SCRISOARE
TÂRZIE
~*~
Zi
de octombrie,
soarele
arde
dar
nu prea tare,
lumina-i
coboară
ca
o năframă de mătase
transparentă
şi opacă
din
care transpar
ghiduşe
flăcări
îmbrăţişând
timid
câmpurile
aurii secerate,
colinele
verzi-argintii,
zăbovind
alene
printre
copacii care pierd
din
belşugul verii.
Candela
roşie
a
asfinţitului
îşi
mistuie lucirea
sub
cenuşiul
din
ce în ce mai adânc al cerului
şi
mângâie orizontul
cu
un zâmbet placid
de
maximă reculegere.
Scrutează
tot ce intră
în
raza privirii,
zăboveşte
prin locuri
care
ascund lucruri tainice
pentru
a ademeni
fiorul
secret
al
magnetismului
care
estompeză
cenuşiul
şi întunericul nopţii.
Îndoielile
se transformă
în
nădejde
şi
deşi toamnă
continui
să scriu
scrisori
de dragoste.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu