FERGHETE - ÎN CULORI

De ce ii da Dumnezeu omului fericire pentru ca la urma sa io ia pe toata?

ÎN CULORI

Im memoriam Ferghete Ludovica din Ciubăncuța n.Mânzat,în1942;d.15mai/2018

~*~

Pentru'că nu-i pe măsură în aventură spirituală,

nu-i morală,

ci o tocmeală nestatutară, ilegală

şi omul buiac, omul e buimac,

aiurit, în loc să se facă cel mai iubit

şi potrivit lucru sfințit

în timp potrivit la loc potrivit, omu, e un pârlit, un trudit obosit, care munceşte

în culori de nelinişte,

se hărniceşte şi sfințeşte,

ca curcubeu,

că se potriveşte, mânuind barosul pe ileu,

modelându-se sau din contră,

că, omul, valeleu în indecizii

ia decizii - iluzii,

bând cafeaua, în corupții cu corupții, bându-şi cafeaua ori nu şi-o bea, că secretara curvă la tăvălit falit pe canapea să-şi bea sau sau să nu îşi bea mințile şi binele: pâine de de toate în toate zilele, cu amănuntele,

blând, în dragoste profund, e un gurmand şi un flămând,

cu tensiune - atențiune,

cafeua bând-o cu caimac şi cozonac,

cu greşala cea mai mare,

că Vica m-a lăsat văduv, neânsurat şi obez, obedient, bolnav fără un echilibru alimentar elementar

pentru'că tecând prin timp rebel spre gloria finală şi fain-făinel,

din dragoste pentru Veronica Micle-Vica, Eminescu, Emin: un destin la propriu senin,

Pavel, în ediție specială, de excepție

fără rezoluție şi soluție, în ecuație,

fără dinți în gură, ştirb: fără aură şi nimb am rămas în schimb,

că n-am bună veste de precestă şi  de poveste,

care printre"hipeni"străini ne uităm că suntem români,

ne uităm de rădăcini punându-ne străinii fără lumini,

ne pun deliberat pe frunți înferbântate cununi, de spini,

să facă din neputință să uităm,

c-avem o mare conştiință de țară şi de neam,

mai ales, ca să uităm să facem lui Dumnezeu pe plac,

când dă omul e de bai zicând: "tulai !"

şi e vai şi de musai sus sai

pe gură de rai şi pe picior de plai:

-"Tulai, că unde nu-i cap, nu ştii sub răsăritul soarelui,

unde-i focul inimii şi-i vai !

de picioare - popoare,

puse la încercare,

ca o Vica, întinsă pe catafalc,

în nemişcare de erou căzut afront pe front

şi pus cu Dumnezeu savant, pentru Dumnezeu  ca minune şi înțelipciune, în copârşău,

să-i fie pe plac,

ajunsă în cavou !

dar încă viu şi nălucă: Eminescu pe sub tei în zbor de porumbei,

pe sub tei, în Copou,

ca un cel mai iubit "Cotnar "bucovinesc de omenesc îmulțit în har de premiu, românesc,

mândrie şi național geniu-orgoliu-

monumental spiritual

prin național raportat la universal,

în culori-curcubeu de Dumnezeu.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE