marți, 30 august 2022

Ştefan DUMITRESCU - Istoria dramatizată a dramaturgiei şi a teatrului universal

 




Istoria dramatizată a dramaturgiei şi a

teatrului universal

Ştefan DUMITRESCU,

scriitor şi dramaturg

 

 

Lecţia I:

Originile teatrului şi ale dramaturgiei. Preistoria teatrului.

 

 

Naşterea teatrului în Grecia antică (10)

 

TRAGOS: Primele teatre au fost construite din lemn într-o formă trapezoidală. (Prezentatorul poate să utilizeze diafilme sau filme ori planşe pentru a-şi ilustra spusele). Apoi, începând cu secolul IV î.e.n, teatrele au fost durate în piatră. Ele se numeau teatre ale lui Dionisos şi avem astfel de teatre la Atena, la Epidaur, la Siracuza. (arătând imaginile acestor teatre, care se succed pe ecran) Iată, puteţi să le vedeţi pe ecran. Şi dacă ne aplecăm atenţi asupra unui astfel de teatru, al lui Dionisos, durat în piatră, vedem următoarele lucruri. Construcţia teatrului devine mai complexă cu trecerea timpului şi ea cuprindea următoarele părţi funcţionale:

1. Theatron, adică tribunele destinate spectatorilor.

2. Skene, adică scena, era partea mai ridicată din faţă, având uneori un zid în spate. Cum ar fi astăzi culisele. Aici se montau decorurile şi elementele scenografice. Trebuie spus, dragii mei, că de-a lungul timpului, skena a fost elementul care a suferit cele mai multe mutaţii.

3. Proskenion sau logeion, partea din faţa scenei, unde se mişcau actorii când recitau.

4. Orchestra, partea situată înaintea primelor rânduri ale publicului pentru evoluţia corului. (mică pauză)

PREZENTATORUL: Mulţumesc, bunule Tragos! (către sală) Vai, dragii mei, şi acum, după aproape trei mii de ani, teatrul contemporan, teatrul acesta în care ne găsim, are aceleaşi elemente. Adică o skene, proskenion şi theatron, locul în care staţi dumneavoastră. Orchestra a luat-o mai târziu opera, ca şi spaţiul dinaintea scenei numit proskenion. Dar nu evoluţia clădirii, a locului în care se petrece spectacolul teatral este cel mai important lucru, ci ceea ce se întâmplă pe scenă. Dacă clădirea teatrului arată şi astăzi în linii generale ca acum două mii de ani, teatrului punându-i-se în plus doar acoperişul şi catifeaua de la cortine şi de la husele scaunelor, în schimb, de la Eschil încoace, s-au scris mii, sute de mii de piese de teatru. A apărut dramaturgia universală, în care noi, românii, avem reprezentanţi importanţi. Ne gândim la Caragiale, la Blaga, la Camil Petrescu, la marele Eugen Ionescu. Universul creaţiei dramaturgice universale nu numai că este imens, dar dramaturgia şi teatrul la ora actuală, alături de şcoală, de ştiinţă, de politică, este una din forţele, conştiinţele, instituţiile cele mai influente ale istoriei. (mică pauză) Am putea spune fără să greşim că, odată cu Eschil, Sofocle şi Euripide, dramaturgia şi teatrul devin una dintre cele mai influente instituţii ale lumii şi ale timpului. (mică pauză, respiră adânc)

TRAGOS (care a ascultat foarte atent): E o plăcere să te ascultăm, dragul meu! Suntem uimiţi câte lucruri nu cunoaştem despre teatru chiar noi, Tragoşii, care am participat la naşterea teatrului.

PREZENTATORUL (zâmbindu-i): Sintetizând cele spuse până acum, vom preciza că istoria teatrului, în accepţiunea sa europeană, începe în secolele VI – IV î.e.n. în Grecia antică, odată cu fixarea unui loc consacrat Serbărilor dionisiace şi cu urcarea Tragoşilor pe scenă, dar mai ales odată cu modificările pe care le fac în textul sacru, în memoria arhetipală a textului lingvistic, primii dramaturgi greci, legendarul Thespis, primul inventator al actorului, şi marele tragedian Eschil. Protoistoria, sau preistoria teatrului, sau istoria sa veche începe însă cu mult mai înainte, odată cu apariţia ritualului, a mitului. (mică pauză)

TRAGOS: Drept a vorbit Profesorul, fiii mei, domnia sa ştie foarte bine ce spune. Lucrurile s-au petrecut chiar aşa cum au fost povestite.

PREZENTATORUL: Mulţumesc, prieteni! Şi acum, dragii mei, pentru că am reuşit să facem lumină în problema cea mai spinoasă, aceea a originii teatrului, să încercăm să vedem şi un spectacol teatral cu Tragoşi, aşa cum arăta el în momentul când reuşea să se desprindă de spectacolul ritualic, ca să devină teatru. Adică aşa cum arăta el pe vremea când Thespis inventa primul actor, iar marele Eschil se pregătea să intre pe scena istoriei.

TRAGOS (Tragoşii îşi freacă mâinile de bucurie): Abia aşteptăm să jucăm, dragii mei!

PREZANTATORUL (surâzând): Vom forţa însă lucrurile şi nu vom merge în Grecia antică, unde s-a născut teatrul, ci la curtea genialului rege al marelui neam al tracilor, Burebista. Este o ipoteză îndrăzneaţă, nu-i aşa? În locul Tragoşilor greci cu măşti de ţap pe cap, actorii de la curtea regelui Burebista poartă pe creştet măşti de lupi, că doar lupul fusese cu veacuri înainte totemul triburilor trace (către Tragos).

TRAGOS (întristându-se): Nu se poate, doar ne-ai promis că vom juca! De asta ne-ai şi chemat.

TRAGOŞII: Noi vrem să jucăm, de asta ne-am urcat pe scenă!

PREZENTATORUL (vesel): Prietene Tragos, dă-ţi jos de pe cap masca de ţap şi pune-ţi pe frunte masca de lup. Şi invită-ne la un spectacol la curtea regelui trac Burebista. Şi pentru că spectacolele cu măşti de ţap pe cap se numeau tragodii, ca să facem o glumă, invită-ne la o tragolupie, adică la un spectacol cu măşti de lup, la curtea regelui Burebista.

TRAGOS (fericit): Mulţumesc, prietene! Chiar acum mă duc să-mi adun tovarăşii, să ne punem măştile de lup pe cap şi să începem spectacolul. (iese, după el ies şi ceilalţi Tragoşi)

PREZENTATORUL (zâmbind): Aici se termină, copii, dragii mei liceeni şi studenţi, iubiţii mei privitori, cum ziceau grecii antici, prima lecţie şi cea de-a doua lecţie a cursului nostru de istorie a teatrului şi a dramaturgiei, de istorie a regiei şi a spectacolului de teatru, în general. În cea de-a doua lecţie a noastră, vom urmări spectacolul de teatru de la curtea marelui rege al tracilor, Burebista, şi vom călători în lumea mitologiei Greciei antice şi a Traciei. Mergând pe urmele teatrului, bineînţeles. (mică pauză, zgomotul valurilor lovindu-se de ţărm creşte)

TRAGOS (întorcându-se pentru o clipă pe scenă): Vă mulţumim foarte mult, domnule, pentru lecţia la care am asistat! Noi dorim foarte mult să venim şi la lecţia a doua. Şi a treia.

PREZENTATORUL: Vă asigur că va fi o aventură spirituală extrem de interesantă, dragii mei. Este cea mai mare, cea mai profundă excursie a vieţii dumneavoastră. Excursia, aventura spirituală şi geografică, educaţională şi istorică ce vă va îmbogăţi cel mai mult.

TRAGOŞII (care au revenit şi ei, se înclină respectuoşi): Mulţumim, domnule, mulţumim!

PREZENTATORUL (înclinându-se, ducându-şi mâna la inimă): Vă mulţumesc şi eu foarte mult, dragii mei! Vă aştept data viitoare, tot în acest loc, devenit sacru de acum, ca să ne continuăm marea noastră excursie în istoria culturală a omenirii şi a Greciei antice. Pornind prin istorie de la locurile în care s-a năsut teatrul, istoria universală a teatrului.

Sfârşit

-------------

 

Ştefan DUMITRESCU,

scriitor şi dramaturg








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu