Ben Todică - MATERIE CENUȘIE (Scrisoare deschisă Președinților Biden și Putin)

 

Scrisoare deschisă Președinților Biden și Putin

MATERIE CENUȘIE

 

 

În general, tot universul e format din materie neagră, solidă, lichidă și gazoasă. Toate pot fi identificate prin simțuri și senzori precum orbul, însă pentru noi cei care vedem, o facem datorită luminii. Lumina este cea care ne ajută să deosebim conturul și culorile spațiului înconjurător. Așa cum spuneam, totul e materie neagră. Culorile sunt proprietatea structurilor atomice de a reflecta o anumită frecvență din spectrul luminii în formă de culoare. Deci, universul este format din atomi și fotoni, este apă, aer și bolovanul muntelui,  aceiași atomi din care suntem și noi construiți. Oamenii de știință au descoperit că atomul e gol pe dinăuntru, însă prin el se circulă. E format din quarci (quarks) și electroni și din alte elemente sau altfel spus, un infinit de elemente într-un microinfinit.

 

În lupta de a descoperi formula totală a creației, Paul Dirac (1902–1984), după ani de studiu a descoperit antimateria. Adică materia se oglindește identic în antimaterie și că pentru fiecare om din realitatea noastră există o copie fidelă în antimaterie. Aceste lumi nu au voie să se atingă deoarece vor dispărea printr-o explozie perfectă. John Ducro privind perfecta formulă pe care nici el nu era în stare să o explice concret colegilor săi a văzut ce văd eu: că dacă două rachete cu încărcătură nucleară se ciocnesc, întreaga planetă se va tranforma într-un fel de spumă de bere care va pieri în neant privită dinafara sistemului nostru solar.

 

Chiar și Julius Robert Oppenheimer a rămas îngrozit la conștientizarea a ceea ce vor să facă cei din industria de război americană cu invenția lui. Când ne referim la atomi, limba poate fi folosită doar ca poezie ca să-i descriem ceva, ne spune Danezul Niels Bohr, părintele fizicii atomice. Fizicianul austriac Victor Francis Hess a descoperit radiațiile cosmice, iar Marie Curie a  descoperit misterioasele radiații emise din atom, pe care le-am simțit și eu din plin în minele de uraniu din Ciudanovița exploatate de ruși, cu a căror încărcătură rachetele lui Putin ne pot lovi oricând. Conecția dintre aceste radiații ne face să ne schimbăm părerea despre realitate. Învățam asta prin clasa a șaptea, azi nu se mai învață.

 

Materia solidă simțită de noi în jurul nostru este plină de mister. Și asta ne duce la concluzia că realitatea în care trăim e doar o iluzie. Einstein descoperă și demonstrează mărimea și mișcarea atomilor. Neozeelandezul Ernest Rutherford descoperă interiorul atomului și toți au fost șocați să descopere că atomul este aproape gol. Și atunci, a apărut întrebarea: cum se întâmplă că prin combinația lor se obține materia solidă din jurul nostru? Și, mai mult de atât e plin de energie și această enegie minusculă poate pulveriza întreg pământul.

 

Paul Adrien Maurice Dirac, al doilea mare fizician al timpurilor după Isaac Newton, când a privit cu atenție frumusețea matematică a ecuației sale, a înțeles că în ea e un al doilea univers. O oglindire a universului nostru, deci antimateria. Carl David Anderson, fizician american a descoperit razele cosmice, particule subatomice care bombardează planeta și particulele de antimaterie observate de el în aburi de apă separând razele cosmice cu ajutorul unui câmp magnetic. Acum era nevoie să se descopere o teorie a unirii atomilor.

 

Fizicianul teoretic american Richard Feynman a completat următoarea fază a teoriei mecanicii cuantice (Quantum Mechanics) a lui Einstein:

 

unind-o cu dinamica electrică cuantică a lui Paul Durac (Quantum Electric Dinamics - QED).

 

Prin asta el combină biochimia vieții și ne explică realitatea ca să pricepem de ce nu trecem prin zid sau nu cădem prin dușumea la vecinu.

 

Ca să-l înțelegem pe Feynman, trebuie să renunțăm la toată logica învățată de noi până acum. Dacă luăm un bec incandescent, cu filament de wolfram, ca acesta să funcționeze scoatem aerul din el și în vid se aprinde firul și luminează. Dacă spargem becul, filamentul se arde, se pulverizează sau dacă nu spargem becul și lăsăm aerul brusc crăpând puțin sticla, înăuntru filamentul se pulverizează într-un praf alb și se depune pe interiorul globului de sticlă. Am schimbat cu toții multe becuri la viață noastră.

 

Lăsăm becul și continuăm explicația cu o sticlă goală de un litru. Scoatem tot aerul din sticlă. Rămâne vidul, purul gol. Formula lui Feynman spune că acest spațiu gol, în realitate nu este gol, în schimb e plin de evenimente/lucruri, roind de activitate. Cum poate fi posibil un astfel de lucru? Hai să ne imaginăm cel mai mic spațiu din sticlă, un punct în care știm că nu este decât vid/nimic. Fizica cuantică ne spune că acolo e doar aproximativ nimic. Acest nimic aproximativ ne forțează să regândim logica realității cunoscute de noi până acum. E ca un cont bancar care îți dă voie să împrumuți automat o anumită sumă. Deci, deși nu ai bani, te lasă să mai cheltui până la o anumită sumă, dar „cu termen” s-o reîntorci/achiți într-o lună (să zicem). În cazul nostru, energie. Această energie e împrumutată din viitor. În acest moment, în sticlă se formează o stare de particulă și antiparticulă; contopindu-se generează energie care imediat dispare și se întâmplă instant peste tot vidul, ele sunt continuu create și anihilate cu o viteză uimitoare. Fizicienii numesc acest fenomen - The QUANTUM FOAM (spumă cuantică). Ele, bulele se dizolvă atât de repede încât nu le putem vedea. Și atunci, dacă am opri timpul la zero, vom putea vedea această constantă creație de anihilare și creare a energiei din care e construită realitatea. Și de aici, putem concluziona: dinamica electrică cuantică (Ouantum Electric Dinamics) ne spune că materia din care sunt construite lucrurile înconjurătoare (pământul, copacii, tu, eu, și stelele) sunt făcute prin același proces dintre atomi și fotoni; procesul este rezultatul arderii lor în vid. Deci, să revin la bec.

 

Când becul arde și dă lumină înăuntrul său, timpul a dispărut, timpul e zero. Filamentul luminează în poziția înghețată a timpului. Dacă spargem becul, timpul din realitatea noastră apare și procesul încălzirii filamentului îl pulverizează. Dacă luăm un bec bun și-l spargem lăsând să se vadă filamentul întreg, apoi îl conectăm la priză și întoarcem întrerupătorul lăsând curentul să intre, vom vedea că filamentul se roșește incandescent, luminează puternic apoi filamentul se pulverizează. Filmat și vizionat cu încetinitorul, momentul luminării maxime este timpul zero din vidul becului. El rămâne așa ani de zile de-ai noștri până când acest timp este pus în mișcare de un supracurent sau alterarea vidului. Mult timp oamenii de știință nu au înțeles asta. Părintele fizicii, Niels Bohr susținea că atomii nu pot fi văzuți, spre frustrarea majorității fizicienilor în a înțelege matematic privind în el.

 

Privind azi cu atenție într-un atom, dintr-odată o grădină zoologică de particule neindentificate invadează spațiul gol, precum o sărbătoare de bal mascat. Entități noi și necunoscute până acum fizicienilor. Se pare că de câte ori misterul atomului părea explicat fizicienilor, acesta îi suprinde cu lucruri noi. Teorema spune că atunci când scoatem aerul dintru-n spațiu, locul vacant va fi ocupat automat de un spațiu din viitor. Când privim un bec cu ardere incandescentă să ne gândim că în el, timpul e oprit ( e stana de piatră) în timp ce afară cu noi, timpul trece. Pe vremuri, din totală confidență, lumea științifică întra în haos. Până când a apărut fizicianul Murray Gell-Mann cu teoria de grup  „group theory”. O teorie care analizează gupuri de numere și simboluri ca să le organizeze în forme simple și simetrii care spre surpriză lui îi revelează/declanșează o nouă viziune, o nouă regulă a cărții nucleare, dovedind că lucrurile nu sunt așa cum apar în realitate, că există o nouă lume sub cea pe care o vedem noi.

 

Oamenii de știință știau până atunci că atomul este format din trei particule: electroni care circulă în jurul nucleului format din protoni și neutroni. Gell-Mann susținea că protonii și neutronii sunt la rândul lor compuși din mai multe particule, particule pe care el le-a numit quarci și ei nu există niciodată singuri ci în combinație cu alți quarci pe care nu putem să-i vedem ci doar să-i intuim ca prezență.

 

Universul este format din quarci și electroni, au concluzionat fizicienii în acest moment. Gravitația a devenit parte integrantă a teoriei nucleare. Acum sunt recunoscute teoria corzilor (string theory) și teoria buclei cuantice (quantum loop theory), care spun că nimic nu există de fapt, ci totul e făcut din bucle circulate la viteze înalte de către quarcii și electronii din atomi. (The quantum mechanical lows that atoms obey).

 

CE ÎI ÎNGRIJOREAZĂ PE OAMENII DE ȘTIINȚĂ sunt Legile mecanicii cuantice respectate de atomi. Problema măsurării lor – UN ATOM APARE ÎNTR-UN ANUMIT LOC doar dacă vrei să-l MĂSORI. Atomul este împânzit în tot universul până în momentul în care o conștiință dorește să-l măsoare. Deci actul doririi de a observa atomul crează UNIVERSUL. De aici și aparenta glumă: Dacă întorci spatele la Luna, ea mai există? Și întrebarea ipotetică: la închiderea unei pisici într-o cutie: E pisica în cutie sau nu e? Legile la nivel atomic nu sunt aplicate în lumea dinafara lor.

 

Dacă privesc două persoane stând spate în spate fără să se atingă, ele nu există în conștiința lor, însă pentru mine există pentru că eu îi văd și sunt conștient de prezența lor și prin conștiința mea țin atomii care îi formează prezenți. Universul apare când îl privim, iar când nu-l mai privim, dispare. Atomii pot fi peste tot și nicăieri în același timp și ignoră existența timpului trecut, viitor sau prezent. Repet pentru a se înțelege că din acest motiv, tatăl atomului, Niels Bohr trage concluzia că limba poate fi folosită doar ca poezie când vine vorba de știință.

 

Suntem doar la începutul cunoașterii atomilor și când ne gândim că nu știm cum se combină ca să creeze, apă, bolovani, copaci, oameni și stele rămâne un mare mister pentru noi. Datoria mea, spunea Durac e să vă conving că e adevărat și să vă atenționez să nu renunțați la a înțelege această nouă realitate. Elevii mei spun că nu înțeleg și le dau dreptate pentru că nici eu nu înțeleg și atunci accept mai ușor această nouă realitate.

 

Dacă DOUĂ RACHETE CU ÎNCĂRCĂTURĂ NUCLEARĂ SE CIOCNESC ÎN SPAȚIU, SE CREAZĂ UN VACUUM (VID) CARE ADUCE ÎN CIOCNIRE GEMENI??? sau GERMENI DIN ANTIMATERIE, ACEASTĂ EXPLOZIE VA TRANSFORMA ÎNTREGUL SISTEM SOLAR, nu doar planeta noastră ÎNTR-O SPUMĂ DE BERE ȘI TOTUL VA DISPĂREA ÎN PRAF PRECUM FILAMENTUL DE WOLFRAM AL BECULUI ARS ÎN GLOBUL GOL AL UNUI FOST SISTEM SOLAR.

 

Dragilor conducători Biden și Putin, dacă vă IUBIȚI COPIII ȘI URMAȘII COPIILOR VOȘTRI, RENUNȚAȚI LA ACEASTĂ CONCURENȚĂ DE EXTERMINARE A EXISTENȚEI VIEȚII SISTEMULUI NOSTRU SOLAR.

 

OPRIȚI RĂZBOIUL!  DAȚI EDUCAȚIE ÎN ȘCOLI COPIILOR, CĂ ALTFEL VĂ TĂIAȚI CRACA DE SUB PICIOARE.

 

 

 

Ben Todică

 

 

 

*Informații culese din cartea mea de fizică din clasa a VII-a din 1966

*Formulele din Wikipedia