Ben Todică „ÎN DOUĂ LUMI” la Tele Europa Nova, Timișoara

Transcrierea textului din format electronic este realizată de doamna Vasilica Grigoraș.

Tiberiu Ciobanu: Bună seara stimați telespectatori și bine v-am regăsit la o nouă ediție a emisiunii Convergențe cu Tiberiu Ciobanu și invitații săi. De această dată, se potrivește invitații săi, pentru că sunt doi, imediat lângă mine, binecunoscuta scriitoare și jurnalistă Mariana Gurza, iar lângă domnia sa este un prieten mai vechi al televiziunii Europa Nova pentru că a fost de mai multe ori la noi, dacă nu mă înșel doamna  Gurza e prima oară când veniți la mine în emisiune.

Dumitru Țucu                         Mariana Gurza                         Tiberiu Ciobanu

Mariana Gurza: Da, este prima dată.

T. C.: La mine în emisiune.

M. G.: Vă mulțumesc. Mă simt onorată.

T. C.: Nu, nu, eu vă mulțumesc, vroiam  să fiu sigur și să nu fac o gafă. Domnul profesor inginer doctor economist, prodecanul Facultății de Mecanică de la Universitatea Tehnică din Timișoara, Dumitru Țucu, este un vechi prieten atât al emisiunii mele cât și al televiziunii Europa Nova, este unul dintre cei care, printr-un efort susținut, a reușit să rezolve o problemă cu care s-a confruntat Europa Nova acum câțiva ani.

Dumitru Țucu: Pentru a face emisiunea atractivă din astă seară, nu de alta, dar trebuie să păstrăm trendul pe care îl au emisiunile dumneavoastră…

T. C.: Vă mulțumesc, sunteți foarte amabil dumneavoastră, dar …

D. Ț.: Și atunci eu am pornit de la ideea că Slavici a fost un intelectual european.

T. C.: Da.

D. Ț.: Și ca orice intelectual serios și european

T. C.: Se zice, filogerman, chiar.

D. Ț.: Nu, că Ioan Slavici a avut viziunea Europei unite. Dacă e să ne raportăm la un principiu, putem observa că Ioan Slavici nu s-a abătut cu nimic de la principiul actualei Europe unite. A avut exact acealași principiu. E drept că intelectualii au avut neșansa ca marile idei pe care le-au transmis să nu fie adecvate vremurilor respective.

T. C.: Exact. Ia gândiți-vă acum la Iancu de Hunedoara, la Vlad Țepeș și la Ștefan cel Mare!

D. Ț.: Să știți că personal am avut o experiență de pregătire împreună cu colegii, profesorul Mnerie și profesorul Slavici, am vizitat Muzeul Inchiziției de la Cordova. Într-o după-amiază, acolo am realizat și o fotografie celebră vis-à-vis de poziția unui președinte față de rector dintr-o universitate privată, sigur era o glumă, nu este o chestiune serioasă, dar e drăguță așa ca și aspect această imagine realizată. Eu aș spune un singur lucru, în general, istoria și viitorul au cele mai dure victime printre intelectuali. Pe de o parte, pentru că unii dintre ei țin la principii și nu înțeleg că istoria, câteodată, sper să nu intru în polemică cu distinsul coordonator și realizator al emisiunii care este un redutabil istoric, dar așa am înțeles eu din istorie că uneori este nedreaptă cu intelectualii pentru că intelectualul ține la principii și istoria vine cu alte valori trecătoare că, de aceea vorbim despre valori istorice și valori ale istoriei. Este o deosebire foarte mare între valori istorice și valori ale istoriei. Valorile istorice sunt cele care țin o zi, două, trei, cinci, după care toată lumea a uitat de ele.

Vă rog, lăsați-mă să explic puțin. Valorile istorice pe care toată lumea le ia ca fiind valori extraordinare acum, astăzi, mâine, euro, dolar, ron, mai știu eu ce, ca să nu trec la celelalte valori despre care ni se adresează așa mai mult ca o glumă decât ca un lucru serios mulți alți vorbitori prin diverse talk-show-uri, pe când valorile istoriei sunt acele valori care rezistă istoriei, sunt valorile perene care rămân și aceste valori țin în general de ființa umană, țin în general de trăirile, de simțămintele, de valorile morale, de etică și chiar de valorile sociale, dar acelea care sunt ale colectivității, nu ale individului care vrea să-și realizeze obiectivele prin utilizarea colectivității pentru acest lucru. Aicea, cred că o putem lăsa pe distinsa noastră doamnă să ne vorbească mai mult.

T. C.: Arătați, vă rog la cameră cărțile.

D. Ț.: Cred că acele două lucrări ne vorbesc despre acest subiect

M. G.: Am citit undeva că, în general, nu chiar istoricii reflectă întotdeauna istoria, mai degrabă scriitorii și poeții, lucru care, poate este valabil și pentru Slavici. Cu mare bucurie am aflat că în biblioteca digitală de la Dacica Romanica...

T.C.: Iertați-mă, e vorba de Todică, Între două lumi?

M. G.: Da.

T. C.: Asta este prima ediție?

M. G.: Eu vroiam…

T. C.: Și cea de-a doua ediție revizuită și adăugită a aceleiași cărți.

M. G.: Cărțile în original ale lui Ioan Slavici au fost incluse în biblioteca digitală a românilor, Daco-Romania, lucru extraordinar pentru noi, în felul acesta Ioan Slavici poate să fie cunoscut de toată lumea pentru că tot vorbim de o lume globalizată, când este vorba de literatură, ca să parafrazez pe cineva „granițele nu există”, așa că Ioan Slavici poate să fie citit de aici înainte în original de toți cei care doresc să-l cunoscă. Și, revenind la cele două cărți pe care vreau să vi le prezint, este vorba de un prim volum Între două lumi a scriitorului Ben Todică

T. C.: Este prima ediție?

M. G.: Este primul volum, apărut la Editura Atticea, în anul 2009, și care s-a bucurat de un real succes. Ben Todică este un mare cineast, un scriitor cunoscut. Vorbind despre filmul său dur, mai ales privind zona Banatului, zona Ciudanoviței, după filmele domniei sale se studiază deja la universitățile din Statele Unite. Pentru mine, Ben Todică, pornind de la prima carte, poate să ne dea fiecăruia lecții de un adevărat românism.

T. C.: Trăiește în Australia.

M. G.: Trăiește în Australia, dar vedeți, primul titlu este Între două lumi, după această carte, văzând toate ecourile de la diverși ambasadori, de la oameni de cultură, români stabiliți în toată lumea…

T. C.: Acest volum este Între două lumi și acesta În două lumi? M-a derutat când am văzut.

M. G.: Da, În două lumi, pentru că el și-a dat seama că, de fapt el respiră în două locuri, respiră în Australia și respiră în România.

T. C.: Nu este între cele două locuri, ci este chiar în ambele locuri.

M. G.: El există în aceste două lumi, respiră în aceste două lumi. Deci, când e vorba de un român, cum suntem noi românii mai pătimași așa…și mai ales oltenii, cred că dumneavoastră știți mai bine cum e să fii oltean pătimaș.

T. C.: Nu, cred că știu ceilalți.

M. G.: Această carte a lui Ben Todică, pentru mine  este o carte document, nu pentru că are interviuri cu personalități de marcă, din lumea literaturii, din lumea științei, din lumea politicii, ambasadori, dar pe mine m-a impresionat cel mai mult interviul pe care l-a făcut la Ciudanovița cu domnul Dumitru Chișe care este singurul supraviețuitor al tragediei din 1960 când unsprezece mineri au murit în niște condiții mai suspecte și mai puțin concludente la acea vreme. Deci, este o carte document. Despre această carte, vă asigur că se va vorbi mult.

T. C.: Auziți-mă, iertați-mă, nu a rulat și la noi la televiziune documentarul acela despre mineri a lui Ben Todică?

M. G.:Da, sigur, în urma…

D. Ț.: După ce a rulat în Statele Unite, s-a întors și la noi.

M. G.: După aceea a rulat acolo, apoi a venit la noi.

T. C.: Eu m-am născut la Anina și am plecat la câțiva ani de acolo, am mers cu părinții după aceea. Totdeauna mi-a plăcut zona aceea. Taică-meu a lucrat acolo, Dumnezeu să-l odihnească, la vârsta de optsprezece - nouăsprezece ani, la partea sedentară, administrativă la Ciudanovița. În anii 1950, era o firmă rusească, sovietică care exploata, ziceți domnul Țucu,  în contul datoriei pe care o aveam după război la ei, exploatau efectiv, exclusiv ei pentru ei, pentru U.R.S.S. de la mina de uraniu de la Ciudanovița. Groaznică a fost treaba aceasta.

T. C.: Cred că Gheorghe Gheorghiu – Dej, parcă în 1958 i-a scos, sau când, i-a scos din țară.

D. Ț.: Acuma, ca să înțelegem și reclamele cu: mă numesc cutare, am liceul și n-am de lucru, de ce nu ne deschideți mina? Vroiam să continui ideea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat în filmul despre care am vorbit și eu îl cunosc așa din scrieri și am avut plăcerea să-l întâlnesc odată și personal pe autor, pe domnul Ben Todică.

T. C.: Iertați-mă, e cumva originar din zona respectivă?

M. G.: S-a născut în Satul Iezer, comuna Puiești din județul Vaslui și la vârsta de trei ani a venit cu părinții la mină.

D. Ț.: A locuit o perioadă destul de lungă în Ciudanovița.

M. G.: Dar el se consideră pui de bănățean, nu renunță nici la grai, nici la vorbă, nici la port.

T. C.: Deci, vorbim cu domnul Constantin Falcă care scoate aceste volume despre personalități cărășene…

M. G.: Păi deja, Ben Todică este inclus într-unul din volume în ultima ediție.

D. Ț.: Eu vreau să vă spun următoarea chestiune, că, de fapt, domnul Todică în această carte, pornind de la ideea că experiența din Ciudanovița, tot așa cu o putere străină care venise să ne ajute să facem, să realizăm, să nu o repetăm cu Roșia Montană.

T. C.: Exact.

D. Ț.: Deci, mesajul domniei sale, și am avut o discuție personală, asta am vrut să spun când ați completat acolo, că și distinsa noastră doamnă Gurza a completat faptul că istoria este prezentată uneori mai bine de scriitori decât de istorici. Păi, în general istoricii folosesc drept sursă principală de inspirație datele oficiale.

M. G.: Da.

D. Ț.: Păi, haideți să vedem ce scriu datele oficiale despre manifestările anticomuniste din Timișoara înainte de 20 decembrie 1989. Și istoria pe surse de ani, după ce generația noastră, a martorilor dispare asta va face. Să construiască cetățeanul acvariu și nu mai știu ce în Piața Operei, o să construiască celălalt în altă parte… Ce revoluție, ce revoluție???  Observați că acum țintele sunt foarte în vogă, țintele pe revoluționari și pe ideea că n-a existat revoluție.

T. C.: Domnule Țucu, urmează să facem o altă emisiune pe tema asta.

D. Ț.: Dar ca idee.

T.C.: Au reușit, bunăoară, guvernanții noștri să stabilească adevărul de la revoluție?

D. Ț.: Nu, nu discut despre guvern, vreau să vă asigur că toate guvernele fac la fel, indiferent de orientare, haideți să ne referim la intelectuali, pentru faptul că scriitorul are o armă care se numește subtilitate și cu care intervine.

T. C.: Vă spun că timpul este foarte limitat și mai trebuie să vorbim despre cărți. Doamna Gurza a scos o carte foarte interesantă Pe urmele lui Zenon, tradusă integral în limba engleză de către un binecunoscut traducător și om de cultură George Anca, foarte des întâlnit pe revista Agero de pe internet din Germania.

M. G.: A fost ambasador în India.

T. C.: Eu vorbesc numai cultural, eu am spus asta pentru marele public. Marele public știe mai degrabă de pe Agero despre domnul Anca decât dacă a fost ambasador. Ei nu știu mulți în România cine e ministru nu știu care darmite ambasadorii. Dar pentru că ați spus, deci, a fost ambasadorul României, unde?

M. G.: În India.

T. C.: În India. Deci această carte este și în limba română.

M. G.: Coperta este făcută de fiul lui Ben Todică, Chen Bi Eric.

T. C.: Da. Eu vreau să mergem mai repede pentru că vreau să ajungem să discutăm și ce-a fost la simpozion.

D. Ț.: Ben Todică, cred ca ar fi trebuit să spună sau să scrie despre cele trei lumi în care trăiește la ora actuală.

M. G.: Urmează încă două cărți.

T. C.: Ierați-mă, Eric Chen, acesta este un nume chinezesc.

D. Ț.: Asta am vrut să vă spun.

M. G.: Este căsătorit cu o chinezoaică.

D. Ț.: Cum că, de fapt, la ora asta, Ben Todică trăiește în trei lumi.

T. C.: Da, în trei lumi, da.

D. Ț.: Pentru că, odată este lumea europeană, bănățeană în care s-a educat, s-a transformat, a doua oară este lumea Australiei care l-a primit și a treia oară este lumea soției, lumea asiatică.

T. C.: Da, da.

D. Ț.: Lume, care influențează. Și acuma, domnul doctor Ciobanu vreau să facem abstracție de prezența doamnei Gurza și trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi suntem modelați substanțial și de soțiile noastre pentru că ne petrecem o bună parte din timp cu ele.

T. C.: Trece timpul emisiunii cu treaba asta.

D. Ț.: Eu asta am vrut să spun, deci prin urmare, așteptăm În trei lumi europeană, australiană și asiatică.

M. G.: Îl felicităm pe Ben Todică pentru această apariție și mulțumesc Universității Slavici că am reușit să o lansăm acolo. Vreau să spun doar atât: Ben nu este numai scriitor, nu este numai cineast. Să știți că pe buzunarul lui, comunitatea aceea românească din Australia are un post de radio și unul de televiziune în limba română și aflu știrile mai bine decât din altă parte.

T. C.: Și să precizăm un lucru, în Melbourne.

D. Ț.: Sărim peste subiectul cu modestia, mâine, fiind 1 Martie , am vrea să zicem înainte de toate: sărut mâna doamnelor și domnișoarelor și să nu uităm că fără ele, viața nu ar fi fost altfel, n-ar fi fost.

D. Ț.: Exact.

T. C.: Voi face o emisiune special de 8 Martie, de azi într-o săptămână. De mâine este primăvară. Sper că, după cum arată și afară se va instala cât mai repede.

Dragi telespectatori, am avut bucuria de a avea lângă mine în această seară pe doamna Mariana Gurza, recunoscut scriitor și jurnalist și pe domnul profesor inginer doctor economist Dumitru Țucu, decanul Facultății de Mecanică de la Universitatea Politehnică din Timișoara. O emisiune, care zic eu, a fost deosebit de interesantă, din păcate timpul alocat ediției emisiunii noastre din această seară s-a scurs. In speranța că ne vor onora cât de curând la o nouă ediție, le spun ca și dumneavoastră de altfel, noroc și sănătate, că-s mai bune decât toate și la bună vedere pe data viitoare.