FITĂUL ROȘU DIN CEIȘOARA ȘI ÎMPĂRĂTEASA SHEBEI

 

FITĂUL ROȘU DIN CEIȘOARA ȘI ÎMPĂRĂTEASA SHEBEI

 

 

De această dată invit cititorul nostru să se asocieze la urmărirea unei extrem de mici tradiții, însă, comună mai multor popoare deși destul de distanțate geografic. Și, după cum și titlul ne arată, fiind vorba de o personalitate biblică, respectiv împărăteasa Shebei, o sursă sigură de informație istorică fiind Biblia, rog cititorul să binevoiască a ceti din Cartea I Împărați, capitolul 10, versetele 1-13 si a doua carte Cronici, capitolul 9, versetele 1-12. Acestea sunt unicele informații păstrate de Sf. Scriptură, referitor la această misterioasă regină a Sudului. Doar Iisus Hristos în învățăturile sale a mai amintit despre originea ei semită.

 

Firul roșu de lână, numit popular ”fităul roșu”, ce se leagă la mâna copiilor mici, este unul din obiceiurile foarte interesante în multe părți ale lumii.

 

(De notat că acest fitău roșu era și este și azi pus și la urechile mieilor nou născuți de către păstorii români, spre ai recunoaște!)

 

Pentru a observa sorgintea acestei tradiții, pornim de la Antologia de cultură Populară bihoreană, lucrare de specialitate a prof. Crăciun Parasca, etnolog și etnofolclorist, ce face o frumoasă analiză de veche tradiție românească a satului Ceișoara, sat și vatră românească tot atât de straveche și frumoasă a Bihorului. In antologia aceasta este cuprins și acest obicei românesc de a lega la mâna noului născut un ”fitău roșu”, care la Ceișoara are darul de a feri fătul de deochi. Bineînțeles că dacă cineva, din prea mult drag, deoache noul născut privindu-l, tot în Ceișoara se afla și ”descântătoarea” ce știe descântecul pentru deochi, iar copilul se vindeca repede.

 

Dar, pentru că eu locuiesc în Australia și sunt român, desigur că știu tradiția populară a neamului meu, mi-a fost mare mirare când, într-o sfântă dimineață, soția mea Florica stătea de vorbă în stradă cu vecina noastră Patricea, ce venise ca emigrantă tocmai din Liban. Și vorbeau dumnealor tocmai de acest obicei al firului roșu de lână, ce se leagă la mâna noilor născuți. Observ cum se minunau amândouă de acest amănunt, iar vecina povestea că, de când se știe ea și străbunicii ei legau fir roșu de lână la mâna noului născut.

 

Cum am de regulă o neostoită curiozitate la asemenea știri, m-am pus pe cale să dezvălui acest mister, așa, zic, pentru mine. Răsfoiesc biblioteca mea și găsesc ceva despre istoria Libanului, despre cultura și obiceiurile populare libane. De aici, însă, a urmat multă bătaie de cap, căci firul ”fităului roșu” nu se sfârșea chiar atât de lesne. Întrebarea ce mi-o pusesem era, de unde se născuse acest obicei? De unde îl avem noi, ori dacă nu cumva l-am moștenit noi din moși strămoși. De unde îl au libanii? Ce legătură de cultură să avem noi cu Libanul?

 

Mi-am dat seama că e bine să caut izvoarele străvechi ale scrierilor biblice, în primul rând. Deși sunt scurte și simple, ele sunt de o reală autenticitate. Astfel, Vechiul Testament vorbește de legăturile comerciale ale Israelului, în special cele din vremea împăratului Solomon cu Libanul, de unde aducea lemnul de cedru pentru zidirea Casei Domnului, fapt cert, recunoscut. Religia creștină îmbrățișată de poporul român de la ființa sa, probabil a adus și acest amănunt popular. Dar, oare, să fie o tradiție străveche ebraică, ori Israielul să-l fi asimilat de la Liban prin acei zeci de mii de muncitori trimiși de Solomon în pădurile Libanului, fiindcă aceste activități economice deseori implică și relații culturale. Ori, să fi luat obiceiul acesta,” a fităului roșu” legat la mâna noilor născuți de legiunile ropmane în timpul colonizării Africii și apoi l-au adus prin Dacia daco-geților? Oricum răsfoind enciclopedii și cărți de istorie vechi, ajungem să descoperim și la Împărăteasa Shebei din sudul Yemenului. Aceasta îi face o vizită lui Solomon în Ierusalim, pentru a se convinge de înțelepciunea și bogăția acestuia. Așadar, intrăm într-o lume nouă, în căutarea acestei mici tradiții cu firul roșu de lână, și se pare că vom dibui originea acestuia. Prin jurul secolului 10, î.d.Hr. Împărăteasa Shebei pornește din Yemen, din vechiul Marib, capitala împărăției sale, spre Nord, pe malul Mării Roșii pentru a ajunge la Ierusalim. Știm că ea dăruise lui Solomon multe mirodenii, aur și pietre prețioase. Îi dărui și 120 de talanți de aur, și avu și o vedere mesianică referitoare la venirea Mântuitorului. Refuză să calce pe scândura ce o așeză ca pod Solomon, spunând că aceasta este tăiată din pomul cunoașterii binelui și răului, sădit la mormântul lui Adam și pe care va fi crucificat Mântuitorul.

Solomon a îngropat scândura, dar ulterior a fost dezgropată și sfințită, fiind Socotită Crucea lui Hristos. Intrând în palatul lui Solomon, împărăteasa a fost dusă într-o încăpere, care avea dușumeaua din sticlă, luciul acesteia dădea impresia unei ape, astfel că regina își ridică fustele, dezvelind picioarele sale păroase, lucru ce, probabil,îi plăcu lui Solomon, din moment ce aceasta se reântoarce însărcinată la Marib. Îl naște pe fiul ei și a lui Solomon, și la botezat Cu numele de Menelik. Dorind să-și trimită fiul ei să-și cunoască tatăl, îi legă la mână un fir roșu de lână, după care să fie recunoscut. Solomon l-a primit, dându-i o educație aleasă, apoi l-a trimis ca prim împărat al Etiopiei. Iar dacă acest obicei împărăteasa biblică îl moștenise din părinți, atunci cine este ea? Din ce neam se trage? Treisprezece secole împărăteasa constituie o misterioasă temă pentru istorici, arheologi, poeți, sculptori, etc. În arhitectura gotică și în special în construcții de catedrale, ea apare în sculpturi ca o adevărată regină.

 

În arta religioasă a Evului Mediu, artiștii francezi, germani, italieni, englezi o Alegeau subiect de inspirație. Uneori sub forma unei regine-păianjen. Germanii o personifică sub forma unei gâște de aur, pusă pe turnul bisericii. Referitor la această misterioasă și iubăreață regină, informațiile abundă în scrierile lui Diodorus Siculus, Herodot, Strabo, Pliniu cel Bătrân, precum și în analele siriene.

 

Dar, tot Biblia e cartea veche, ce ne dă originea exactă a împărătesei, succint desigur. Cartea Facerii(Genesa) spune că locurile(geografice) au fost numite după numele de persoane, astfel împărăția Shebei este locul Shebei. Geneza, Spune că: Shem este socotit părintele seminției semite ebraice(fiul lui Noe biblicul), descendenta sa Sheba avea doisprezece frați, ale căror nume au rămas Denumiri geografice. Astfel Ophir și Havila sunt numele pământurilor pierdute. Apoi, Hazarmoth, vecin cu împărăția Shebei, surora lui !”

 

Azi, fiind și parte a Etiopiei, ruinele pot fi văzute, de asemenea și ”damul de la Marib, acel bazin colector de ape pentru irigații, constituit din roci zidite cu o așa precizie, încât nu se observă îmbinările între roci. Arabii numesc însă locul păgân, dând reginei numele de Bilkins, iar împărăției Haram Bilkins, care, de fapt tot Împărăția Shebei se traduce.

 

Așadar, istoria ”fităului roșu de lână” din Yemen, este un străvechi obicei semit, adus odată cu creștinismul la noi. Astfel, satul Ceișoara păstrează o tradiție de la cei mai îndepărtați strămoși ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

 

IOAN MICLAU GEPIANU