Cunoscut ca o personalitate distinctă, cu o vastă cultură românească şi
universală, şi în acelaşi timp, creator de cultură şi educator incontestabil al
multor generaţii de tineri, iubitor al gliei şi neamului, prof. dr. Petre Iosub
simte că mai are multe de spus şi făcut pentru binele României. Şi pentru a-şi
împlini misiunea divină pe acest pământ românesc drag, cum ar putea mai bine să
procedeze decât apelând la ceea ce îi este mai la îndemână, harul şi darul
scrisului.
Autor al mai multor volume din varii domenii, filosofie, publicistică,
poezie, mai adaugă operei sale o carte intitulată deosebit de sugestiv şi
dureros în aceeaşi măsură, “O, Românie tristă şi însingurată”, Editura Thalia, 2013.
Cartea impresionează prin analiza riguroasă a societăţii vremurilor pe
care le trăim. Metoda de analiză este incizia, operaţia adâncă în carnea vie a
societăţii contemporane. Instrumentul ales în acest scop este busturiul
raţiunii profunde, mânuit de o minte ascuţită, trează şi vigilentă.
Profesorul Iosub, porneşte în
demersul sau de la observaţia atentă şi meticuloasă a stării de fapt din
România. Are o atitudine echidistantă faţă de fenomenele manifestate relatând
faptele în mod realist, cu o logică şi coerenţă a argumentelor îmbatabilă. În acelaşi timp
apelează la umorul sobru, trist, sarcastic, “face haz de necaz” asemenea
românului hâtru, răbdător, dar neînduplecat atunci când îi sunt sugrumate
valorile fundamentale cu care s-a născut şi crescut şi se transformă în
“fiară”.
Prezintă un tablou veridic al societăţii româneşti în contextul
globalizării, starea naţiunii române în degringoladă, datorată atât unor cauze
interne, cât şi externe, dezvăluind astfel, cu tristeţe, amărăciune şi revoltă
tarele societăţii postdecembriste. Cu acelaşi spirit critic se apleacă asupra
Europei “zguduită de ambiţii individuale şi
cu repercusiuni dintre cele mai triste pentru România”. De asemenea,
realizează o analiză pertinentă a contextului internaţional actual, punând cu
dibăcie pana scrisului pe rănile cele mai dureroase ale umanităţii, pe
malformaţiile întregului sistem mondial, pe sistemul bine organizat cu planuri
diabolice de supremaţie a celor puţini şi bogaţi, numindu-i “pungaşi”, asupra altora, mulţi şi săraci, luându-le din
“ograda proprie până şi ultimele rămăşiţe de speranţă de viaţă prin înfometare,
îmbolnăvire, analfabetizare”.
Pentru a prezenta adevărata imagine a României de astăzi, P. Iosub, reia
ideea lui Mircea Eliade despre “lichelismul politic”: “tragedia şi paradoxul
unui moment istoric în care predomină politica – este că oricine poate ajunge
puternic, că nu mai există ierarhia valorilor şi a forţelor creative” (Profetism românesc, România în eternitate,
Editura Roza Vânturilor, 1990, p. 134). Dezvoltând această idee, autorul
notează: “Acest lichelism, infiltrat în instituţii fundamentale, devine însuşi
statul şi şubrezeşte vitalitatea de apărare a societăţii, supusă mereu
abuzurilor, şi reduce, prin sufocare şi secătuire, potenţialul şi capacităţile
creative ale oamenilor. Totul se desfăşoară haotic şi dintr-un anume ordin. Se
pierde perspectiva istorică şi astfel se instalează o dictatură ordinară, care
va suprima până şi libertatea intimă de a visa frumos”. (“O, Românie tristă şi însingurată”, p. 13)
Scriitorul atrage serios atenţia asupra mai multor pericole care pot
avea repercusiuni dintre cele mai triste pentru România, printre care şi cel al
natalităţii în regresie mai mult decât vizibilă, care se datorează după opinia
domniei sale pierderii “valorilor creştine şi schimbării aproape barbare
produse în viziunile şi atitudinile asupra vieţii şi familiei”. (p. 116)
Identificând “gunoaiele societăţii româneşti”, responsabile de starea
jalnică din ţară semnalează oroarea de cultură
a acestora: “Probabil există o preocupare a derbedeilor portocalii pentru a
singulariza într-un anumit fel în faţa posterităţii prin oroarea faţă de
cultură şi de sănătate a oamenilor!” (p. 85)
“În acest context încărcat de mizerie-prostie, minciună, sfidare, cât
mai multă sfidare, - e şi firesc să asistăm la un amplu proces de deghizare a
nonvalorilor în valori, de excomunicare a iteligenţei şi bunei credinţe din
sala de spectacole a bâlciului politic, jenant şi oneros, triumfalist şi
agresiv, găunos şi ţipător” p. 96
Tabloul general al societăţii româneşti bolnave mai este reliefat şi
prin întrebări bine meşteşugite, dar deloc retorice: “Or, ce înseamnă a urî
raţiunea, a urî ştiinţa şi cunoaşterea, a desfiinţa şcoli, spitale, centre de
cercetare agricolă, industrială, fundamentală? Ce înseamnă să îţi izgoneşti
specialiştii peste hotare şi să pui în fruntea unor instituţii fundamentale
clonele tale?” Răspunde domnia sa: “Înseamnă să urăşti din rărunchi finţa umană, să-i eradichezi sămânţa
(fertilitatea), să laşi foamei şi hazardului sute de mii de copii şi bolnavi.
Mai înseamnă să vrei să pui mai repede capăt culturii şi istoriei neamului
românesc şi să te retragi în barca ta în alt colţ de lume ca un laş lacom şi
plin de sine.” Consideră că cei care conduc astăzi destinele acestei ţări sunt
aprigi duşmani ai românului ca fiinţă umană şi ai României ca naţiune de sine
stătătoare cu adânci rădăcini în istorie. Pe de altă parte, slugile laşe şi
incompetente au ajuns să meargă în genunchi pentru diverse ciolane de ros de
către ei, familiile lor şi acoliţii lor politici în faţa străinătăţii, dând la
troc viitorul ţării şi al locuitorilor acesteia. Astfel, am ajuns în situaţia
în care liniştea şi progresul României
este la cheremul străinătăţii, “vântul de vest şi cel din est” clatină
nu numai coroanele neamului ci şi rădăcinile acestuia. Ori “ramurile”
întineresc, se împrospătează, dar odată dezrădăcinat un popor, este ruinat,
este condamnat la dispariţie.
În
opinia autorului, este limpede că puterea unor state este mobilul actului
criminal de sufocare, de distrugere a economiilor altor ţări, însă cozile de
topor sunt în ţară, nulităţi care au ajuns în fruntea statului prin mituire,
şantaj, bolnavi de cele mai multe ori de maladia hoţiei, trădării, beţiei şi
ghiftuielii.
Persiflează clasa politică
comparând-o cu un “pod imens plin cu lilieci, care acţionează pe întuneric. După ce ajung la
putere, migrează spre peşteri pentru a hiberna la rece. De fapt sunt captivi
într-o pânză de păianjen, cu numele de ŞANTAJ“.
Conturează
portrete morale hidoase ale unor personaje ajunse în diferite posturi de
decizie fără a da nume, dar descrierea este atât de fidelă şi sugestivă încât,
nu numai cititorul avizat ci un procent remarcabil dintre români pot înţelege,
intui cu uşurinţă cine se află în spatele caricaturii literare creionate de
prof. Iosub.
Din
păcate, ceea ce se întâmplă în România postdecembristă nu este un fenomen
simplu şi nici singular în istoria poporului român. În decursul vremurilor au
alternat episoade de înălţare şi decădere, de înflorire şi ruginire a naţiunii
noastre. Deşi, cu inima-i suferindă pentru ţară şi neam, Petre Iosub “are încă
speranţe în privinţa vocaţiei morale a poporului român, un popor creat lovit în
istorie, umilit adesea de ai săi, dar capabil din când în când de mari
răbufniri justiţiare”, afirmă scriitorul Teodor Pracsiu
Îşi
exprimă încrederea, asemenea marelui savant român Anghel Rugină cu care a avut
o prodigioasă şi prestigioasă colaborare în a pune bazele renumitului Colegiu
economic “Anghel Rugină” din Vaslui, că
în această Românie, “tristă şi însingurată” ,,miracolul economic se va împlini
atâta vreme cât va exista libertate şi o conştiinţă de Român.” (Anghel Rugină)
Cartea este excepţional scrisă, nu
poţi să o laşi din mână până nu o termini. Şi asta datorită stilului curat si
atractiv de a nara fapte, evenimente, stări de lucruri. De asemenea, trebuie
remarcat şi faptul că autorul volumului este purtătorul de cuvânt şi simţire al
fiecăruia dintre noi, al poporului român. Îl felicităm pe domnul profesor
doctor Petre Iosub pentru acest strigăt de revoltă înălţat spre inima şi mintea
românilor şi sperăm că va contribui la conştientizarea a ceea ce trăim şi la
trezirea de atitudini din partea a cât mai mulţi confraţi români.
Să dea bunul
Dumnezeu să avem printre noi mulţi asemenea domniei sale, iar domnului PROFESOR
îi urăm multă sănătate, putere şi inspiraţie pentru cât mai multe lucrări
valoroase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu