Niște vorbe despre un nume de referință,... un „cărăşean de neuitat”, prof. Constantin Falcă

 

Constantin Falcă

Întâlnirile mele cu d-l prof. univ. dr. Constantin Falcă sunt o adevărată sărbătoare (sau, parafrazând pe I. F. Panduru, un fel de „Sărbătoare târzie”, ... desigur la vârsta noastră mă refer), o zi de duminică (chiar dacă niciuna nu s-a nimerit în Ziua Domnului).

Profesorul Constantin Falcă - unul dintre fiii de frunce ai Răcăşdiei (dacă aş adăuga curriculum vitae al dumnealui ar ieşi o carte, ... a câta oară ?!) este un om de OMENIE şi MODESTIE.

Trudeşte, acum singur, fiindcă prof. P. Ciurea a coborât din arcă şi a urcat într-o stea de unde priveghează la „cărăşenii de neuitat, dar şi la ai săi, cei din satul de pe firicelul de apă, cândva cu raci mulţi, pentru a scoate la lumină alte medalioane din saga Căraşului.

E o muncă grea, aşa cum grele erau, pe vremuri cositul, săpatul, aratul, culesul, seceratul şi tot ce ţinea d^'ale ţăranului.

Rădăcinile profesorului sunt înfipte în lumea satului, acolo unde s-a născut veşnicia şi nu vrea să le uite, chiar dacă lumea universitară i-a deschis noi orizonturi.

Răcășdia

Răcășdia - Munții Aninei

Răcășdia - Școala Generală

Răcășdia - moara

Răcășdia - Monumentul Eroilor

Răcășdia - exponate muzeu

La sat pentru a fi în frunce trebuie să conjugi, pe rupte, verbul „a munci”, iar cei lenoşi, chiar dacă „Ana Pauker şi cu Dej au băgat frică-n burgheji ...”, au rămas tot la coadă, aşteptând mana cerească (... lumina de la Răsărit vreo 50 de ani, apoi ajutoarele celor de peste Ocean, ... care n-au prea fost ...).

La oraş pentru a răzbi la şcolile cele mari, copilul de paor a schimbat „sapa-n condei şi brazda-n călimară ... ” (Ce frumos glăsuia autorul „Cuvintelor potrivite”, T. Arghezi !).

Ţăranul este răbdător (uneori, „mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, ... şi m-ai scuipat şi m-ai bătut ... şi slugă eu ţi-am fost! ...”) şi ştie că timpul nu este totdeauna „răbdător cu oamenii”. „Nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”, (de la cronicarul M. Costin, cetire!).

Şi în lumea universitară urcuşul este greu. Studii, cărţi, materiale, inovaţii – toate se fac cu trudă, cu pasiune, cu pricepere.

Ogorul ţăranului („muncit şi-n rugăciune”) de cele mai multe ori, dă roade bogate, ca şi munca intelectualului.

„Cărăşenii de neuitat” ai lui Constantin Falcă au crescut (în număr de medalioane, cca 2000; în număr de pagini şi imagini; în calitate) şi au adus bucurii celor care i-au adunat între coperţile cărţilor peste 20 de volume).

Oamenii de bine au scris frumos despre cărţile semnalate – CĂRŢI NECESARE şi, sigur, vor mai urma referinţe. Din fericire, în scris nimeni „n-a dat cu piatra”. Aşa, pe la un pahar de vorbă, cică unii „pestriţi la maţe” au mai cârâit, lăudându-se cu ce ar fi putut ei să facă ... (Dar, n-ai făcut-o, maestre!)

Profesorul Constantin Falcă merge înainte. Mitropolitul Banatului, NICOLAE i-a spus că nu a rămas singur. Dumnezeu îl va ajuta să-şi continue călătoria cu ARCA CĂRĂŞENILOR.

Binecuvântarea mitropolitului este vântul bun din pupa corăbiei de neuitat.

Racășdia - Biserica Ortodoxa „Adormirea Maicii Domnului”

Deşi nu are o specialitate filologică, medicul veterinar, prof. dr. Constantin Falcă ştie să facă o carte, asemeni ţăranului care şi-a cultivat ogorul şi şi-a îngrijit vitele, fără studii de specialitate, de agronomie şi zootehnie.

Aflat într – o permanentă documentare, bucuros de informaţiile primite, ori revenind la unele medalioane (dacă informaţia s-a îmbogăţit), Constantin Falcă a realizat o carte (oricând poate deveni DICŢIONAR ENCICLOPEDIC) care, mai în glumă, mai în serios, îi va umbri cărţile ştiinţifice, pe teme de medicină veterinară.

Mai nou profesorul pune mult suflet pentru foaia Jurnal de Răcăşdia, ajunsă în al şaptelea an, nr. 6 (60). Doreşte să o crească şi-n număr de pagini şi-n calitate.

Comuna cu statutul de „cea mai frumoasă” şi „cea mai bogată”, de pe Valea Caraşului, merită şi o revistă cu eticheta „cea mai bună”. Constantin Falcă şi răcăşdenii vor reuşi, chiar dacă lumea de azi „pute a indiferenţă, a politică, ... a bani”.

Primăria îl va înţelege, iar de negee, Jurnalul de Răcăşdia, va avea „ţoale noi”. Aşa se cade de rugă! Fie să fie!

Primăria Răcășdia

În pusta bănăţeană, la Comloșu Mare (o altă mare, frumoasă şi bogată aşezare bănăţeană), un grup de oameni dornici de frumos reuşesc să ducă mai departe făclia înaintaşilor de la Suflet nou. Acolo se face o foaie care ajunge cam peste tot în ţară şi lumea cea mare.

Cea de la Răcăşdia ar putea să-i calce pe urme, fiindcă şi aici au fost şi sunt oameni de valoare. „La graniţa de sud-vest, oameni” (titlul unui roman aflat manuscris al lui R. Fabian), la Răcăşdia se poate face o revistă despre care cei mici se vor mândri în viitorul apropiat şi cel îndepărtat.

Constantin Falcă, un om de mare modestie; ... aruncaţi-vă privirea în caseta „colegiului de redacţie” şi veţi vedea numele său „printre alţii”; ascultaţi-l vorbind despre P. Ciurea şi doamna sa ...; urmăriţi-l „cerşind” materiale de peste tot (uneori acestea sunt promise, dar ... vorbele nu se traduc în fapte ...); încurajaţi-l şi sprijiniţi-l ...

Prof. Ioan – Nicolae Cenda, Oravița