pe
factură doar patru metri cubi, am încărcat zdravăn mașina. S-a muncit din greu.
Atât Mărăscu, cât și Crumpei au muncit alături de noi, ca la ei. Mi-a plăcut
Mărăscu! Tip de atlet, spirit vioi și deștept, spunea cu seninătate: ,,Nu-mi
este frică de nimic! Ce-mi este scris, aceea mi se va întâmpla, indiferent dacă
mă feresc eu sau nu!” Mai spunea că ,,în pădure nu se bate, nu se-njură, doar
se minte și se fură!” Lui i-am dat 500 lei, iar șoferului 300. Am adus lemne
cum n-am văzut așa ceva pe la mine prin curte până acum!
Vineri am fost la Pârlage. Acolo,
împreună cu Părintele Dumitru Păunescu și cu Părintele Meteleaucă Doru am făcut
Maslu Mariței Trăilescu, o femeie evlavioasă, care m-a ajutat mult pe la
biserică, când am fost preot la Bâlvănești.
Prin Pârlage oamenii sunt îngroziți
de recensământul animalelor. La un cetățean a găsit controlul două găini
netrecute. Le-a confiscat și l-a amendat cu 250 lei. În Malovăț au confiscat un
vițel și patru oi, iar cenzorei Nițulescu i-au dat 4.000 lei amendă și
eliminarea din serviciu. Tema supraviețuirii devine tot mai obsedantă pentru
mulți. Vineri după-amiază am fost la Severin. Programul la Biblioteca Județeană
s-a redus între orele 9-17. Circulația autobuzelor de oraș s-a redus și ea doar
la orele de vârf, având dreptul să circule doar cei cu abonamente, respectiv
muncitorii. Restul populației va merge pe jos!”
*
Misiune eșuată. Era în primăvara
lui 1980. Dimineața de Paști. Noaptea făcusem slujbă la Bârda, apoi la Malovăț.
Eram foarte obosit. Fiindcă reverenda
îmi era leoarcă, am dat-o jos și am îmbrăcat o haină uscată, pe care o aveam de
rezervă în altar. În revărsatul zorilor am plecat acasă. De mai puțin de un an
aveam mașină. Am ajuns la răscrucea dintre drumul Malovăț-Balta-Baia și cel de
intrare în Bârda. La Table, cum îi spunem noi, localnicii. Acolo, pe marginea
șoselei, erau mărăcini mari. După mărăcini, mașina poliției rutiere. A coborât
grăbit un tânăr frumos, echipat cu toată costumația specifică, parcă dirija
circulația în intersecție. Mi-a făcut semn să opresc. ,,- Sunt locotenent-major
Neagu! Vă rog să-mi prezentați actele!” I-am dat actele. N-a găsit nimic în
neregulă. Mi-a cerut să-i arăt dacă funcționează instalația electrică, frânele.
A examinat atent mașina. La urmă, a scos ,,bășica” și m-a pus să suflu. O
dată,de două ori, de trei ori. Nu ieșea ce vrea el. A izbucnit: ,,- Dar dumneata, părinte, nu te grijești în noaptea
de Paști?” ,,- Ba da, - i-am spus -, dar pun foarte puțin vin și de asta nu se
înverzește aparatul Dvs.!” ,,- Mă mir!” Fierbea. Mi-a întins actele și mi-a
făcut semn să plec.
Mă întreb și azi, de unde știa că
sunt preot? Eu nu-i spusesem și eram îmbrăcat civil. Până la final nu mi-a zis
,,părinte”, abia atunci a dovedit că știa ce sunt, că mă aștepta. Nu știu dacă
de la dumnealui pornea acțiunea de pescuire sau altcineva îl pusese să facă
aceasta, dar, oricum, misiunea eșuase! Asta a fost!
*
Jelui-m-aș și n-am cui! Redăm mai
jos un cântec excelent, interpretat de marele artist Tudor Gheorghe, potrivit
cu anotimpul, cu vremea, cu vremurile și cu sufletul multora:
,,Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș codrului,
Dar mi-e codrul ca și mine,
Că nici frunza nu și-o ține!
Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș drumului,
Drumul are pietre multe,
N-are vreme să m-asculte!
Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș codrului!
Codrule bătut de ploi,
Hai să plângem amândoi!
Ție că-ți pică frunza,
Mie că-mi trece vremea;
Ție că-ți pică vârfu,
Mie că-mi trece gându!
Ferice, codre, de tine,
Că nu-mbătrânești ca mine!
Vine toamna-ngălbenești,
Iarna tot te troienești,
Primăvara lăstărești,
Vara tot mai tânăr ești!
Codrule, bătut de ploi,
Hai să plângem amândoi,
Ție că-ți pică frunza,
Mie că-mi trece vremea!”
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel: Oferta de carte – septembrie, în ,,Armonii
culturale”, Adjud(VN), 2017, 19 sept., ediție on-line
(http://armoniiculturale.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 357, în ,,Armonii
culturale”, Adjud(VN), 2017, 20 sept.,
ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare(MM), 2017, 26 sept., ediție și on-line((https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2017, 19 sept., ediție și
on-line(http://www.observatorul.com); Timpul lui Dumnezeu, în ,,Națiunea”,
București, 2017, 24 sept., ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); în
,,Omniscop”, Craiova, 2017, 24 sept., ediție on-line(http://www.omniscop.ro);
Gheorghe Trocan – un om între oameni, în ,,Apollon”, Urziceni, 2017, 9(sept.),
p. 20, ediție și on-line(www.revista apollon.ro).
Parohia noastră a publicat, prin
Editura Sitech din Craiova, cartea preotului Dvs. Stat și Biserică în
Banat(1780-1886) în lumina unei arhive inedite(510 pag.).
La origine teză de doctorat,
lucrarea valorifică, sub aspect istoric, juridic și canonic, arhiva fostei
Protoierii Mehadia, formată din cca. 1100 de documente. Se conturează o frescă
a societății bănățene dintr-un veac frământat, în care elementul românesc
evoluează spectaculos, în ciuda opreliștilor de tot felul, - în primul rând
legislative -, ce i se pun la tot pasul. Cartea în sine se constituie ca o
cronică a luptei pentru supraviețuire și afirmare a poporului român.
Publicarea acestei lucrări a fost o
necesitate și în plan personal pentru autor. Constatăm cu tristețe că-n aproape
trei decenii s-a compromis una dintre cele mai nobile și respectabile trepte ale
învățământului românesc: doctoratul. Indivizi de toate rasele și culorile sunt
demascați de mass-media că și-au copiat tezele de doctorat, că au furat ca-n
codru. Ai uneori impresia că plagiatul a ajuns chiar un adevărat sport de
performanță la români! Și, culmea, ciordeii și pațachinele prinse cu cioara
vopsită, drept pedeapsă, rămân pe funcții, ori sunt avansați!
Am realizat teza de doctorat din
dragoste pentru Neamul meu și Biserica Ortodoxă. Sunt conștient că putea fi
mult mai bună, dar atât am putut eu să fac, locuind într-un cătun, departe de
centrele universitare, de biblioteci și arhive de renume. Am simțit nevoia s-o
dau publicității, pentru că unii cunoscuți și prieteni mă priveau cu ironie,
parcă ar fi vrut să-mi zică: ,,Nu cumva și tu ai făcut ca ăia?” Poate în felul
acesta vor vedea că este vorba de o muncă cinstită, pusă în slujba culturii și
istoriei românești.
Cât privește avantajele, pot spune
doar atât: îmi slujeam enoriașii, lucram și scriam, îmi păzeam caprele, făceam cele
ce erau necesare în același mod, atât înainte, cât și după obținerea titlului
de ,,doctor magna cum laude”.
Parohia noastră a mai publicat o
tranșă din cartea Prof. Ioan Neacșu,
Oastea pandurilor(172 pag.).
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ovidiu
Mitran-Cindy din Zoersel(Belgia): 452 lei; Părintele Prot. Dr. Ioan Dură din
Bruxelles(Belgia): 270 lei; Doamna Ing. Melania Caragioiu din St.
Constant(Canada): 200 lei; Domnișoara Mârza Simona din București, fiică a
satului Malovăț, Domnul Enculescu Iancu din Tr. Severin, Domnul Băloi
George-Marian din Colibași(MH), Domnul Cuțitoiu Paul-Mihail din Tr. Severin,
Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH) și Doamna Cârligeanu Maria din
Răușeni(BT): câte 100 lei; Doamna Crăciunescu Valeria din
Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul Palcu Victor din Tr. Severin, Domnul
Patroșanu Victor din Orevița Mare(MH), Doamna Butoi Denisa din Londra(Anglia),
fiică a satului Malovăț și Domnul Cucu Alexandru din Tr. Severin: câte 50 lei;
Doamna Paicu Mariuța din Malovăț a
mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 170
lei. Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
În cursul lunii septembrie am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 3 sept.(Bârda): 170 pâini;
8 sept.(Malovăț): 165 pâini; 10 sept.(Malovăț); 230 pâini; 14 sept.(Bârda): 50
pâini; 17 sept.(Bârda): 147 pâini; 24 sept.(Malovăț): 215 pâini. Așadar, în
luna septembrie s-au donat 977 pâini.
Copiilor li s–au donat și
ciocolate.
Totodată, în luna septembrie s-a
vândut pâine credincioșilor din parohie la prețul de achiziție de 0,60
lei/buc., astfel: 3 sept.(Bârda): 730 pâini; 8 sept.(Malovăț): 235 pâini; 10
sept.(Malovăț); 170 pâini; 14 sept.(Bârda): 350 pâini; 17 sept.(Bârda): 753
pâini; 24 sept.(Malovăț): 485 pâini. Așadar, în luna septembrie s-au vândut
2723 pâini.
*
Contribuția de cult. La 30 sept.,
situația contribuției de cult în parohia noastră se prezintă
astfel: în Bârda au achitat 96,08% dintre familii; în Malovăț au
achitat 94,24% dintre familii; la nivel
de parohie au achitat 94,80% dintre
familii. E un procent excepțional, mai ales că anul financiar îl încheiem
la 30 nov., așa că mai au timp să achite
și cei ce au întârziat. Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult este
la aprecierea credincioșilor, după principiul: fiecare dacă vrea și cât vrea.
Serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă cineva achită sau nu ceva
pentru contribuția de cult. Preotul este la dispoziția tuturor.
*
Plăți. În această perioadă, parohia
noastră a efectuat câteva plăți mai
mari, astfel: 3.550 lei pentru lumânări; 2.400 lei pentru vol. Stat și Biserică
în Banat(1780-1886) în lumina unei arhive inedite; 2.220 lei pentru pâinea
donată și vândută în luna septembrie; 1.500 lei pentru excursia din Serbia și
Bulgaria; 900 lei vol. Oastea Pandurilor; 900 lei țeavă, tablă și ciment pentru cele două
WC-uri de la cimitire; 842 lei impozit; 518 lei taxe poștale pentru colete; 500
lei pentru icoane; 400 lei o rabă de balastru pentru drumul de la cimitirul din
Malovăț: 300 lei transport cărți prin curier; 200 lei manopera pentru WC-urile
de la cimitire; 160 lei diferență la vol. Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1948-2008);
400 lei ghiozdane și rechizite școlare; 135 lei timbre poștale; 100 lei
manopera pentru împrăștierea balastrului de la cimitirul din Malovăț; 85 lei
curentul electric; 85 lei
ștampilă-inventar Bârda; 50 lei transport materiale; 50 lei comisioane
bancă; 50 lei internetul, cât și altele
mai mici.
*
Lucrări la cimitir. Parohia noastră a
construit un WC din metal și pentru cimitirul din Bârda. La același cimitir, un
grup de enoriași inimoși din Bârda au lucrat mai multe ore, voluntar, tăind și
transportând la biserică un pom mare, care se prăbușise din cauza furtunii.
Rugăm pe toți oamenii de bine din Bârda ca să vină sâmbătă, 21 oct., ora 9, la
cimitirul din Bârda ca să mai taie și alți pomi, care prezintă pericol de
prăbușire peste cruci, în cazul unei noi furtuni. Îi rugăm să se înarmeze cu
drujbe și securi. Le mulțumim.
*
Zâmbete. ☺ O mașină se lovește brutal de o căruță. În urma
accidentului, calul și căruțașul sunt răniți destul de grav. Polițistul vine la
fața locului și, văzând calul chinuindu-se, într-un
acces de milă, îl împușcă. Apoi se îndreaptă către căruțaș cu pistolul în mână
și îl întreabă: ,,- Și dumneavoastră
sunteți rănit?” ,,- Nu, nu! Doamne ferește! Așa de bine nu m-am simțit
niciodată!..” ☺
Pacientul: ,,- Domnule Doctor, îmi cereți
cinci sute de lei pentru extracția unei măsele? Doar pentru cinci minute
de muncă?” Dentistul: ,,- Dacă doriți, v-o extrag într-o oră!”☺ A doua zi de Paşti, Stalin vine la birou. Nici nu
intră bine pe uşă, că primul subordonat îl întâmpină respectuos: ,,- Hristos a
înviat, tovarăşe Stalin!” Stalin zâmbeşte, dă din cap și trece mai departe. Nu
trec două minute şi apare alt subordonat: ,,- Hristos a înviat, tovarăşe
Stalin!” ,,- Ştiu, ştiu, am fost deja informat!”
*
Excursii-pelerinaj ● În ziua de joi, 21
sept., preotul împreună cu un grup de 50 de enoriași din Malovăț, Bârda și Tr.
Severin au participat la excursia desfășurată pe următorul traseu: Bârda –
Malovăț - Tr. Severin - Cladova(Serbia) – Negotin (Serbia)(oraș, mânăstire,
sărbătoarea hramului) – Vidin (Bulgaria)(oraș) - Calafat – Maglavit
(mânăstirea, mormântul lui Petrache Lupu) - Jiana Mare (mânăstirea) - Tr.
Severin – Malovăț - Bârda.
Cei mai mulți dintre participanți au
trecut pentru prima dată în viața lor granița. Câteva observații și impresii de
călătorie din această excursie merită consemnate. Ne-a impresionat în Serbia
starea materială a locuitorilor. Prin sate și orașe aveai impresia că toate
casele sunt noi, abia terminate. Toate construite cu gust. Cimitirele foarte
frumos amenajate și întreținute. Am mers la Mânăstirea Bucov de lângă Negotin.
Deși, pe calendarul lor, era data de 8 sept., sărbătoarea Nașterii Maicii
Domnului, la ora 11, când am ajuns noi, slujba era terminată, ușile zăvorâte. O
femeie de serviciu putea să mai țină biserica deschisă pentru un pelerin!
Nicăieri în Serbia și Bulgaria nu am găsit o carte, revistă sau ziar românesc.
Nimic în grafie latină. Am discutat cu localnici români. Se declarau vlahi.
Unul mi-a spus: ,,Nici eu nu știu ce mai sunt. Ăștia zic că sunt sârb, voi
ziceți că sunt român, părinții mi-au spus că sunt vlah! Până la urmă, eu ce
sunt?” La ei în biserică se vorbește și se slujește numai în limba sârbă, în
școală se învață numai în limba sârbă. Nimic pe românește! Și, totuși, noi
românii tăcem! Raportându-ne la problemele pe care ni le fac ungurii de la noi,
deși au universități, posturi de televiziune și radio, biserici și mânăstiri în
limba maghiară, cărți, reviste și ziare în limba lor și tot nemulțumiți sunt,
ne întrebăm dacă nu cumva suntem prea lași!
În bâlciul de la Negotin am găsit
mulți români din Mehedinți și Dolj cu mărfuri românești și chinezești de
vânzare.
În satele din Bulgaria ai senzația că
mergi prin cartiere țigănești. Nivelul economic foarte scăzut. Vameșul de la
Vidin ne-a spus că la Albotina nu avem nimic de văzut, ci doar o groapă pe care
au săpat-o căutătorii de aur. Păcat! În Bulgaria prețurile la mărfuri erau mult
mai mari decât cele din România. În centru Vidinului se mai păstrau ruinele
cazematei militare ca reper istoric și muzeografic. În Vidin au căzut primele
obuze trase de tunurile românești în mai 1877, când ne-am declarat independența
față de turci și a început războiul.
Pe parcursul celor cca. 100 km
străbătuți prin cele două țări, fiind zi de sărbătoare, nu am văzut decât un
tractor discuind în Bulgaria. În rest, câmpurile erau pustii, în sensul că nu
erau oameni la muncă. În schimb, recoltele erau frumoase, vegetația abundentă,
seceta nu se făcea resimțită și pe acolo. Nicăieri nu am văzut un metru patrat
de teren ars!
Vămile românești de la Gura Văii și
Calafat sunt de admirat, superioare celor sârbești și bulgărești. De asemenea,
impresionează drumurile românești. Cele din Serbia și Bulgaria semănau cu
drumul Malovăț – Balta - Baia în ceea ce privește semnele de circulație și
marcajele și cu cel din Bârda, în ceea ce privește gropile. Șoseaua Calafat -
Tr. Severin este, în schimb, extraordinară. Parcă suntem în altă lume.
Calitatea asfaltului este ireproșabilă, peste tot marcaje, semne de circulație,
indicatoare, șanțuri pavate, podețe la porți, mult alb pe gardurile și pomii de
pe marginea drumului. Să tot mergi!
Am făcut o escală la Mânăstirea
Maglavit. Minunea lui Dumnezeu! Când am fost într-o altă excursie, în urmă cu
mai mulți ani, mânăstirea era în construcție. Acum e terminată. Puține biserici
am văzut atât de frumos amenajate.
Arhitectura bisericii este cu totul aparte. Tradiția se îmbină armonios cu
modernitatea, pictura și mobilierul făcute cu gust, de oameni care au știut
ce-i frumosul. Era în plină slujbă de seară. Maicile cântau îngerește la
strană. Mânăstirea în sine este o minune rătăcită în Câmpia Calafatului.
Am mers la Mânăstirea Jiana Mare.
Pentru prima dată. Aici a donat familia Dr. Pleniceanu 5 ha de teren și s-a
construit o bijuterie de mânăstire. Prea Sfințitul Episcop Nicodim s-a implicat
personal și s-a străduit să dea viață unui locaș monastic foarte necesar în zonă. Biserica e
mică, dar construită cu mult gust. Spațiul mic din interior dă un aer familiar, o căldură aparte. Parcă
sfinții se coboară printre oameni și se roagă împreună cu ei. Liniștea și
ambianța din acea biserică te îndeamnă
la rugăciune, acolo Îl simți pe Dumnezeu aproape. Ce-i drept, la Jiana mai sunt
multe de făcut atât la biserică, cât și la anexe. Este acolo un singur călugăr,
dar, cu siguranță, în viitorul apropiat, acolo va fi un centru monahal
puternic, apreciat și căutat de credincioși.
Nici de la Calafat până la Bârda nu am
văzut teren pârjolit, iar vegetația era destul de abundentă. La noi a distrus
seceta aproape totul, iar ce a mai scăpat de la ea, au distrus inconștienții
prin incendiere. Ne dă Dumnezeu ce merităm!
Excursia în sine a fost o reușită sub toate
aspectele. La sfârșitul ei am putut exclama: ,,- Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat
o țară atât de frumoasă!”
● La solicitarea mai multor enoriași,
Joi, 19 Oct., organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin –
Malovăț – Bârda - Tg. Jiu – Lainici – Petroșani – Hațeg - Mânăstirea Prislop -
Caransebeș (Mânăstirea Teiuș) - Mânăstirea ,,Sf. Nectarie” - Mânăstirea
,,Piatra Scrisă” - Tr. Severin - Bârda. Se poate face într-o zi. Mai sunt 3 locuri
libere. Preț orientativ: 45 lei.
● Pentru o dată pe care vom stabili-o
ulterior, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj, pe următorul
traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(cetatea medievală, Muzeul Județean,
cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) – Cerneți(Cula lui Tudor
Vladimirescu, mânăstirea ,,Sf. Treime”) – Strehaia(orașul, mânăstirea) - Gura
Motrului(mânăstirea)- Motru – Malovăț - Bârda. Se poate face într-o zi. Preț
orientativ: 30 lei;
*
Licitații. Duminică, 29 oct., în
incinta bisericii de la Bârda, la ora 12, va avea loc licitația terenului
bisericii din Govăra pentru anul 2018; duminică, 5 noiembrie, ora 12, în
incinta bisericii din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor bisericii din
Ogașul Barbului, Țigăreni și Ogășanu pentru anul 2018.
*
Botezuri. Nunți. În ziua de 30 Sept.
am oficiat Taina Sf. Botez pentru Cucu Alessia-Ștefania, Fiica Domnului Cucu
Bogdan-Valentin și a Doamnei Cucu Andreea-Nicoleta din Tr. Severin. Să le
trăiască! În ziua de 23 Sept. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul
Borugă Vasile din Malovăț și Domnișoara Rădițoiu Andreea-Gabriela din Tr,
Severin. Dumnezeu să le ajute!
*
Anunț. Cineva are de vânzare sămânță
de lucernă românească.
*
Program. În cursul lunii Octombrie,
avem următorul program de slujbe: 1 Oct.(Bârda); 7 Oct. (Malovăț-Bârda); 8 Oct.
(Malovăț); 14 Oct.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct.
(Bârda); 21 Oct.(Malovăț-Bârda); 22 Oct.(Malovăț); 26 Oct.(slujbă la Bârda; pomeniri
la Malovăț, la ora 12); 28 Oct.(Malovăț-Bârda); 29 Oct.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, la școală, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu