INVENTATORII DE BOLI
- CUM SUNTEM NOI TRANSFORMAȚI ÎN
PACIENȚI -
Dintotdeauna,
oamenii au căutat cuvinte care să exprime o stare de boală. Însă jargonul
medical, așa cum este el înregistrat în dicționarele medicale, conține mai
mulți termeni decât orice alt limbaj profesional, unele concepte având până la
opt sinonime. Cu cât o afecțiune este mai puțin înțeleasă, cu atât este numită
prin mai mulți termeni. Jörg Blech (n. 1966) este un jurnalist și autor german,
care în anul 2003 a publicat „Inventatorii de boli – manevrele și manipulările
industriei farmaceutice”. În această carte salutară, el demonstrează faptul că
oamenii din țările bogate, industrializate, ca și bogații din țările mai puțin
dezvoltate, cad frecvent victime ale patologizării vieții lor de zi cu zi.
Blech nu minimalizează importanța bolilor reale și nici nu neagă tratamentele
medicale vitale. El doar protestează împotriva modului în care corporațiile
farmaceutice ne patologizează viața de zi cu zi, inventând boli pentru a-și
promova produsele. Printre non-bolile pentru care oameni perfect sănătoși sunt îndemnați
să solicite tratament medical se numără: căderea părului, îmbătrânirea oaselor,
nivelul colesterolului, tensiunea arterială, performanța sexuală scăzută,
intestinul iritabil, sarcina, nașterea, nefericirea, timiditatea, mahmureala,
obrăznicia copilului, frica, menopauza, schimbările hormonale la vârstnici,
genele defecte și, în cele din urmă, moartea.
Blech
explică în cartea sa, pe larg, trucurile la care au recurs concernele
farmaceutice pentru a-și vinde produsele. Iată câteva dintre acestea:
- scăderea
arbitrară a valorilor colesterolului, pentru ca oameni perfect normali să fie
considerați bolnavi;
- frica de
osteoporoză la femeile aflate la menopauză, pentru a favoriza consumul de
medicamente destinate „prevenirii fracturilor”;
- manipularea
bărbaților, pentru a extinde consumul de medicamente care „tratează impotența
masculină”;
-
supramedicalizarea femeilor, copiilor și persoanelor în vârstă etc.
Realitatea
este că, în loc să îmbunătățească starea de sănătate, tratamentele pentru
aceste afecțiuni o afectează grav. În țările industrializate, tratamentele
medicale sunt a treia cauză de deces, dar, având în vedere că tot medicii sunt
cei care scriu cauza morții pe certificatele de deces, această statistică este
departe de a fi cea reală.
Cum își
impun giganții farmaceutici produsele? Cu circa 5.500 de articole ce apar
zilnic în peste 25.000 de reviste medicale din toată lumea, studii falsificate,
medici manipulați, angajarea unor profesori respectabili din facultățile de
medicină care să le promoveze produsele, sponsorizarea participării medicilor
la conferințe internaționale, autorizarea ghidurilor medicale și exemplele pot
continua. Astfel, Blech punctează faptul că nu numai pacienții cad victime ale
acestor practici, ci și medicii, și propune câteva soluții de remediere a
acestei situații, printre care și stabilirea unui cod etic în ceea ce privește
legăturile medicilor cu industria farmaceutică.
Șase miliarde de bolnavi imaginari
Textul de mai jos face
parte din postfața ediției franceze a cărții lui Jörg Blech, scrisă de medicul
și scriitorul Martin Winckler:
«La
începutul anilor 1980, când am început să practic medicina, am făcut cunoștință
cu două „boli” foarte răspândite în Franța, dar care nu figurau în niciun
tratat de patologie: criza de ficat și spasmofilia. Ambele loveau mai ales
femeile. Pacienții care se prezentau ca suferind de aceste boli veneau cu
sutele în fața tânărului medic care eram pe atunci și nu înțelegeam de ce
numeau ele astfel niște suferințe care, în ochii mei, aveau un cu totul alt
nume decât cel pe care-l utilizau ele.
Femeile care
„sufereau de ficat” îmi vorbeau de simptome care apăreau o dată sau de două ori
pe lună, de obicei înainte de ciclul menstrual: grețuri, vărsături și mai ales
o durere de cap violentă, accentuată de lumină și zgomote, care le determina să
meargă în dormitor, într-un întuneric total. Cele care se autocalificau drept
„spasmofilice” îmi descriau simptome mai puțin sistematizate – furnicături sau
paralizii ale membrelor – ambele însoțite de o angoasă considerabilă.
Pe parcursul
studiilor mele, am avut șansa de a fi format de medici curioși și dotați cu bun
simț. Ei m-au învățat că așa-zisa „criză de ficat” este o migrenă însoțită de
simptome digestive, iar femeile „spasmofile” sunt cele angoasate, suferind de
crize de panică. Prin urmare, știam că nici unele nici celelalte nu erau atinse
de o boală reală, ci reacționau în acest fel personal la agresiunile vieții.
Iar ușurarea suferințelor lor putea fi realizată prin metode terapeutice simple
și, în primul rând, prin dez-dramatizarea simptomelor lor. Însă dificultatea nu
consta în „rectificarea diagnosticului”. Ele îmi ascultau explicațiile cu
interes, căci nu li se mai dăduseră asemenea detalii. Ceea ce nu puteau ele să
conceapă era faptul că nu aveau nevoie de un tratament pe termen lung.
Femeile cu
migrene fuseseră deja supuse la radiografii ale vezicii și la câteva prelevări
de sânge care arătaseră „ceva suspect”, un „sediment” în vezică, de pildă.
Existența acestui „semn obiectiv” justifica prescrierea de „hepatotrope” și de
alte medicamente colagoge, termen pseudo-savant al medicamentelor pentru ficat
și bilă, recomandate, nu-i așa?, a fi luate 365 de zile pe an.
Spasmofilicele,
care erau și ele îndreptățite la prelevări sanguine și uneori la
electrocardiograme total neinterpretabile (dar liniștitoare, le spuneau
medicii), nu erau mulțumite când le explicam că magneziul pe care-l înghițeau
15 zile pe lună de ani de zile nu era decât un placebo și că anxietatea lor
cronică avea mai multe șanse de atenuare printr-o psihoterapie adecvată și un
mediu în care să nu mai fie văzute ca bolnave.
„Un om
sănătos este un bolnav care se ignoră”, declară doct personajul Knock din piesa
cu același nume a lui Jules Romain. Acesta pune jaloanele unei viziuni asupra
sănătății definită în întregime de către medic. O viziune compusă din dictate
și avertismente îngrijorătoare. O viziune teroristă și nevindecătoare. Cartea
lui Jörg Blech începe prin a-l cita pe Knock, personaj emblematic pentru lumea
în care trăim astăzi, când vorbim despre sănătate. În Franța, găsim în farmacii
mii de mărci de medicamente. În schimb, lista de medicamente esențiale,
indispensabile tratării principalelor afecțiuni ale locuitorilor țărilor
sărace, stabilită de Organizația Mondială a Sănătății, numără 325. Să însemne
aceasta că, dacă avem mai multe medicamente suntem mai bine îngrijiți? Evident,
nu!
Un astfel de
Knock, transformat în Big Brother în țările bogate, este subiectul cărții lui
Jörg Blech. De 50 de ani încoace, industria de medicamente Big Pharma a crescut
neîntrerupt, făcându-ne să credem că ne vrea binele. Nici vorbă de-așa ceva!
Industria de medicamente (și, o dată cu ea, cea a aparaturii de dozaj biologic,
a mașinăriilor de diagnostic, a cosmeticelor și a instrumentelor chirurgicale)
au făcut din deviza personajului lui Jules Romain laitmotivul lor, modificând-o
un pic: „Orice om sănătos e un posibil consumator, cu condiția să fie făcut să
creadă că e bolnav”. Termenul esențial aici este „consumator”.
Aud adesea
politicieni care blamează comportamentul cetățenilor „consumatori” când vine
vorba de sănătate. Câtă ipocrizie! Pe de-o parte, cetățeanul de azi este
îndemnat să consume bunuri materiale, pentru a menține creșterea industrială.
Pe de altă parte, i se reproșează că solicită îngrijiri inutile, care grevează
bugetul securității sociale. În această ecuație sunt uitate două elemente
importante, care-i caracterizează pe „consumatorii” de azi, ca și pe pacientele
de ieri, despre care am vorbit la începutul acestei prefețe: tratamentele care
li se prescriau nu serveau la nimic și costau scump asistența socială, dar
femeile le luau în mod ritualic, în speranța că acestea aveau să le prevină simptomele.
Cum frecvența migrenelor și a crizelor de angoasă variază mult în timp, în
funcție de condițiile de viață, ele atribuiau tratamentului ameliorările
spontane și lipsei acestuia reaparițiile spontane (adesea inevitabile) ale
simptomelor.
Pe scurt, femeile
erau prinse între două focuri. Ca mulți dintre consumatorii de îngrijiri
medicale din ziua de azi. Căci, la urma urmei, cine le prescrisese aceste
tratamente? Cine le convinsese că aveau absolută nevoie de ele? Medicii,
învestiți cu aura de încredere, conferită de titlul lor. Iar acești medici, de
ce credeau ei în aceste diagnostice inexistente? Pentru că le fuseseră predate
la facultate și ulterior întreținute de către vizitatorii farmaceutici, care
veneau să le propună tratamentele pe care le așteptau pacienții lor.
După 20 de
ani, merg lucrurile mai bine? Nu, chiar mai rău. E adevărat, „criza de ficat” a
dispărut din limbajul medicilor francezi (și al învățământului medical), dar
industria a înțeles bine ce profit poate să scoată de pe urma celor 15% din
populație care suferă de migrene: tratamentele și remediile antimigrenoase,
unele mai scumpe decât altele, sunt din ce în ce mai numeroase. Și acestea le
sunt prescrise pacienților fără a li se spune că medicamentele cele mai vechi
și mai bine cunoscute sunt și cele mai ieftine și mai eficiente.
În Franța,
spasmofilia nu mai face parte dintre diagnosticele oficiale, dar prescrierea
anxioliticelor și a antidepresivelor este cea mai frecventă dintre toate țările
industrializate. Căci, ne explică Jörg Blech, dacă în trecut se spera găsirea
unui tratament pentru fiecare boală, azi, mai mult ca oricând, negustorii de
sănătate par să vrea să găsească o boală pentru fiecare moleculă fabricată.
Manipulând
membri influenți ai comunității medicale, lobby-iștii industriei de medicamente
au modificat încet-încet normele anumitor valori biologice (colesterol,
tensiune arterială...), cu scopul de a crește numărul pacienților „susceptibili
a fi tratați”. Căci a convinge oameni perfect sănătoși că trebuie să se
îngrijească pe viață este pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră. Și
pentru a ne face să credem o asemenea absurditate, ei ne induc ideea că, dacă
nu ne îngrijim anticipat, vom fi debilitați de boli cardio-vasculare, ne vom
pierde facultățile mintale din cauza degenerescenței neurologice, vom muri de
cancer... și câte și mai câte. Iar principalul argument de vânzare al
negustorilor de sănătate este frica.»
Sursa: http://www.martinwinckler.com/
spip.php?article577
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
Inventatorii de boli – Industria care ucide
https://youtu.be/1_upqk1bkZc
DISCLAIMER:
The content
of this communication is classified as ROMAQUA GROUP SA Confidential and
Proprietary Information. The content of this communication is intended solely
for the use of the individual or entity to whom it is addressed and others
authorized to receive it. It may contain confidential or legally privileged
information. If you are not the intended recipient you are hereby notified that
any disclosure, copying, distribution or taking any action in reliance on the
contents of this information is strictly prohibited and may be unlawful. If you
received this communication in error please notify us immediately by responding
to this communication then delete it from your system. ROMAQUA GROUP SA is
neither liable for the proper and complete transmission of the information
contained in this communication nor for any delay in its receipt. NOTIFICARE:
Prezentul mesaj constituie o informatie confidentiala si este proprietatea
exclusiva a ROMAQUA GROUP SA.Mesajul se adreseaza numai persoanei fizice sau
juridice mentionata ca destinatara, precum si altor persoane autorizate sa-l
primeasca. Poate contine informatii confidentiale. In cazul in care nu sunteti
destinatarul mentionat, va aducem la cunostiinta ca dezvaluirea, copierea,
distribuirea sau initierea unor actiuni pe baza prezentei informatii sunt
strict interzise si atrag raspunderea civila si/sau penala dupa caz. Daca ati
primit acest mesaj dintr-o eroare, va rugam sa ne anuntati imediat, ca raspuns
la mesajul de fata, si sa-l stergeti apoi din sistemul dvs. ROMAQUA GROUP SA nu
este responsabila pentru transmiterea corespunzatoare si integrala a
informatiei continute in acest mesaj si nici pentru eventualele intarzieri in
receptionarea acestuia.
Sursa: G.A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu