Răsuflare...
Dragi prieteni,
"Singuri nu putem face nimic...
Când omul I se predă lui Hristos, o putere
nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o
poate face niciodată prin sine însuși. Este o lucrare supranaturală, care aduce
un element supranatural în natura omenească.
Ființa care I s-a predat lui Hristos
devine fortăreața Lui, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită și vrea ca
nicio altă autoritate să nu fie recunoscută acolo, decât a Sa.
Singura apărare împotriva răului este
locuirea lui Hristos în inimă, prin credința în neprihănirea Lui.
...o legătură vie cu Dumnezeu, prin
predarea noastră față de El în fiecare clipă...
Numai când suntem legați strâns de
Dumnezeu putem rezista efectelor nesfințite ale iubirii de sine, ale
îngăduinței de sine și tendinței spre păcat. "
(Hristos, Lumina lumii, pag. 324)
'Lucrul acesta nu se va face nici prin
putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu ', zice Domnul. (Zaharia 4:6)
"...Va fi o altă grupă în acea zi: o
mulţime mare pe care nimeni nu o poate număra, dintre toate neamurile, dintre
toate noroadele, limbile şi popoarele; şi ei vor veni să intre. [în Împărăția
Domnului n.n.]
Dacă cineva îi va întreba:
«Ce aţi făcut ca să puteţi intra? Ce drept
aveţi aici?»
Răspunsul va fi:
«Oh, eu nu am făcut nimic ca să merit
aceasta.
Eu sunt păcătos, dependent doar de harul
Domnului.
Oh, am fost atât de ticălos, prizonier
atât de legat într-o astfel de sclavie, încât nimeni nu m-a putut elibera decât
Domnul Însuşi; atât de nenorocit încât tot ce am putut face a fost să Îl am pe
Domnul în permanenţă ca să mă mângâie; atât de sărac încât tot timpul a trebuit
să cerşesc de la Domnul; atât de orb încât nimeni, doar Domnul, m-a putut face
să văd; atât de gol încât nimeni nu m-a putut îmbrăca decât Domnul Însuşi: tot
dreptul pe care îl am este ceea ce a făcut Isus pentru mine.
Dar Domnul m-a iubit.
Când în ticăloşia mea am plâns, El m-a
eliberat; când în nenorocirea mea am tânjit după mângâiere, El m-a mângâiat
mereu; când în sărăcia mea am cerşit, El mi-a dat bogăţii; când în orbirea mea
I-am cerut să-mi arate calea, ca să pot cunoaşte calea, El m-a condus în tot
drumul şi m-a făcut să văd; când am fost atât de gol încât nimeni, nimeni nu mă
putea îmbrăca, El mi-a dat acest veşmânt pe care îl am; şi aceasta este tot ce
pot prezenta, tot ce am de prezentat, iar orice motiv pe baza căruia aş putea
să intru, este doar ceea ce a făcut El pentru mine.
Dacă aceasta nu mă va lăsa înăuntru,
atunci rămân afară; şi va fi drept şi aşa. Dacă sunt lăsat afară, nu am nicio
plângere de făcut.» Dar, oh, nu-mi va da aceasta dreptul să intru şi să
dobândesc moştenirea?»" (A.T. Jones - Solia îngerului al treilea, cap. 18)
"Gustați și vedeți ce bun este
Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!"
(Psalmii 34:8)
"Îndrăzneala pe care o avem la El
este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și, dacă știm că ne
ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am
cerut." (1 Ioan 5:13-5)
(1 Ioan 5:14-15)
Gustul Domnului...
Răsuflarea
Lui....
Odihnă cu miresme de gutui...
❤
Doamne aiută-ne în căile noastre,
Amin,
Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu