Este
Vladimir Putin omul globaliștilor?
Prof.
univ. dr. Corvin Lupu
16
Octombrie 2022
În spațiul public din România au apărut
unele păreri, exprimate timid și fără prea multe argumentații în afara câtorva
poze, că președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar fi omul globaliștilor și al
jidănimii din S.U.A., cei care sunt mai marii „Lumii Occidentale”, lume de care
am fost și noi agățați, după „Acordul de la Malta” și evenimentele din
decembrie 1989. La propunerea unei
cititoare - doamna Caroline Gunderode - jurnalistul Sterie Ciumetti i-a adresat
profesorului Corvin Lupu întrebarea: „Este Vladimir Putin omul globaliștilor
?”. Redăm comentariul domnului profesor Corvin Lupu:
Am auzit și eu la anumite persoane această
părere. Formularea acestei păreri se justifică prin prisma unor pași pe care
Vladimir Putin i-a făcut în perioada ascensiunii sale profesionale și politice
și în prima parte a carierei lui, în timpul secretarului general al PCUS,
Mihail Gorbaciov și al președintelui Federației Ruse, Boris Elțîn. Acești doi
conducători s-au confruntat cu dificultăți politice, sociale și economice, datorită
cărora au cedat mult din suveranitatea Uniunii Sovietice/Federației Ruse și au
promovat o politică de apropiere exagerată față de Occident, care a permis
acestuia să penetreze viața economică și apoi și pe cea politică din Rusia și
să erodeze puterea acestei țări din interior. Mihail Gorbaciov a făcut o serie
de experiențe social-economice falimentare, încercând să introducă în
societatea sovietică modele de tip vest-european care nu sunt deloc potrivite
mentalităților slavilor și nici popoarelor asiatice din componența fostei
Uniuni Sovietice. Interzicerea consumului de alcool (care se dovedise total
ineficientă și în S.U.A.), „Glasnost” și „Perestroica”, precum și alte măsuri
au agravat criza social-economică a țării.
În acest timp, al anilor 1985-1999, Rusia
s-a globalizat într-o măsură destul de mare. Corupția a explodat și au apărut
oligarhii economiei rusești, care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie.
Interesant este că, precum și în alte părți ale lumii, majoritatea lor
zdrobitoare erau kazaro-evrei, sau persoane din anturajul acestora. Oligarhii
au ajuns foarte influenți, încât au ajuns să controleze nu numai cea mai mare
parte din economia Rusiei, ci și viața politică și administrația.
Președintele alcoolic Boris Elțîn a ajuns
prizonierul din Kremlin al acestor oligarhi. Rusia a fost îndatorată cu sume
uriașe și plătea dobânzi grele bancherilor kazaro-evrei din S.U.A.. Cu cât îi
era Uniunii Sovietice/Rusiei mai rău, cu atât era ea mai lăudată în mass-media
din Occident, lăudați fiind mai ales cei doi conducători amintiți, pe care
Vladimir Putin avea să-i numească, în anul 2014, ca fiind „doi trădători”.
În acest context social-politic, după
revenirea din misiunea în Germania, în 1989, și-a început Vladimir Putin marea
ascensiune în carieră: viceprimar al orașului-colos Sankt-Petersburg, șef al
Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, prim-ministru al Federației Ruse
și apoi președinte al țării. Această ascensiune fulminantă a trebuit să se
deruleze în condițiile concrete de atunci din Rusia. El a avut nevoie de
sprijinul unui mare număr de oameni foarte influenți din conducerea politică a
țării, din administrația centrală, din rândul marilor oligarhi kazaro-evrei,
din armată și, mai ales, de la vârful serviciilor secrete ale Rusiei. Putin a
trebuit să se facă „frate cu mulți draci”, până a ajuns la vârful conducerii
Rusiei.
Ca urmare, Vladimir Putin a trebuit să
obțină sprijinul la care m-am referit, acționând ca parte a sistemului
oligarhic de model kazaro-evreesc occidental. Cu sprijinul unor colaboratori și
naționaliști ruși din F.S.B., el a fost ajutat să obțină sprijinul la care ne
referim, culminând cu influențarea inclusiv a fostului președinte Boris Elțîn
de a-l sprijini. Pentru această perioadă de timp, se justifică afirmația că Putin
a fost „omul oligarhiei globaliste evreiești”.
Imediat după ajungerea la putere, în
paralel cu promovarea unei echipe proprii, Putin a început un lung drum de
refacere a suveranității naționale și a autorității conducerii centrale a
Federație Ruse, grav afectată în timpul lui Mihail Gorbaciov și a lui Boris
Elțân. Occidentul și oligarhia kazaro-evreiască au simțit repede că Vladimir
Putin este un adversar al supunerii Rusiei față de Occident, fapt pe care
președintele Bill Clinton i l-a spus drept în față lui Boris Elțân, sub formă
de reproș, încă din anul 2000, când președintele american a vizitat Rusia, în
ultimul său an de mandat prezidențial.
Unii analiști foarte atenți la ceea ce s-a
întâmplat, au considerat că nu a fost întâmplătoare nici escaladarea celui de
al doilea război al cecenilor împotriva Rusiei, din primii ani în care Putin a
condus Rusia. Cecenii au fost susținuți de state musulmane, inclusiv de Arabia
Saudită, care pe atunci era un aliat al SUA. Cât timp Vladimir Putin a avut
mari probleme cu cecenii, proiectele sale suveraniste, antiglobaliste și
împotriva oligarhilor au avansat încet. În Cecenia, președintele Rusiei a
acționat foarte dur pe front și, în paralel, cu multă diplomație și
persuasiune, a reușit să-și apropie familia Kadîrov (tatăl și fiul), cea mai
influentă familie din Cecenia, a pacificat Caucazul de Nord, a încheiat
războiul, a dat drepturi cecenilor, a finanțat refacerea Ceceniei și a făcut
din Cecenia și din Kadîrov fiul, actualul conducător al cecenilor, niște aliați
fideli.
De 23 de ani, neîntrerupt, cu multă
abilitate, președintele Vladimir Putin și colectivul de conducere colectivă al
Rusiei, format din etnici ruși, a dus un război surd, dar dur, împotriva
oligarhilor kazaro-evrei. El a început acest război și l-a continuat multă
vreme dând impresia că el nu este împotriva sistemului oligarhic, pe care l-ar
agrea de fapt, ci că el are niște dispute și conflicte personale cu unii
oligarhi, care au ajuns în pușcării, „s-au sinucis”, au fugit din Rusia etc.
Înlăturarea oligarhilor s-a făcut individual, unul câte unul.
Multă vreme Vladimir Putin a jucat dublu,
în drumul său perseverent pentru a deglobaliza Rusia și a o elibera de sub
controlul economic și social-politic al oligarhilor kazaro-evrei.
Declanșarea operațiunilor militare ruse
din Ucraina, în 24 februarie 2022, despre care Vladimir Putin a spus că sunt
doar o etapă din cadrul unui proiect mult mai vast, a însemnat atacul final al
statului rus asupra oligarhilor. Am mai arătat acest lucru. În prima săptămână de
război, când valoarea rublei s-a înjumătățit, când bursa din Moscova s-a
prăbușit și când valoarea acțiunilor companiilor oligarhilor ruși, listate la
bursa din Moscova și la burse din întreaga lume, s-au prăbușit de asemenea,
guvernul Rusiei, care a anticipat/premeditat/ conștientizat ceea ce se va
întâmpla, s-a mișcat imediat și a cumpărat toate acțiunile prăbușite,
deposedând oligarhii de o foarte mare parte din companiile lor, în ansamblu,
sau parțial, din acțiunile companiilor lor.
În paralel, a fost declanșată o operațiune
împotriva acestor oligarhi. Președintele Putin a ținut în luna martie 2022 un
discurs foarte dur împotriva lor, de data aceasta împotriva tuturor oligarhilor
și împotriva sistemului oligarhic în ansamblu. Concomitent, în Occident, unele
guverne au profitat de situația grea a oligarhilor și le-au blocat/confiscat
conturi, le-au confiscat iahturi, vile și alte proprietăți.
O serie de oligarhi, într-un mod greu de
înțeles, „s-au îmbolnăvit de deces”. Dintre numeroșii oligarhi care au murit
după începerea războiului din Ucraina, eu am reținut câteva cazuri, foarte
suspecte, prezentate și de presa din România. Iată opt dintre ele.
Președintele „Lukoil”, Ravil Maganov, a
murit la începutul lunii septembrie 2022, după ce a căzut pe fereastra unui
spital din Moscova, potrivit agenției de știri de stat ruse TASS.
Un alt oligarh, manager de top „Lukoil”,
Alexander Subbotin, a fost găsit mort în luna mai în pivnița casei unui șaman
din Mîtişci, regiunea Moscovei. Proprietarul locuinței a declarat
anchetatorilor că omul de afaceri a ajuns la el într-o stare severă de intoxicație
cu alcool și droguri. Cadavrul fostului director al „Lukoil” a fost găsit
într-o cameră folosită pentru ritualuri voodoo jamaicane.
În primul dintre decesele raportate anul
acesta, un director executiv de la Gazprom, Leonid Shulman, a fost găsit mort
în cabana sa din satul Leninsky, lângă Sankt-Petersburg, pe 30 ianuarie 2022,
potrivit publicației de stat ruse RIA Novosti.
Alexander Tyulakov, director în cadrul
„Gazprom”, a fost descoperit mort în garajul său pe 25 februarie, potrivit
„Novaya Gazeta”, un ziar independent rus, care menționa că el s-ar fi sinucis.
Vladislav Avayev, fostul vicepreședinte al
Gazprombank, a fost găsit mort împreună cu soția și fiica sa în apartamentul
său din Moscova pe 18 aprilie 2022, potrivit TASS.
Doar o zi mai târziu, pe 19 aprilie,
Serghei Protosenia, un fost director la producătorul de gaze Novatek, care este
parțial deținut de Gazprom, a fost găsit mort la locuința sa din Lloret de Mar,
o stațiune mediteraneană de lângă Barcelona. Cadavrele soției și ale fiicei
sale, care prezentau semne că au suferit violențe, au fost găsite în locuința
de lux a familiei, în timp ce cadavrul lui Protosenia a fost găsit spânzurat în
grădină.
Mihail Watford, un miliardar rus de petrol
și gaze născut în Ucraina, a fost găsit mort în casa sa din Surrey, Anglia, pe
28 februarie 2022.
Un alt om de afaceri rus, Vasily Melnikov,
a fost găsit mort, alături de familia sa, la Nijni Novgorod, potrivit ziarului
rus „Kommersant”. Melnikov deținea MedStom, o companie de consumabile medicale.
Ei au fost găsiți înjunghiați mortal pe 23 martie.
În ultima vreme și cu deosebire după
declanșarea operațiunilor militare, discursul lui Vladimir Putin este unul
naționalist-suveranist, nedisimulat, iar Rusia a rupt-o cu globalismul, pe care
nu mai vrea să-l accepte sub nici o formă. Acest pas uriaș nu putea fi făcut de
la începutul domniei sale, din 1999. A fost nevoie de un drum lung și anevoios.
Globaliștii au țesut o pânză de păianjen întinsă care a cuprins și Rusia.
Războiul este acum unul cald, după care ne așteptăm la un război rece mai dur
decât cel din perioada 1946-1989.
După cum este bine cunoscut, o parte a
datoriei acumulată de Ucraina, în cea mai mare oparte după anul 2014, în timpul
președinților kazaro-evrei Poroșenko și Zelensky, a fost preluată de Grupul de
Investiții Financiare „Franklin Templeton”, care aparține familiei Rothschild,
cea mai bogată și mai influentă familie kazaro-evreiască de pe Glob. În
schimbul preluării acestei părți din datoria Ucrainei, familia Rotschild a primit
toate activele statului ucrainean: fabrici, uzine, șantiere navale, companii de
toate felurile, terenuri agricole foarte mănoase etc. Artileria rusă a
bombardat o mare din ele și, se pare, continuă să distrugă active ale familiei
Rothschild. Astfel, președintele Vladimir Putin este fără îndoială cel mai mare
inamic al kazaro-evreimii din SUA. În aceste condiții, a-l suspecta pe Vladimir
Putin de a fi „unealta” kazaro-evreimii globaliste este, fără îndoială, o
eroare de fond.
Pe de altă parte, Putin este un om
cerebral, care nu gândește cu sufletul, ci cu mintea. Indiferent de situație,
de adversitatea lui cu globaliștii, de războiul actual per care îl poartă
contra a 40 de țări, Rusia și Putin, iar după Putin următorul președinte de la
Kremlin, trebuie să coopereze cu SUA și Marea Britanie, cu puterile
învingătoare din al doilea război mondial, alături de care s-au semnat toate
tratatele care sunt astăzi în vigoare și care stabilesc organizarea lumii de
astăzi: tratatul de pace, tratatele secrete, sferele de influență, O.N.U.,
Consiliul de Securitate, Actul Final al O.S.C.E. din 1975, care le revalida pe
precedentele.
Dacă aceste tratate nu mai sunt
recunoscute de marile puteri, așa cum S.U.A. și N.A.T.O. nu au mai vrut să
recunoască unele angajamente pe care și le-au luat față de Rusia, atunci toată
arhitectura clădită după al doilea război mondial se năruiește și omenirea
intră într-o mare anarhie, iar războiul actual, pe care Papa de la Roma l-a
numit „Al Treilea Război Mondial”, se va extinde peste tot.
În acești 23 de ani de conducere a Rusiei,
încet, încet, Vladimir Putin s-a înconjurat cu tot mai mulți etnici ruși,
cărora le-a dat tot mai multă influență, în dauna influenței oligarhilor.
Astăzi, conducerea colectivă a Rusiei, Siloviki (Cиловики́ - „cei puternici” -
) cum este ea numită, cuprinde etnici ruși foarte influenți. Cei mai importanți
sunt Vladimir Putin, Dmitri Medvedev, Nikolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Iuri
Borisov, Serghei Shoigu, Dmitri Rogozin, Vitali Gherasimov, Alexander Borotnikov,
Viaceslav Volodin, Mihail Vladimirovici Mișuștin, Serghei Lavrov. Deci, fără
kazaro-evrei.
Desigur că au o influență importantă și
alții, cum ar fi Patriarhul Chiril sau liderul Ceceniei, Ramzan Ahmatovici
Kadîrov, sau guvernatori importanți ai provinciilor bogate. În guvern,
administrația prezidențială și în Duma de stat mai sunt și alte persoane cu
oarecare influență, de alte etnii, inclusiv evrei, dar decizia majoră este
luată de etnicii ruși, în frunte cu „Siloviki”. (Силовики - Agenția de aplicare
a legii din Rusia modernă)
Astăzi, regimul politic din Federația Rusă
este un regim politic naționalist-suveranist. Din această cauză, globaliștii
kazaro-evrei de pe Wall Street luptă cu atâta înverșunare împotriva Rusiei,
mobilizând în această direcție nu mai puțin de 40 de țări, toate implicate
într-un fel sau altul în acest război, în ciuda faptului că au fost obligate să
impună Rusiei o serie de sancțiuni, care s-au întors toate împotriva lor
înșile.
Fiindcă am răspuns pe scurt la această
întrebare, domnule Sterie Ciumetti, v-aș spune și o constatare și uimire în
același timp, a mea personală. Am întâlnit oameni care sunt patrioți români,
naționaliști, susținători ai modelului politic suveranist, chiar adversari ai
politicii anti-naționale practicată de regimul euro-atlantic și de birocrații
de la Bruxelles și slugile lor din România, în frunte cu președintele Johannis,
care, legat de războiul din Ucraina, susțin tabăra kazaro-evreiască, sunt
adversari ai naționaliștilor ruși, confundă Rusia naționalistă de astăzi cu
Uniunea Sovietică judeo-bolșevică și și-ar dori ca Rusia să fie înfrântă.
Acesta este semnul că încă o parte a opiniei publice românești nu a înțeles
foarte bine evoluțiile politice internaționale și faptul că războiul actual
între suveranism și globalism este unul real și „pe viață și pe moarte”.
În ceea ce mă privește, ca cercetător al
istoriei, nu pot să fiu un susținător al kazaro-evreimii internaționale, cea
care a făcut și face și astăzi poporului român foarte mult rău. Sufletește, nu
pot să-i susțin pe kazaro-evrei în nici o situație. În ceea ce privește
analiza, aceasta o fac la rece, fără să țin cont nici măcar de propriile mele
sentimente personale, care nu au legătură cu știința politică, cu studiile de
securitate sau cu relațiile internaționale[1].
Mulțumiri pentru comentariu și sper că
aveți dreptate. Informațiile oferite dau de gândit, în special seria de
„accidente” pe care le-au suferit alogenii oligarhi din Rusia (Sterie Ciumetti).
------------------------------------
[1]
Sursa -
https://www.incorectpolitic.com/intrebarea-zilei-cu-profesorul-corvin-lupu-este-vladimir-putin-omul-globalistilor/
- 12 octombrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu