joi, 25 august 2022

"Când albastra noapte..." - O carte de Elena Armenescu (grupaj poetic)

 




grupaj poetic

 

Elena Armenescu - ” Când albastra noapte...”

 

Rândurile de la început reprezintă un fragment din Prefață

 

 

Ca poet și ca om, Elena Armenescu simte că a parcurs un drum, un drum al inițierii care-i deschide ochiul interior, căpătând, astfel, șansa de a intra în vibrația misterioasă a inefabilelor și imponderabilelor vieții/existenței. E o „înserare pe fluviu”, o intrare în timp pentru a-și decupa propria durată. „Pe luciul albastrului fluviu, în curgere lină”, poeta ascultă trecerea, conștientizează că, pe Pământ, suntem „simpli Pelerini călători” și, odată cu această trecere, are sentimentul că, goethean, eternitatea îi șoptește: „Nu te grăbi! Trăiește clipa de lumină!”, îndemnând la trăirea clipei:

 

„Clipa de-acum este atât de rară/

Și am atâtea încă să-ți mai spun (...)/

Trăire! Nu fugi! Vezi? Lumea-i rea,/

Rămâi în strălucirea stelei veghetoare/

Clipa de acum poartă în sine adorarea,/

 

Angelică-i! nu este doar o întâmplare.” Iubirea este cascada care se revarsă peste lume, îndepărtând întunericul, punând omul într-o lumină binefăctoare ce-i dă posibilitatea de a se armoniza binelui, frumosului, adevărului, pentru a atinge treapta desăvârșirii, frumusețea supremă:

 

„Inundă-mi sufletul din nou cu iubire/

Vezi? noaptea se stinge, vine lumina,/

Să ne găsească în desăvârșire,/

În inima mea, înflorită-i grădina…”

 

Peste melancolia care o ține într-un trecut imposibil de recuperat în fapt, regăsit în/prin

creație, Elena Armenescu arcuiește un optimism generat de revelația structurilor eterne ale universului care leagă eul, unul, de tot, într-o armonie a iubirii care sacralizează în ritmul previzibil al eternei reîntoarceri. Poezia este darul celest pe care Elena Armenescu l-a pregătit semenilor. A-l primi înseamnă a-l răsfrânge în propria mitologie...

 

ANA DOBRE

3 ianuarie 2020

 

 

 

 

Dialog cu inima

 

Când este-n cer atâta sărbătoare,

Și valul înspumat aduce dor pe mare,

Am întrebat inima, în noaptea de cleștar,

Tu, cum zidesti arcade în mărgăritar?

 

Când pescărușii se-ndreaptă lin spre nor,

Ori cad fulgerăor în valul unduios,trecător,

Freamătul tău devine zbucium, înflăcărare,

Miresme exotice adună gânduri pe cărare.

 

Când luna tace, acolo în depărtările-i reci,

Indrăgostițiii, pătimaș recită ode pe poteci,

Tu, însingurată inimă în umbra înserării,

De ce invoci nuntiri spre întinsul mării?

 

Inima încercată! de prea multe ori rănită,

Care din naştere iubirii ai fost menită,

Printre grăbite foşnete, aud cum îmi șoptești:

- Pâna la ultima zvâcnire, tot ai să iubeşti!

 

11 09 2019

 

 

 

Mă strigă păsările

 

 

Te-aștept din nou ca-n seara de demult

Când stele scânteiau deasupra noastră,

Te aștept cu același pătimaș tumult

Să ne minunăm de flacăra albastră.

 

Simt colții de sălbăticiune, dulce venin,

Cum vor să se înfigă în inima mea

Merg la icoane binefăcătoare, mă-nchin

Să fie asta cu adevărat dragostea?

 

Mă strigă păsările cântătoare-n zori

Veșmântul alb mă arde, un foc interior

Stârnește sete crudă, care de atâtea ori

S-a întețit și destrămat în tainicul fior...

 

Bat clopote? Sunt clopoțeii din grădină,

Mă cheamă-n limba lor armonioasă,

Că n-ai sosit, eu nu am nici o vină,

Miresme rare pătrund în gând, în casă...

 

2 nov 2019

 

 

 

Iubirea-i înălțare

 

Iubirea pământeană nu-i cădere, ci înălțare

Iubitule, hai! în miresme să-i zidim altare!

Lasă incandescența inimilor să vorbească

Răscolitor, noi înțelegem limba îngerească.

 

Din milioanele planetei, dintre oamenii vii,

Doar tu știi sufletul aproape să mi-l ții

De aceea, din viața mea nu trebuie să pleci

Pe căile spinoase, incertele vieții poteci.

 

Vreau loc regal acolo, în adânc-tăcerea ta,

În gând, în șoapta târzie pe care ne-o cânta

Foșnetul cascadei în veșmânt străveziu,

În seri înfrunzite, până noaptea târziu...

 

Iubește-mă ca pe-un șuvoi limpede de apă

Când gura însetată se apleacă și se adapă

Tu ai cunoașterea, fii ocrotitoul meu blând,

Iubește-mă ca pe o vindecare prin cuvânt!

 

Iubirea pământeană nu-i cădere, ci înălțare

Iubitule hai! în miresme să-i zidim altare,

Prin zborul fluturilor albi, spre gura de rai

Pe chip cu lumina divină, lână mine să stai.

 

1 octombrie 2019

 

  

 

Darul celest, iubirea

 

Când ademenitoare, pe furiș dragostea,

Mă prinde în lațu-i fermecat de aur,

Mă-nvălui miraculos în lumină de stea,

Si-mi culc capul pe frunze de laur...

 

In ape solare îmi găsesc curgerea,

Din munții sacri spre Poiana regală,

Unde -travestită - poposeșteubirea,

Înveșmântată în mantia-i de gală.

 

Vântu-n galop nebunatic, uimitor,

Animă înflorirea prin livezile lumii,

De pădurea de crini m-apucă un dor

Alunecând pe fața ascunsă a lunii...

 

Iubire! simt cum lin mă-mpresori,

Ascult respiratia grabită a iubitului meu,

Prin smaraldul ocrotit în cimbrișori,

Universul îmi amintește mereu:

 

În privirea iubitului, citește-i zborul,

Din brațe și mâini culege-i mângâierile,

Lasă-te traversată de fluturi, de fiorul

Care trimite pasărea spre cuib, verile.

 

2 sept. 2019 Sinaia

 

 

 

Inserare pe fluviu

 

Izvoditorul sublimului, cu clipa, cu anii,

Cheamă tainic, seninul pe ritmuri vechi,

Deasupra apei, cormoranii,pelicanii,

Zboara sporind fosnetul, perechi.

 

Pe luciul albastrului fluviu, în curgere lină,

Ascult eternitatea soptindu-mi uneori:

- Nu te grabi! Traieste clipa de lumină!

- Nu uita! Sunteti simpli Pelerini călători!

 

Natura! Acopera-mă iar ca in copilarie,

Cu pulberea nevazută a vrajei astrale,

Când generoasă, serile, așa ca în magie,

Mă -nvăluiai în vifor nebunesc de petale!

 

Umple-mi sufletul - cum știi - cu iubire, acum

Din portocaliul, aprinsul viu al apusului,

Când alerg ca altădată pe fascinantul drum,

Atât de ademenitor, împlinitor al visului!

 

 

 

Clipa de acum

 

Trăire! Nu fugi! Lumea-i o rană,

Rămâi în licărirea vie de lăstun

Clipa de acum este atât de rară,

Și am atâtea încă să-ți mai spun...

 

Lasă... cadă-mi noaptea pe umeri,

Învăluindu-mă-n miresme sacre de tei

Magici, anii mei, anii lui să nu-i numeri,

Nicicând nu sfârșește vremea dragostei.

 

Prietenos, un invizibil lanț ne leagă,

Este lumina din adâncul plăsmuirii,

Din vecinătate, ca dintr-o lume dragă

Ne zâmbesc printre țepii lor, trandafirii...

 

Trăire! Nu fugi! Vezi? Lumea-i rea,

Rămâi în strălucirea stelei veghetoare

Clipa de acum poartă în sine adorarea,

Angelică-i! nu este doar o întâmplare.

 

10 iunie 2019

 

 

Pe-același drum

Ochiul pădurii mă cunoaște

Iar vântul mă știe de demult

Când pe poteca veverițelor, sub astre

Iubirea îmi șoptea să o ascult.

 

Pe-același drum acum îmi amintesc

Cum deseori chemam o căprioară

Care asemeni mie, în chip zeiesc

Se înălța-n iubire întâia oară.

 

Aici vine duhul dragostei pe înserat

Când păsările se-ntrec în cântec

Iar noi, asemeni lor, în alintat

Ne lăsăm furați, duși în descântec.

 

Aici, iubitul azi îmi povestește

Că s-a-ntâlnit din nou cu dorul

La ora când vine cerbul, regește

S-audă cum mai susură izvorul.

 

Brațele răcorii înflorite ne cuprind

Cântec sublim îngână glasul  inimii

Ce-n line unduiri, mirific se extind

Până  tainic ne-ntâlnim cu îngerii...

 

 

 

Pe plaiul meu

 

Sărbătoresc și onorez zilnic

Graiul poporului meu

Stând de vorbă cu Dumnezeu,

Fie cerul senin sau furtună

Rostind rugăciunea

În limba română...

 

Invoc Supremul

De șapte ori în fiecare zi,

Adică de șapte ori câte șapte

(așa cum scrie în sfânta carte)

În fiecare săptămână,

În limba română,

 

Îndreptând brațele în sus,

Preamăresc (de șapre ori)

Asemeni lui Iisus,

Ordinea cosmică,

Răsăritul, vremea bună,

În limba română,

 

Dezmierd,

ademenind lumină

Gingășia pruncilor,

Preamăresc verdele-albastru

freamătul  minunilor,

Alint ca un sihastru

Vântul, puii lăstunilor.

Alin în șoaptă durerea,

Alung ispita, laud tăcerea

Îndepărtez câte un oftat,

În limba voievodală, clară,

A învățătorului din sat,

Iar o dată cu asfințitul,

Pe înserat, încet, încet,

Îmi chem (prin cântec) iubitul,

Și vă destăinui un secret:

Pe plaiul meu,

Vecin cu infinitul,

Peste dragoste este stăpână,

Tot limba română...

 

~*~

ELENA ARMENESCU

August 2019










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu