Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIII(2023), nr. 486(16 – 31 Ianuarie)
Dragii mei enoriași! La mulți ani!
Scrisoare către
Eminescu(XIV)
Bădie Mihai,
Demult nu ți-am mai scris, deși m-am gândit foarte des la tine, mai
ales când, ,,cu gene ostenite”,
seara, stins-am ,,lumânarea”. I-am spus lui Dumnezeu ce-am avut pe suflet
și m-am așezat, așa, să cuget, pe marginea patului și gândul mi-a fugit la
tine. Ai tu ceva, care mă trage din adâncuri de vreme și, de câte ori vreau să
mă gândesc la ceva mai serios, plec de la Biblie, de la Sfinții Părinți sau de
la scrierile matale.
Hei, bădie, tare s-a schimbat lumea! Și-n vremea matale erau filozofi,
oameni de știință și de bine, escroci și hoțomani, sfinți și borfași, piscuri
și prăpăstii, dar parcă se amestecau și
se completau reciproc, așa cum pe câmp se amestecă florile cu mărăcinii,
munții cu văile. Astăzi cei buni sunt tot mai puțini, cei răi și corupți se
cațără tot mai sus, spre vârful piramidelor sociale. Se zice că cei buni, cei
integri, ar sta ascunși, în umbră, dar eu mă întreb dacă o asemenea specie
chiar mai există. Poate pe vremea ta nu circulau atâtea știri, nu erau oamenii
bombardați cu informații care mai de care mai ,,explozive” privind proporțiile
furturilor și jafurilor, pe care le-au făcut unii sau alții sus-puși. Te luptai
și tu cu mulți vântură-lume, cu atâția indivizi fără frică de Dumnezeu și fără
respect de oameni, cu atâția bădărani și neciopliți, dar parcă nu erau așa mulți ca astăzi. Să
vezi tu acum, că e o adevărată concurență între țări privind gradul de
corupție, proporția de furtișaguri, numărul de bande mafiote, care jefuiesc
oamenii și țările, viețile și bogățiile. Erau și atunci indivizi care se
îmbogățeau de pe urma războaielor, bolilor, nenorocirilor celor mulți, dar față
de cei de azi erau niște puști!
Mulțimea forma acea Românie
tainică, smerită, care-și ducea crucea de zi cu zi, trudind pe brazdă, sub
arșița neostoită, ca să stoarcă pământului fiecare bob, fiecare picătură de
viață. Mulțimea aceea umplea bisericile în duminici și sărbători, mulțimea
aceea învârtea horele, cânta doinele, păstorea turmele, construia casele, țesea
covoarele și opregele, cosea altițele. Mulțimea aceea dădea pământului
frumusețe, căci holdele de grâu, de porumb, de orz și de ovăz, livezile de pomi
și de vii, grădinile de zarzavaturi făceau să-ți râdă sufletul. Mulțimea aceea
ieșea cu mic, cu mare la hotare la vreme de primejdii și apăra cu viața și cu
sângele ei fiecare brazdă din trupul țării. Mulțimea aceea păstra vie speranța
zilei de mâine, viitorului frumos al țării, al fiilor, nepoților și
strănepoților ei.
Ehei, bădie, astăzi ,,România tainică”, adevărată, sănătoasă, aproape
nu mai există. Rândurile mulțimii ei de astăzi sunt tot mai subțiri, tot mai
rare, tot mai îmbătrânite, tot mai bolnave. Suntem tot mai puțini de la an la
an și așteptăm să ne ia locul cine știe ce venetici din Asia sau din Africa.
Flăcăii și tinerii noștri, bărbații neamului acestuia, trudesc pe cine știe unde
pe la curțile străine și pe acolo vor să rămână. Pruncii lor nu au mai învățat
românește, doar știu că părinții sau bunicii lor provin dintr-o țară numită….
România!
Hei, bădie, pe vremea ta erau satele pline de lume. Noaptea până târziu
ședeau în grupuri pe la porți, ori făceau treabă pe la șezători, își spuneau
unii altora bucuriile, necazurile, planurile de viitor. Tinerii ,,vrăjeau”
codanele și le furau câte un sărut, copiii se jucau, și strigau, și râdeau până după miezul nopții. Luna le
lumina la toți, visătoare și ea și stăpână peste mări și țări. Vitele erau
multe și de multe feluri. Cârduri-cârduri plecau dimineața la pășunat, ori se
întorceau seara sătule acasă, boncănind, mugind, behăind. Era viață, bădie! Și
era seară, și era dimineață, și era vară, și era iarnă, și era toamnă, și era
primăvară. Arșița verii nu ne speria,
gerul iernii era binecuvântare, iar nămeții plapuma cu care Dumnezeu învelea
pământul ca să nu-i fie frig! Toate erau după o rânduială de mii de ani
statornicită.
S-a dus vremea aceea, bădie! Suntem singuri, tot mai singuri. Fiecare
cu gândurile lui, cu necazurile sau cu bucuriile lui, fiecare cu telefonul lui,
fiecare cu mașina lui, fiecare cu televizorul lui. Până și la masă când stăm,
ne chiorâm la ecranul telefonului și uităm să observăm că a albit părul
soțului/soției, că au crescut copiii sau nepoții, că ne tremură mâinile. Dacă
n-ar fi câinii vagabonzi, satele ar fi pustii noaptea, ba chiar și ziua. Doar
mașinile înghesuite pe la porți ne arată că acolo ar mai supraviețui cineva.
Animale mai găsești câte una ici-colea. La mare căutare sunt mâțele și câinii,
ca ,,animale de companie”. Ce știi tu! Câmpurile sunt goale și nelucrate, cu
vădite semne de sălbăticire. Te mănâncă șerpii în câmp și nu are cine să te
audă țipând. Cine mai are timp să privească cerul, să admire luna, să asculte
povești sau poezii? Trebuie să știm, musai, cât a furat ăla sau ăla, cu cine
s-a măritat aia, cu cine s-a certat ăstălalt, cât a luat la nuntă cutare
ciocoflender, de ce a divorțat fufează, care din miniștrii are gălbează. Ne
chiorâm până ne epuizăm ultima vlagă la scene ,,jucate” de ,,artiști” de trei
parale, unde pornografia, superficialitatea și grotescul sunt la ele acasă.
Neștiutorii de carte cu diplome grele și cu titluri academice ne sufocă!
Pe vremea ta, bădie, hoinăreau tinerii și copiii prin codri, prin păduri adânci de
veacuri. Culegeau fragi și mure, ciuperci și flori, beau apă la izvoare
cristaline, ascultau păsările cu miile lor de triluri, furau inima prințeselor,
ascultau boncănitul cerbilor veniți să se adape, se tolăneau pe iarba ca
mătasea, respirau aerul curat al văzduhului. Oamenii erau din natură, trăiau în
natură, iubeau natura, o înțelegeau și ea îi iubea pe ei.
E demult de atunci, bădie! Copii sunt tot mai puțini, tineri aproape
deloc, iar codrii au fost tăiați bucată cu bucată și duși peste mări și țări de
tot felul de șnapani și de golani. Cântecele păsărilor au pierit și ele încetul
cu încetul, izvoarele au secat, pământul a luat-o razna. Am devenit dușmanii
naturii. Ne luptăm cu ea și ea se luptă cu noi, fără să vedem că de fapt ne
tăiem singuri craca de sub picioare!
Pe vremea ta, bădie, lumea era mai aproape de Dumnezeu și Dumnezeu mai
aproape de ea. Fiecare era convins că toate sunt cu știința și cu puterea lui
Dumnezeu, că nimic nu se petrece fără voia Lui. Și asta dădea seninătate
omului, și siguranță, și încredere. Moartea nu mai era o nimicire a firii, ci
doar o poartă de trecere în lumea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de
moarte. Si omul vorbea cu Dumnezeu! Și omul era frate pentru om!
Astăzi lumea se închină la alți dumnezei: puterea, averea, plăcerea.
Pentru aceștia sacrifică tot, pentru acești dumnezei străini omul devine lup
pentru om, iar Dumnezeu cel adevărat un străin, un necunoscut, ba chiar, pentru
unii, un adevărat dușman. Fiecare cântărește și prețuiește clipa, veșnicia nu-l
interesează. Noi cei de azi devenim robi
propriilor noastre patimi, propriilor noastre ambiții. Uităm sau nu vrem să
înțelegem că toate sunt deșertăciune și nimic, momeli cu care dracul ne
pescuiește întru împărăția sa. Pornim războaie între oameni, între popoare,
declanșăm boli cumplite în mod artificial,
provocăm dezastre naturale, rămân în urma noastră munți de cadavre,
râuri de sânge și de lacrimi. Și astea toate pentru a câștiga câțiva mai mult
pământ, mai multă putere, mai mulți bani, mai multe resurse naturale și umane.
Pe toate le ținem minte, un singur lucru uităm: că suntem trecători, suntem
muritori, că vom da răspuns de toate ale noastre la dreapta judecată. Vrem
slava lumii cu orice preț. Parcă te aud pe tine punând diagnosticul: ,,Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii
mici,/Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;/Microscopice popoare,
regi, oşteni şi învăţaţi/Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;/Muşti
de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,/În acea nemărginire ne-nvârtim
uitând cu totul/Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,/Că-ndărătu-i
şi-nainte-i întuneric se arată/”
Care va fi urmarea pentru toată această zbatere necugetată? Tu ai zis:
,, Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o
sfarămi... orice-ai spune,/Peste toate o lopată de ţărână se depune./Mâna
care-au dorit sceptrul universului şi gânduri/Ce-au cuprins tot universul încap
bine-n patru scânduri.../Or să vie pe-a ta urmă în convoi
de-nmormântare,/Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare.../Iar deasupra
tuturora va vorbi vrun mititel,/Nu slăvindu-te pe tine..., lustruindu-se pe
el/Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă!”
Ehe, bădie! Ce frumos gândeai tu la vremea ta; cât de ciudat gândește
zăpăcita lume de azi!
Ți-oi mai scrie, bădie! Pe curând!
*
Cuvinte părintești. Continuăm să
selectăm din scrierile Sfinților Părinți alte câteva referiri la Bine și înfăptuirea lui. Sunt foarte
potrivite tocmai în această perioadă. Iată-le:
,,Fă binele şi din agonisita ta, pe care ţi-o dă Dumnezeu, dă tuturor
celor lipsiţi, fără gânduri ascunse şi fără a sta mult la îndoială, cui să dai
şi cui să nu dai. Dă tuturor, căci Dumnezeu vrea să se dea tuturor din darurile
Sale. Cei ce primesc însă, vor da socoteală lui Dumnezeu pentru ce şi la ce au
primit, căci cei ce primesc, fiindcă sunt în nevoie, nu vor fi traşi înaintea
judecăţii, iar cei ce primesc cu făţărnicie vor fi judecaţi. Cel ce dă însă
este nevinovat, căci cum a primit de la Domnul să-şi împlinească serviciul, l-a
şi împlinit cu simplitate, fără a cerceta cu de-amănuntul, cui să dea sau cui
să nu dea. Serviciul acesta împlinit cu simplitate a fost bine văzut de
Dumnezeu. De aceea, cel ce slujeşte astfel cu simplitate va trăi pentru
Dumnezeu”(HERMA); ,,Să
priveşti totdeauna înainte, gândindu-te pururea nu la răul pe care îl fac
alţii, ci la binele pe care eşti dator să-l faci tu însuţi”(FER.
IERONIM); ,,Începutul (principiul) a tot binele este raţiunea făptuitoare şi fapta
raţională. De aceea, nici faptă fără raţiune nu este bună, nici raţiunea care
deapănă fără faptă(…). Virtuosul are binele înlăuntrul inimii,
iubitorul de slavă deşartă îl are în cugetare. Răul însă, sârguitorul îl are la
suprafaţă; iar iubitorul de plăcere, în adânc(…). Primul bine este a nu greşi
în nimic; al doilea a nu ascunde de ruşine greşeala ta, nici a te făli cu ea.
Ci mai bine să te smereşti şi să te învinovăţeşti tu însuţi împreună cu cel ce
te învinovăţeşte şi să primeşti cu bucurie certarea. Neîntâmplându-se aceasta,
tot ce aduci lui Dumnezeu e fără valoare”(ILIE ECDICUL); ,,Când
facem binele, noi îl cinstim pe Dumnezeu(…). Odată cu decorarea casei lui
Dumnezeu, nu uitaţi pe fratele vostru sărac. Capii Bisericii, principii
infideli, tiranii, tâlharii pot să le răpească, dar binele pe care îl faceţi
fratelui vostru flămând, călător, în zdrenţe, este păstrat într-un loc
sigur(…). Nu fiţi îngrijoraţi, nu uitaţi binefacerile cu care aţi fost
încărcaţi(…). Oricât ne-am trudi,
niciodată nu vom putea să arătăm atâta binefacere câtă avem nevoie din partea
lui Dumnezeu(….). Cel ce zămisleşte binele sau răul aproapelui, mai întâi el
va gusta din ceea ce dă(…). Oricărui om aflat în împrejurări grele trebuie a-i
face bine şi cu atât mai mult unui creştin... Cel ce face bine prietenului,
nu-i face numai decât pentru Dumnezeu, pe când cel ce face bine unui
necunoscut, cu adevărat îi face bine pentru Dumnezeu(…). Ce voiţi să vă facă
vouă oamenii, aceasta să le faceţi şi voi lor“ (Matei, 7, 12). Nu e nevoie, -
spune Hristos -, de legi mai întortocheate, de multe vorbe sau de o învăţătură
meşteşugită, voinţa ta să fie lege. Vrei să ţi se facă binele? Fă-l şi tu
altuia. Vrei să ai parte de milă? Ai şi tu milă de aproapele. Vrei să fii
lăudat? Laudă şi tu pe altul. Vrei să fii iubit? Iubeşte. Vrei să ai parte de
întâietate? Dă loc mai întâi altuia să ajungă la ea. Tu să fii judecător, tu să
fii legiuitor al vieţii tale. Şi iarăşi: „Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu
face“. Prin aceasta de pe urmă ne îndeamnă a ne feri de păcat, prin porunca cea
de mai înainte, să facem binele. „Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!“
Nu-ţi place să fii batjocorit? Nu batjocori nici tu pe alţii. Nu-ţi place să
fii pizmuit? Nu pizmui nici tu. Nu-ţi place să fii înşelat? Nu înşela nici tu.
Şi, într-un cuvânt, în toate împrejurările, dacă ţinem minte aceste două
zicale, nu vom avea nevoie de altă învăţătură. Căci cunoaşterea învăţăturii a
sădit-o în firea noastră, însă făptuirea şi îndreptarea a încredinţat-o
slobodei noastre voinţe(…). Un bine care
nu apare ca atare decât prin comparaţie cu un rău, nu este întru totul un
bine, în timp ce un bine superior a tot ceea ce toată lumea îl priveşte ca
atare, merită în chip evident acest nume(…).
Să nu spunem: cutare este vicios şi nevrednic de nici un bine, cutare
are o stare josnică, cutare este vrednic de dispreţ. Nu vă uitaţi la vrednicia
celui sărac, ci numai la nevoile lui. Oricât de vrednic de dispreţ ar fi,
Hristos vă va rezerva aceeaşi răsplată, ca şi cum binele ar fi fost făcut Lui
Însuşi(…). Sunt oameni, care, dacă ne-au
făcut vreun bine şi apoi i-am supărat cu ceva, cât de puţin, îndată ne scot
ochii cu binele făcut, aşa că mulţi se blestemă, că au primit o asemenea binefacere”(SF.
IOAN GURĂ DE AUR).
*
Unii și alții. Am găsit pe internet
o frumoasă și profundă poezie semnată de Licuția Pântia, care ne definește pe mulți dintre noi. Iat-o:
,,Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă.
Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată.
Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,
Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare.
Unii vor avere, faimă, bogății,
Alții sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit...
Pelerini prin lume între nu şi da,
Fiecare suflet are rana sa!
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!
Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,
Iar de nu se poate, să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!”
*
In memoriam: Cântărețul bisericesc Ion Bălan. La 9 februarie 1984 s-a stins din viață cântărețul
bisericesc Ion Bălan din satul Colibași com. Malovăț jud. Mehedinți.
S-a născut la 16 septembrie 1884 în familia
țăranilor Petre și Lica Bălan, ca cel dintâi dintre cei patru copii ai
acestora. A urmat școala de cântăreți bisericești din Craiova, absolvindu-o în
1907. S-a reîntors în satul natal și a slujit în parohiile învecinate: Bobaița,
Lazul și Valea Boierească(23 August), iar în ultima parte a activității s-a
transferat în Parohia Colibași. S-a
căsătorit în 1912 cu Maria Bălan și au avut împreună cinci copii, dintre
care doi au decedat la vârste fragede. După pensionare a continuat să slujească
la biserica satului Colibași până în ultimele clipe de viață.
În întreaga sa activitate pusă în slujba
Bisericii, Ion Bălan a fost un cântăreț model. Muzica bisericească a iubit-o cu
patimă. Compozițiile lui Anton Pann și Ion Popescu-Pasăre au constituit
întotdeauna momente de revelație pentru cântăreț și pentru ascultătorii săi.
Respecta cu scrupulozitate rânduielile tipiconale, iar biserica îi era la fel
de dragă ca propria casă.
În viața particulară Ion Bălan a fost un soț
și un tată model, străduindu-se permanent să dea societății oameni demni,
harnici și cinstiți. El însuși, alături de soția sa, a muncit din greu,
făcându-și drum printre nevoi și necazuri, ducând o viață modestă, dar
cinstită. Respectul consătenilor săi a constituit întotdeauna răsplata cea mai
de seamă a strădaniilor sale.
Ion Bălan era o adevărată comoară de legende
și tradiții istorice ale oamenilor și locurilor. Păstra cu venerație documente
și acte vechi, dintre care unele au văzut lumina tiparului, iar altele le-a
donat unor fonduri arhivistice.
Într-o zi a ținut neapărat să mă ducă la
Valea Morilor, la capătul de nord al satului Colibași. Acolo m-a urcat pe
pintenul de deal ce străjuiește izvoarele Pleșuvei și mi-a arătat ondulațiile
pământului, care acopereau ruinele unei cetăți romane. Îmi povestea că pe
vremea când el era copil și se ducea cu vitele pe acolo, era o gaură ,,fără
fund” în vârful acelui pinten și copiii aruncau acolo cu pietre. Mai târziu am
aflat din Oltenia romană a lui
Dumitru Tudor, că acolo era un castru roman, construit ca să adăpostească
garnizoana ce păzea drumul ce făcea legătura între Drobeta – Valea Jiului – Sarmisegetuza.
Un alt castru asemănător era la Puținei. La castrele acestea se puteau odihni
în siguranță călătorii, puteau schimba caii
depeșele, se putea servi masa etc.
Ion Bălan este primul dintre cei trei oameni
pe care i-am cunoscut în viața mea, care au trăit câte o sută de ani! Neștearsă
fie-i pomenirea! Dumnezeu să te ierte, taică Ioane!
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații,
astfel: Domnul Popescu M. Mihai din Malovăț: 4.000 lei(costul
ușii de protecție din fier forjat de la biserica din Malovăț, material și
manoperă); O familie, care nu vrea să i se știe numele: 1.200 lei(costul
lemnelor donate familiei lui Orodan Claudiu); Doamna Elisabeta Leferenz(Nȕrnberg-Germania):
486 lei; Domnul Pera Nicolae(Constanța), fiu al satului Malovăț: 300
lei; Domnul Popescu Dan(Tr. Severin), fiu al satului Bârda: 250 lei;
Doamna Pârvuceanu Eugenia(Gârla Mare-MH): 220 lei; Domnul Rochian Tudor(Tr.
Severin), fiu al satului Bârda: 150 lei; Domnul Dima Vasile din Malovăț:
135 lei; Domnul Ing. Mocănașu Oprea(Timișoara), Doamna Ionescu
Floarea(Câmpina-PH), Domnul Plăcintă Costache(Tr. Severin), Familia
Mureș(Tr. Severin), Doamna Filip Cornelia(Tr. Severin), Doamna
Preda Emilia(Tr. Severin), Doamna Ing. Doina Teșilă(Tr. Severin),
fiică a satului Malovăț, Domnul Pera Alexandru(Tr. Severin), fiu al
satului Malovăț, Domnul Col. Pera Valeriu(Tr. Severin), fiu al satului
Malovăț, Domnul Botea Constantin(Șimian-MH), fiu al satului Bârda: câte 100
lei;
Pentru contribuția de cult au mai achitat: Domnul Mema Petre din
Bârda și Doamna Pera Aurica din Malovăț: câte 200 lei; Doamna Șonea
Floarea din Bârda 100 lei, totalizând 115 lei; Domnul Tătucu
Grigore din Malovăț 100 lei, totalizând 125 lei; Domnul Oprișan
Sever din Malovăț: 100 lei;
Dumnezeu să le răsplătească tuturor și să le împlinească rugăciunile!
În cursul lunii ianuarie am donat pâine credincioșilor participanți la
slujbe, astfel: 1 Ian.(Malovăț): 190 pâini; 7 Ian.(Bârda): 130 pâini;
8 Ian.(Bârda): 75 pâini; 15 Ian. (Malovăț): 193 pâini; 22
Ian.(Bârda): 123 pâini; 29 Ian.(Malovăț): 185 pâini; 30 Ian.
(Malovăț): 73 pâini. Așadar, în luna ianuarie s-au donat 969 pâini. Totodată,
s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 1
Ian.(Malovăț): 110 pâini; 7 Ian. (Bârda): 10 pâini; 8
Ian..(Malovăț): 585 pâini; 15 Ian.(Malovăț): 507 pâini; 22
Ian.(Bârda): 727 pâini; 29 Ian.(Malovăț): 315 pâini; 30 Ian.(Malovăț):
127 pâini. Așadar, în luna ianuarie s-au vândut 2.385 pâini.
În ziua de 16 ianuarie am donat familiei lui Orodan Claudiu din
Malovăț 2 metri cubi lemne. O familie din parohie, care nu vrea să i se
știe numele, a donat banii necesari. Domnul Octavian, patronul firmei
care a adus lemnele, aflând despre ce este vorba, a mai adăugat din partea
dumnealui încă un metru cub de lemne, așa că până în primăvară sperăm ca
familia respectivă să aibă suficiente.
*
În ziua de Joi, 23 Februarie vom efectua o vizită la Centrul de
Psihiatrie de la Gura Văii. Vom duce 50 porții de mâncare(ciorbă de
perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, suc și apă
minerală), 50 perechi șosete, 50 perechi chiloți și îmbrăcăminte
pentru adulți. Rugăm pe enoriașii noștri să-și verifice garderobele și, dacă
socotesc că anumite articole de îmbrăcăminte, fie de iarnă, fie de vară, sau
lenjerie, nu le mai fac trebuință, să binevoiască să le doneze. Le colectăm la
cele două biserici, urmând să le ducem la Gura Văii în ziua menționată. Cei
internați la acel centru sunt oameni bolnavi psihic și își distrug foarte
repede îmbrăcămintea. Le-am dus și anul trecut și le-a fost de mare folos.
Orice donație în acest sens este binevenită.
Am terminat distribuirea volumului Folclor din Mehedinți. Fiecare
familie din parohie care a vrut să vină la biserică și să ridice cartea a
primit gratuit câte un exemplar. Cei din
afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în
perioada 1 Dec. 2021 – 30 Nov. 2022, au
primit prin poștă sau prin rude această
carte. În total s-au donat astfel 280 exemplare. În ședința din 29
ianuarie, împreună cu Consiliul Parohial, am hotărât să oprim acțiunea de
donare a acestei cărți.
Precizăm că acest dar a fost
posibil datorită donației, pe care a făcut-o Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș. Dumnezeu să-i răsplătească!
Sperăm că vom putea tipări sau achiziționa pentru Sf. Paști cartea
Psaltirea, pe care s-o donăm tuturor familiilor din parohie care vor s-o
ia, cât și credincioșilor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu
cel puțin 100 lei, începând de la 1 Decembrie 2022.
*
Plăți. În cursul lunii
ianuarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 5.600 lei tipografiei
pentru cărți; 3.705 lei brutăriei pentru cele 2.850 pâini donate și vândute în
ianuarie(300 pâini achitate au fost reportate din 30 decembrie, iar 200
au rămas de achitat în februarie); 3.000 lei protoieriei pentru
subvenții; 2.550 lei protoieriei pentru calendare; 1.700 lei manopera
pentru ușa metalică de la biserica din Malovăț; 1.200 lei lemnele pentru
familia lui Orodan Claudiu; 680
lei impozit; 420 lei poștei
pentru timbre; 330 lei poștei pentru colete; 150 lei protoieriei
pentru reviste; 117 lei internetul
și altele mai mici.
*
Publicații. În această
perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: In
memoriam: Pr. Gheorghe Dumitrescu-Bistrița(I-II), în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 febr. 2023, ediție și
on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Europa, Europa….!, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXV(2023), nr. 1163(19 ian.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 485, pe
blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 21 ian. 2023(http://bentodica.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia
Mare, 25 ian. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Rugă la-nceput de an, în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 21 ian.
2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Sexul îngerilor, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXV(2023), nr. 1164(26 ian.), p. 12; In
memoriam: Prof. Dr. Constantin Negreanu, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 27 ian. 2023, ediție și
on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Parohia noastră a republicat cărțile preotului Dvs. Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă
Română”(1874-2018)(3 volume) și Bibliografia
Revistei ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2014)(2 vol.), fiind solicitate de
persoane particulare sau instituții.
Parohia noastră a publicat vol. I din seria Aleea cu statui(330 pag.), a preotului Dvs.
Materialele cuprinse în aceste volume sunt scrise de-a
lungul anilor și, în majoritate, publicate în diferite volume și periodice. Am
socotit că e păcat să rămână risipită atâta muncă, mai ales că ea poate fi de mai mult folos sub
această formă cititorului de azi și
dintotdeauna.
Fiecare capitol din seria acestor volume cuprinde un
medalion, prin care încercăm să conturăm chipul/personalitatea unui om, fie că
l-am cunoscut personal, fie că am studiat viața și faptele aceluia.
Cele mai multe portrete sunt ale unor oameni pe care
i-am cunoscut direct: patriarhi, mitropoliți, episcopi, preoți, profesori universitari,
simpli profesori și învățători, sfinți și păcătoși, poeți și scriitori,
funcționari, prieteni, oameni de rând. Ideea realizării acestor volume mi-a
dat-o Nicolae Iorga prin lucrarea sa Lumea
prin care am trecut. I-am dat
denumirea de Aleea cu statui, socotind
că viața însăși este un drum pentru fiecare dintre noi și de-a lungul acestui
drum, vrând-nevrând, relaționezi cu oameni de tot felul, buni și răi, virtuoși
ori păcătoși, vrednici sau delăsători. Unii m-au învățat ce trebuie să fac și
cum să-mi organizez viața, timpul și activitatea ca să realizez ceva folositor
societății, alții m-au învățat ce nu trebuie să fac în viață. Am urmărit mai
mult faptele lor decât vorbele și teoria despre viață.
Un vechi proverb românesc spune: ,,Dacă vrei să-l
cunoști pe cineva, pune-l într-o funcție mai înaltă și privește-l de jos în
sus!” Rânduiala a fost ca de cele mai multe ori eu să fiu cel mai de jos și să
privesc în sus la cei zugrăviți în paginile volumelor de față, așa încât am
avut prilejul să observ aspecte deosebite, unele relatate aici pentru prima
dată, care au pus într-o altă lumină, de cele mai multe ori mult mai obiectivă,
oamenii și faptele lor. Nu am avut în obiectiv să critic pe cineva, să hulesc
sau să laud fără rost; am descris doar felul cum s-au purtat cu mine, cum mi-au
vorbit, cum s-au manifestat, cum i-am înțeles. Se poate întâmpla ca în unele
cazuri aspectele pe care le scot la lumină din psihologia și mentalitatea, din
comportamentul unor oameni să-i coboare de pe niște statui oficiale pe care
fuseseră așezați. Am spus adevărul și nimic mai mult.
Sunt multe dezvăluiri din viața unor oameni, pozitive
sau negative, care-i fac pe unii să urce pe socluri binemeritate, iar pe alții
să-i doboare. Portretele zugrăvite în paginile de față ajută cititorul să
înțeleagă că nu toți cei de pe socluri sunt statui de bronz sau de piatră, ci
unii sunt scânduri vopsite sau, de ce nu, vălătuce de paie. Asta-i viața!
Materialul inclus în volumele de față zugrăvește nu
numai personalități, oameni, ci și epoci mai apropiate sau mai îndepărtate.
Sunt multe amănunte inedite de acest gen, care se pot constitui într-un
document memorialistic inestimabil. Cei mai mulți figurează și cu fotografii
color.
În volumul I sunt conturate portretele unor
personalități precum: Nicolae ACHIMESCU, Ioan ALEXANDRU, Ștefan
ALEXE, Bartolomeu ANANIA, Teoctist ARĂPAȘU, Calinic ARGATU, Tudor ARGHEZI,
Constantin ARSENI, Teofana BASARAB, Dumitru BĂLAȘA, Alexandru BĂLĂNESCU,
Gheorghe BĂRBULESCU-TISMANA, Vasile BORCA, Petru BUBURUZ, Gheorghe BULGĂR,
George BUREȚEA, Marius BUZATU, Olga BUZATU, Alexie BUZERA, Dimitrie CANTEMIR,
I. C. CHIȚIMIA, Șerban CIOCULESCU, Emilia COMIȘEL, Nicolae CORNEANU, Constantin
CORNIȚESCU, Teodor COSTESCU, J. Y. COUSTEAU, Nifon CRIVEANU, Gheorghe CUNESCU,
Al. I. CUZA, Nil DOROBANȚU, Corneliu DRAGALINA, Gh. DUMITRESCU-BISTRIȚA, I. DURĂ, Alexandru ELIAN, Mihai EMINESCU,
Dumitru FĂRCAȘU, Constantin GALERIU, Ilarie HINOVEANU, Ioan IONESCU, Nicolae
IORGA și mulți alții.
Oameni, fapte, gânduri, întâmplări, portrete și modele
de viață. Asta-i tot!
*
Ședință. Duminică, 29
ianuarie, Consiliul Parohial s-a întrunit în ședință de lucru. Cu acest prilej,
preotul le-a prezentat membrilor consiliului gestiunea parohiei pe anul 2022,
discutând fiecare capitol de venituri și cheltuieli în parte. Nu au fost
obiecțiuni. Verificarea de fond urmează a fi efectuată de organele de control
financiar ale episcopiei.
*
Zâmbete. ☺,,-Ionele, cum crezi tu că
putem menține școala curată?” ,,- Stând acasă, doamnă învățătoare!” ☺,,Oare
nu-ţi mai aminteşti,/Vorba din bătrâni lăsată?/Din beţie te trezeşti,/Din
prostie niciodată”/(Păstorel Teodoreanu). ☺,,-Mamă, Ioana a
născut un băiat!” ,,- Bravo, mamă! Să vă trăiască și să fie sănătos!” ,,-Dar
știi, mamă, e o problemă!” ,,-Ce este, mamă?” ,,-Copilul e negru!” ,,- Aoleo!
Și Ioana ce zice?” ,,- Zice că a curățit o tigaie când era gravidă și s-a
murdărit de căneală pe mâini! De-acolo i s-ar trage!” ,,- Se poate, mamă, se
poate! Și mie mi s-a-ntâmplat!” ,,- Cum, tot așa ți s-a-ntâmplat?” ,,- Eh, nu
chiar! Dar, când erai mic ți-am dat să mănânci lapte de vacă și de aia ești tu
bou!”
*
Excursii-pelerinaje. Joi, 23 martie, vom organiza o excursie –
pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea
Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie
Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș(catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra
Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană.
*
Program. În cursul lunii
Februarie avem următorul program de slujbe: 2 Feb.(slujbă la Bârda;
pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 4 Febr.(Malovăț-Bârda); 5 Feb.(Bârda);
11 Febr.(Malovăț-Bârda); 12 Febr.(Malovăț); 18 Febr.(Malovăț-Bârda);
19 Febr. (Bârda); 25 Febr.(Malovăț-Bârda); 26 Febr. (Malovăț);
27 Febr.(Bârda, slujbă de seară); 28 Febr.(Malovăț, slujbă de
seară). În restul timpului, la orice oră
din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și
bucurii! La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu