Dr. Valeriu Lupu
cu paşii destinului
spre virtutea dăruirii
Vasilica Grigoraş
Printre intelectualii de notorietate şi certă valoare
ai Vasluiului se numără la loc de cinste şi medicul pediatru dr. Valeriu Lupu.
Îmi aduc
foarte bine aminte de perioada în care au fost mici copiii mei şi comunicarea
cu renumitul doctor. Am apelat la domnia sa pentru a-i trata atunci când
sănătatea lor mai şchiopăta, uneori. Solicitat pentru o consultaţie, încă de la
prima întâlnire, m-a impresionat şi oarecum derutat (lucrând într-un alt
domeniu decât cel medical) întregul „interogatoriu” cu privire la pacient, şi
chiar la familie. Prima întrebare a medicului nu a fost, aşa cum mă aşteptam,
ce se întâmplă cu copilul? Erau întrebări care priveau constituţia fizică,
particularităţile psihice, antecedente, reactivitate, predispoziţii ereditare
şi multe altele. Acest lucru nu-l mai întâlnisem la alţi medici şi treptat am
înţeles că răspunsurile la aceste întrebări (ceea ce în medicină poartă numele
de anamneză) aveau o însemnătate crucială pentru tot ceea ce urma. În funcţie
de aceste informaţii se desfăşura investigaţia medicală şi se stabilea terapia.
Cele trei componente – anamneză, investigaţii şi terapie au făcut întotdeauna
casă bună şi trainică în practica medicală îndelungată, de peste patru decenii a doctorului Valeriu Lupu.
Ceea ce m-a
mai impresionat întotdeauna la consultaţiile copiilor a fost şi optimismul medicului. Părinţilor, speriaţi de
afecţiunile copiilor, întotdeauna ne inducea o atitudine activă, combativă,
opusă resemnării şi deprimării. Învăţam din mers respectarea fidelă şi plină de
încredere a tratamentului, cu toate componentele lui. După ce trecea episodul
cu pricina, invita părintele la o atitudine de prudenţă şi cumpătare în ceea ce
priveşte creşterea sănătoasă a copilului. Aş putea spune că, astfel dr. Valeriu
Lupu devenea doctorul întregii familii, pe anumite segmente de viaţă, atitudine
şi comportament faţă de sănătatea copiilor.
Vechea
zicală „vorba dulce mult aduce” este întipărită în fibra cea mai intimă a
personalităţii sale. Prin cuvântul blând şi meşteşugit formulat, reuşeşte să-l
transforme în cuvânt – medicament, cuvânt – pansament, alinător al durerii şi
aducător de linişte. Între medic şi pacient (copil şi deopotrivă părinte)
limbajul oarecum impus cu discreţie şi subtilitate de medic era şi este vorba
amabilă, cuvântul politicos, însoţit de zâmbet, izvor de bune şi sănătoase
emoţii pozitive. Picături de învăţătură presărate cu dăruire, atenţie şi răbdare
de medic au dat întotdeauna roade.
Dr. Valeriu
Lupu a ştiut dintotdeauna că ”un copil este ca un copac; dacă se strâmbă de
mic, nu se mai poate îndrepta”. În acest spirit a înţeles să-şi practice nobila
profesie de medic pediatru. S-a dedicat trup şi suflet îngrijirii sănătăţii
copiilor, odoarele cele mai de preţ ale părinţilor, stâlpii de bază ai
societăţii. Asemenea lui Nicolae Paulescu, care spunea că: „medicul trebuie să
fie în acelaşi timp un savant care iubeşte din tot sufletul ştiinţa medicală,
adică ştiinţa omului…”, nu a încetat niciodată să studieze, să cerceteze, să
fie la curent cu noutăţile domeniului. Şi mergând mai departe pe firul
parcursului vieţii şi activităţii neobositului doctor, descoperim în portretul
profesional şi uman o componentă esenţială, în spiritul a ceea ce afirma
Grigore T. Popa „Morala creştină ţine seama atât de nevoile spiritului care
râvneşte transcendent, cât şi de nevoile convieţuirii oamenilor în societate.”
Indiferent
unde l-am întâlnit pe dr. Valeriu Lupu, în halatul de un alb imaculat, precum
sufletul şi spiritul său, la spital sau în cabinetul individual, la întâlniri
ştiinţifice, în mijlocul oamenilor în cadrul unor activităţi culturale ori în
sfânta Casă a Domnului, prezenţa sa transmite siguranţă, căldură, linişte,
inspiră bunătate şi compasiune. Singura
dorinţă a doctorului V. Lupu a fost şi este slujirea necondiţionată a tuturor,
a semenilor şi, în principal, a copiilor. Îşi pune toată cunoaşterea în slujba
celorlaţi, oferind beneficii în vreme de
mare cumpănă sau în alte momente.
A ţinut
permanent legătura, a colaborat şi şi-a exprimat punctul de vedere în medii
universitare şi academice pe diverse subiecte medicale, ştiinţifice. A studiat
viaţa şi activitatea şi a scris despre personalităţi marcante ale medicinei
româneşti (Nicolae Paulescu, Grigore T. Popa, Emil Hurmuzache, Nicolae N.
Trifan…). Are o cultură enciclopedică şi s-a aplecat cu deosebită atenţie
asupra vieţii şi operei poetului naţional, Mihai Eminescu, publicând un volum
bine alcătuit şi documentat, intitulat „Mihai Eminescu din perspectivă medicală
și socială”, în două ediţii.
Pe lângă
preocupările permanente din domeniul sănătăţii copiilor, studiului şi
cercetării medicale, lectura din varii domenii ale culturii româneşti şi
internaţionale, pe dr. Valeriu Lupu îl preocupă teme sociale de interes
general. Şi aici, m-aş referi doar la câteva: Violenţa – între agresiune şi
abuz, România şi tranziţia demografică, Familia – simbol şi valoare perenă…,
exprimându-şi la un moment dat punctul de vedere şi în ceea ce priveşte legea
sănătăţii, pe care o consideră a fi „între utopie şi realitate”.
Pe lângă
toate acestea, nu pot să nu remarc şi o susţinută muncă de creaţie
literară, domeniu complementar al
activităţii sale. Este suficient să-i deschidem cărţile pentru a ne convinge de
acest lucru. Şi aş îndrăzni să apreciez că, uneori se depăşeşte pe sine însuşi, dându-şi adevărata măsură, nu numai
ca medic, ci şi ca scriitor, eseist, cu
nuanţe filosofice, iubitor de înţelepciune, critic literar profund şi
obiectiv. Abordează teme, subiecte de adâncime, relatate cu acurateţe.
Sub redacţia
dr. Valeriu Lupu apare cartea „Compendiu de preocupări ştiinţifice în
pediatrie”, la editura PIM, din Iaşi, 2011. Prin acest volum, în primul rând,
dar şi prin altele, medicul Valeriu Lupu reuşeşte să scoată din anonimat
Vasluiul cu specialiştii săi, care şi-au pus ştiinţa, priceperea, truda în
beneficiul sănătăţii omului. Şi-a cheltuit cunoştinţele şi resursele sale de
inteligenţă şi talent pentru a scoate sănătatea vasluienilor din postura de
cenuşăreasă. Evenimente ştiinţifice organizate la Vaslui ori participarea
medicilor la activităţi medicale din ţară şi de peste hotare au fost astfel
cunoscute şi apreciate.
Munca la
propria-i construcţie continuă şi astăzi şi, sunt convinsă că va continua. A
ştiut mereu să se moduleze, să se modeleze pe sine şi pe ceilalţi, şi din
postura de moderator, formator de opinie. Discursul său este unul al cuvintelor
simple, însă curate, sincere şi înţelepte, cu înţelesuri potrivite, pertinente
domeniului, timpului, auditoriului / cititorului. A-l asculta vorbind pe dr.
Valeriu Lupu sau a citi din scrierile sale este o încântare, îţi crează o stare de linişte, pace lăuntrică
şi cu cei din jur.
Prin tot
ceea ce întreprinde este un liant abil între trecut şi viitor. Recunoaşterea
valorilor înaintaşilor şi a contemporanilor iluştri este o calitate a oamenilor
„mari”, înteligenţi şi iubitori. Acest lucru nu este simplu, ci presupune un
travaliu dificil, migălos, însă dr. Valeriu Lupu întotdeauna respectă şi
promovează adevăratele valori, punând astfel baze solide naşterii unor noi
personalităţii. Îşi afirmă deplina încredere în tineretul de astăzi, precizând
faptul că educaţia şi formarea acestora este în grija şi responsabilitatea noastră,
a tuturor. Şi, în acest sens s-a străduit să lărgească şi să înmulţească
tezaurul cunoaşterii tinerilor care au ales ca profesie domeniul medical, cu o
dragoste perpetuă de-a lungul anilor, cu
pasiune şi multă dăruire.
Poate viaţa
nu i-a fost întotdeauna lină şi prietenoasă, însă mereu a fost conştient şi
ferm convins că încercările, obstacolele nu sunt de neînfruntat, de neînvins.
Energic şi echilibrat îşi consacră
întreaga pricepere şi ştiinţă împlinirii menirii sale. Comuniunea, dialogul
dintre raţiune şi afecţiune se desfăşoară în temeiul unui potenţial şi al unor
resurse întelectuale şi psiho-emoţionale
fundamentale ale propriei personalităţi.
Medicul
pediatru Valeriu Lupu este pentru comunitatea în care trăieşte, ceea ce se
numeşte „omul de sprijin”. Domniei sale i-au fost încredinţate generaţii de
copii din punct de vedere al sănătăţii. Părinţii ştiau că, întotdeauna,
indiferent că-i noapte ori zi, chiar şi printr-un telefon pot apela cu
încredere la serviciile domniei sale. Acest lucru înseamnă mult pentru părinţii
şi familiile copiilor pentru că ştiau sigur că există acolo cineva pe care se
pot baza la nevoie. Cuiva îi pasă de sănătatea copiilor, ceea ce dă siguranţă.
Conştientizarea sentimentului de protecţie a doctorului, cu frică şi dragoste
de Dumnezeul nostru, al tuturor şi al fiecăruia în parte aduce linişte şi
armonie. A fi întru totul prezent în viaţa celorlalţi, a fi mereu în slujba
semenilor este esenţa iubirii creştine. Doctorului îi pasă de cei suferinzi, de
cei nevoiaşi, de semenii săi, lucru care dă amplitudine şi profunzime felului
de a fi şi a trăi, cu generozitatea sufletului deschis. Este OMUL care se
exprimă aşa cum îl îndeamnă CUVÂNTUL. Osmoza organică între profesie, cultură
şi spiritualitate conturează fără echivoc portretul inefabil şi indisolubil al
medicului Valeriu Lupu.
Pe o
traiectorie trasată după alcătuirea sufletului său, mult cuprinzătoare şi
marcată pregnant de elementele esenţiale care-i compun viaţa personală, de
familie, profesională, culturală şi spirituală se bucură de respect, admiraţie,
consideraţie şi aleasă preţuire din partea tuturor celor care îl cunosc.
Nu ştiu ce
dorinţe, aspiraţii, nevoi are doctorul Valeriu Lupu ajuns la o minunată vârstă,
de aceea îi doresc din tot sufletul ca Bunul Dumnezeu, care le ştie pe toate
(şi ce-i trebuie şi ce nu-i trebuie), să-i fie alături domniei sale şi
admirabilei sale familii (soţie, copii, nepoţi) în tot timpul şi-n tot locul.
La mulţi, mulţi ani şi buni!
Vasilica Grigoraş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu