sâmbătă, 18 februarie 2023

Adrian Botez - ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” (prozopoem)

 




”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE”

(prozopoem)

 

 

PROBABIL că tot ceea ce voi scrie eu, mai jos, a fost spus și răs-spus, în istorie, de mii și milioane de ori. De milioane și miliarde de oameni. ÎN MOD SIGUR, însă, GLOATE (precum cea pe care vă voi prezenta-o mai jos), absurdă și inutilă, ca Zeii - și, mai cu seamă, absurdă și teribil de gălăgioasă, tot ca Zeii (mai ales în zilele noastre !) – veți fi văzut și răs-văzut,  domniile voastre, în fiece zi.

MIRACOLUL este, însă, altul - și anume că, TOCMAI în mijlocul zvârcolirilor absurde, ale gloatelor absurde – UN OM POATE SĂ DEVINĂ (...și să se și păstreze !) – ABSOLUT SINGUR ! - ...”UN EL ÎNSUȘI ÎN EL ÎNSUȘI...PRIN EL ÎNSUȘI”... !

MINUNAT !

...Și, ori de câte ori veți mai fi văzut și auzit, ceea ce am de gând să vă descriu eu, mai jos – eu vreau să vă povestesc EU ȘI ”NUMAI EU” ! – ...așa, de parcă aș fi PRIMUL ȘI SINGURUL OM DIN LUME ! – pentru ca să fiu aproape sigur că domniile voastre NU veți pricepe,  ÎN VECI DE VECI – MIRACOLUL !

Și, în general – NIMIC !

*

...Suntem, undeva, în VESTUL VESTULUI SĂLBATICO-SĂLBĂTICIT (să ”precizăm” așa, pentru a-i mulțumi pe inumerabilii cârtitorii tâmpiți, care cer, mereu... ”precizări”...) într-un oraș destul de bine întemeiat și strașnic de  prosper (nu vă scremeți amintirile geografice, că nu veți ghici niciodată !).

Dintr-o casă (casa A – ...na,  ca să vă astup gurile cele spurcate !) iese, și intră  în altă casă (casa B...hmmm...), un tânăr, blond, înalt și frumos, cu ochi albaștri visători...dar cam tomnatic (asta, cu ”tomnaticul”, o zic tot ”de dragul” cârtitorilor... - ...câte nu voi face eu, aici și acum, pentru acești atât de indigești semi-oameni...! - ...”semi”, pentru că cealaltă jumătate nu există și nici n-are șanse să se arate, vreodată...).

Eh...au rămas, pe dinafară, numele...Bine : pe ”plimbărețul de două case” îl vom numi  : ESCROCUL NEVINOVAT (pe scurt : EN). Pe cel la care intră (un individ grăsun, veșnic întins pe o sofa, majoritatea timpului moțăind, cu ochii criptic-închiși ...filosofic !) îl vom numi : BURDUHĂNOSUL VISĂTOR (pe scurt : BV)!

Ei bine, iată cum au stat lucrurile, la întâlnirea celor doi :

...Când a intrat EN la BV – BV dormea dus. Supărat că a fost deranjat, deschise un ”ochi cârpit” :

-Iar ai venit după bani ?

-Păi, altfel, de ce să fi venit ? Că tu nu ești al naibii de atrăgător...

BV se trezi, deodată, cu amândoi ochii deschiși...dar și în capul oaselor :

-Știi, oare, cât îmi datorezi, până acum ?

EN medită scurt - și răspunse :

-Sigur că știu ! Ceva, între 6 milioane și 300 de milioane de dolari !

BV păru satisfăcut - și continuă discuția :

-Și, acum, ce ai de gând să faci cu banii, dacă ți-i voi împrumuta ?

-Frumos îți șade, ție, BV, s-o faci pe zgârcitul...TOCMAI TU ! Vreau să țin o conferință, în fața întregului oraș. Să zicem...(și dădu nume unei  sume destul de măricele, de dolari...).

-Și cum se va numi conferința asta, a ta ? – întrebă, mai mult de formă, și deja plictisit, BV, după ce-i înmână, lui EN, ”ca-n transă”, banii.

EN se încruntă, gânditor, trei clipe, apoi :

-Cred c-am să-i zic (și pun și afișe, peste tot !) : ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE”!

BV se scărpină după ureche...și se culcă la loc, pe canapeaua-sofa, având grijă să se acopere, cu plapuma, până la gură :

-Bine... – fonfăi el, de sub plapumă. Să vii să-mi spui cum a fost, da ?

Și așa se despărțiră cei doi..”oameni de afaceri”...

Urmă, firește, tipărirea afișelor...lipirea lor, pe stâlpi, garduri și pereți...Nu ne interesează.

Fu aleasă, drept loc de conferențiere, o vestită cârciumă, din acel oraș hiper-prosper ...și cu oameni extrem de curioși, deci absurd de gălăgioși : o cârciumă uriașă, cu sute de mese lungi, cu scaune - cu o Tribună Enormă, pentru muzicanți...”tot tacâmul” !

...EN se sui la Tribună, extrăgându-se, cu greu, din viermuiala, monstruoasă, a gloatei hiper-curioase și absurd-gălăgioase. În spatele Tribunei fusese montat un AFIȘ GIGANTIC, plin, până la refuz, cu fotografii mari, reprezentând  SEMI-ADAMIȘTI (”semi-”, pentru că li se vedeau doar omoplații goi, coapsele goale...deci, pozaseră, toți, CU SPATELE LOR INEXPRESIV !).

-Ne-am strâns, aici (începu EN), în primitoarea crâșmă a hiper-prosperului nostru oraș, spre a discuta despre...ADAMISM...deși avem, doar, imagini cu semi-ad...

Ei, din momentrul ăsta se dezlănțui MIRACOLUL : gloata, până atunci părând compactă, se împărți și despărți în două fuioare lungi de bătăuși : unii se băteau, fiind PRO-(SEMI)ADAMIȘTI – ceilalți, ANTI-(SEMI)ADAMIȘTII (din spirit de contradicție, sau fiind chiar convinși... - ...dracul să-i știe !), pentru că, țesători fiind ei (patroni și muncitori în marile țesătorii ale urbei), îi voiau, pe semi-adamiști, ceva mai sensibili față de...textile.

Așa că, din acest moment al începerii păruielii generale, nimeni nu-i mai dădu atenție lui EN. Fiecare își vedea de ”coafura” adversarilor, aflați în ringul crâșmei gigantice ! Acesta (adică, EN), deci, deși stătea deasupra (și, cumva, și în mijlocul...!) unei sufocant-iritante mlaștini plebeiene, excesiv de zeloase, care se zvârcolea cumplit, sufocant-sonoră (...câte un scaun TOT se întâmpla să-i treacă, ”printre urechi”, și lui EN...)... –  ...PLUTEA, SE SIMȚEA VAG-SUSPENDAT...se simțea atât de ”aerisit”...de parcă stătea ÎN MIJLOCUL UNEI URIAȘE BULE DE ARGINT ! - atât de MAJESTUOS-SERENISSIM-SINGUR, încât titlul propusei sale conferințe, ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” – se justifica și se adeverea întrutotul.

În acea URIAȘĂ BULĂ DE ARGINT se înghesuiau, frenetic-extazial, TOATE GÂNDURILE UNIVERSULUI ! – pe care EN își permitea, PRINCIARO-SUPRA-DIVIN – să NU le gândească !!!

Veniți, cât mai multe GÂNDURI veniți ! – forfotiți, fojgăiți, colcăiți, INOMBRABILELOR GÂNDURI COSMICE, în JURUL FRUNȚII MELE ! -  pentru că, în felul acesta, voi avea SPOR MAJOR, în A VĂ UCIDE ! – DEFINITIV ! - ...iar, prin ASASINAREA GÂNDURILOR COSMICE, voi produce atât ASASINAREA ISTORIEI-TIMP – cât și a EMFAZEI, PLINĂ DE TRUFII ZEIEȘTI – a ETERNITĂȚII ! Veniți, voi, GÂNDURI COSMICE – veniți, buluciți-vă cât mai GROSOLANO-ABSURD – pentru ca eu să devin MĂCELARUL VOSTRU...MĂCELARUL PROPRIULUI MEU ”EU” ! - ...și, astfel, să devin UMBRA SERENISSIMĂ A NEANTULUI...A INTANGIBILULUI-INIMAGINABILULUI NEANT !”

Asta-și spunea, renunțând la ÎNSĂȘI PROPRIETATEA SPUSELOR SALE ! – VICTORIOSUL ANONIM...cândva, numit, cu sublimă, superbă indiferență sarcastică – ”EN” !

*

...Reușise, printr-o stratagemă simplă și la îndemâna oricui (”divide et impera”), să se extragă,  TOTAL, din timp și spațiu... - ...dar și să iasă din ”bătaia” privirilor ”ETERNILOR ZEI” ! - ...să devină COMPLET INVIZIBIL...să nu-l mai doară, nici măcar în turul pantalonilor, de timp, ori de eternitate...ori  de   ”evenimentele   umane”    (vorbă să fie !), ori de nazurile preferențialo-capricioase zeiești. Nicio grijă, NICIUN SOI DE EXISTENȚĂ (în PREZENT-TRECUT-VIITOR... – ....dar nici în VALURILE PLICTICOS-EXTATICE, ALE VEȘNICIEI !), nicio responsabilitate (nici măcar faptul-realitate relativă, că vreo câteva zeci de ”participanți la conferință” zăceau însângerați, pe jos, între cioburile, umede, ale zecilor de sticle smulse rafturilor și sparte, ca ofrande aduse NEBUNIEI !... - ...dar, în definitiv, Conducătorii Lumii, Zeii, Autenticii Oameni de Afaceri...se simt ei, cumva, reponsabili de milioanele de victime umane terestre...de spargerea în bucăți și de sugrumarea Pământului...aaa???!!!). Da, EN se simțea SUPRA-ZEU UNIC...adică, MARELE ȘI TOTAL INEXPRESIVUL ARBITRU COSMIC, ABSOLUT INDIFERENT, FAȚĂ DE CEI ARBITRAȚI...

Se simțea atât de ”în plus”, adică, INUTIL ȘI ABSURD, IZOLAT DE ORICE FOȘNET (DE TUFIȘ - ORI DE PĂSĂRI ALE PARADISULUI !), CUM NUMAI SUPRA-ZEII AUTENTICI (an-istorici și an-eternizați !) SE POT SIMȚI...

...Gloata, atât de frenetic-entuziastă, în îndeletnicirea ei, ciufulitoare și caftitor-dărâmătoare-paraditoare, nu observă că, drept prin mijlocul strașnicei înghesuieli-amestecături (teribil de...DECISO-VIOLENT-ACTIVE!), trecea o reprezentantă a ”sexului frumos”  (acum  :  COMPLET INDIFERENT !)...frumoasă ea, nu-i vorbă, dar, parcă, ”frumoasă” nu tocmai la momentul potrivit...

Era o fată (deci, o vom numi, ușor, comod, simplu : FATA !), de vreo 18 ani, cam prea băiețoasă, îmbrăcată, vorba scriitorului, din cap până-n picioare, în ”harnașament” de cowboy : ”învârtea, în mână, un lasso – purta o cămașă cu tighel alb și o eșarfă cu buline, legată lejer, la gât ; avea o curea, lată, de piele, cu multe ținte argintii și două tocuri de pistol, din piele gofrată ; în ele, două pistoale, cu mâner de fildeș ; purta pantaloni eleganți de călărie, băgați în cizme de călărie nou-nouțe și cu cusăturile albe,  vizibile ; pe ceafă îi atârna un sombrero larg, a cărui panglică – pare-se, din argint împletit -  era lăsată, în jos, pe cămașă, capetele nefiind înnodate[1].

Ajunsă sus, la Tribună, FATA se alătură lui EN. Stătu, privind NU gânditoare, ci COMPLET INDIFERENTĂ, la viermuiala plebeiană, de dedesubtul ei. Apoi, catadicsi a zice, cu un glas surprinzător de curat și cristalin (rotind, leneș, inutilul și teatralul ei lasso...) :

-Da,  acum, simțind, și eu, de aici, de la TRIBUNĂ, de deasupra împuțitelor sudori temporale ale GLOATEI, dar și ale ZEILOR-PARIORI-PE-BĂTĂUȘI ! ...simțind, zic, de aici, de la Tribună, AERUL RAREFIATO-EXTATIC AL BULEI ARGINTII, TOTAL EXTERNATE, FAȚĂ DE ORICE CREAȚIE-INCREAȚIE ! -  ...îți înțeleg scopul și esența CONFERINȚEI ! Aici, sus, la Tribuna de deasupra MLAȘTINII UMANO-ZEIEȘTI, simți, CLAR ȘI ABSURD DE MĂREȚ ȘI TRUMFĂTOR - ”CUM POȚI IEȘI, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” !

El se șterse, la nas, cu mâneca hainei. Ea continuă :

-Ești un AUTENTIC ORIGINAL...FĂRĂ NICIO PICĂTURĂ DE ORIGINALITATE ! - ...ÎN TOT CE FACI, REPETÂND, ÎNTOCMAI ȘI METAFORIC, ISTORIA ÎNTREAGĂ...ȘI TOATE VARIANTELE, ABSOLUT INUTILE, DE ETERNITĂȚI !

Și, fără nicio trecere :

-Te iubesc UNIC. ABSURD. SURD ȘI ORB. Da, te iubesc, până la osteneala cea din urmă, a IMPOSTOAREI  ETERNITĂȚI !

Și nu s-au sărutat. Nu s-au îmbrățișat și n-au vorbit. S-au luat, doar, de mână  - și s-au strecurat, prin spatele Tribunei (naiba știe pe unde ANUME !)... - ...și, firește, au dispărut, ca printr-o GAURĂ DE ȘARPE...

Doi ZEI AUTENTICI.

Că, apoi, au divorțat, sau au făcut copii-bastarzi, ori s-au căsătorit...nu interesează, PE NIMENI.

TRĂIEȘTE. SUPRAVIEȚUIEȘTE. ȘI, ÎN PRIMUL RÂND ȘI ÎNAINTE DE TOATE : NU TE AMESTECA, DOAMNE FEREȘTE, CU GLOATA – FIE EA UMANĂ, FIE ZEIASCĂ !

ABIA ATUNCI DISPARI, TOTAL : DIN OCHII LUMII, DIN OCHII ZEILOR, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE...!

*

...EN, om corect, s-a dus, de mână cu FATA, la BV - și i-a dat seamă de banii cheltuiți, pentru organizarea conferinței...și de lipsa, TOTALĂ, de beneficii materiale, de pe urma conferinței cu pricina.

...N-au suflat, însă, niciun cuvințel, despre MIRACOLUL EXTRAGERII, TOTALE ȘI SIMULTANE, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE. Și despre EXTAZIANTUL, ÎNMIRESMATUL ABSURD, AL ACESTEI EXTRAGERI TOTALE...care-ți oferă AMEȚEALA DEMENT-EXTATICĂ, a BALANSULUI DINTRE PĂMÂNT ȘI CER...!

Adică, nu i-au împărtășit, nici măcar VEȘNIC SOMNOROSULUI BV – beneficiile moral-imoral spirituale. NIMIC.

NIMIC. Pentru că tot degeaba ar fi făcut-o. Nu-l interesa, pe BV, decât SOMNUL ÎMBELȘUGAT – ”ÎNSTĂRIT-COPIOS”.

UN MIRACOL NU SE POVESTEȘTE : SE TRĂIEȘTE, MISTIC, TOTAL.

TOTAL INTIM.

Așa, ABSURD și ÎNMIRESMAT DE FALSĂ UNICITATE... - ...precum ȘI ESTE, de mii și milioane/miliarde de ani, pe TERRA.

De EONI – în UNIVERS.

***

 

 

Adrian Botez

 

ÎN LOC DE POSTFAȚĂ la volumul AMURG FĂRĂ BURG de Adrian Botez -PARTEA A IV-A-



[1] -Cf. Raymond CHANDLER : Rămas bun pentru vecie, Ed. Z, Colecția ENIGMA, Bucuești, 1993.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu