joi, 20 octombrie 2022

Ioan Miclău-Gepianu: Vise aurite...

 




Vise aurite...

 

 

~*~

 

Pe al vieții lungă cale și cu bune și cu rele,

Fostu-ma și mie dată fericirea zilei mele;

Azi mai mult ca-n orice dată bătrânețile mă-mbie

Cu aroma amintirii vremii din copilărie!

 

Visam o lume cu stele, cum visează fiecare,

Cu speranțe și cu vise a ajunge cât mai mare;

Aveam prieteni împrejur și zburam ca-n herghelie

Caii. Suna ulița din zori de a noastră veselie!

 

Copii veseli ce râdeau, soarele având în față

Și de-atâta voioșie ceru-ntreg prindea viață,

Nici gândeam la greul zilei, l-al părinților trudire,

Un izvor ne era pieptul, un izvor de fericire!

 

Frumoasa copilărie deveni adolescență:

Și ne zicea dascălii, s-avem mai multă prudență,

Căci viața-i chibzuire, nu tot ce zboară se mănâncă:

”Fericirea-și are cuibul doar în carte și în muncă!”

 

Aoleo! Auzi pedeapsă, și ce mare grozăvie,

Să lăsăm joaca, noi așii, dulcea noastră bucurie?

Nici la vale, nici la munte, drumurile-s la răscruce,

Noi sisteme, idealuri, noi cărări ne ia, ne duce,

 

Pe făgașe neștiute, unii o luară bine, mai puțini la preoție,

Unii apucară dreapta, alții stânga, eu mai plin de voioșie

Și de drag de oi și stână mă luai după o rimă-n poezie;

 

Arta îmi părea o zee, trecea munți, oceane, nouri, fericire...

Adevărurile sacre le visam intrate-n suflet, în simțire...

Dar, albii umblând prin lume după vise aurite,

Ajungând la bătrânețe doar cu pletele albite!

 

Dar cu drag de poezie și de munca mea din vie;

Azi mai mult ca-n orice dată bătrânețile mă-mbie,

Cu aroma tinereții vremii din copilărie -

Dar, cea fost n-o să mai fie!

 

~*~

(La 25 decembrr. Adun: 82 ani.)

I.M.Gepianu

 

 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu