Criza
sau telenovela S.U.A.-Rusia ?
Petru
Romoşan
06
Februarie 2022
E foarte posibil ca faimosul expert în
strategie militară de origine română (din Arad) Edward N. Luttwak să aibă
dreptate şi ca actuala criză majoră dintre Rusia, pe de-o parte, şi S.U.A. şi
Europa Occidentală, pe de altă parte, să fie doar un bluf, o cacealma a lui
Vladimir Putin, care a reuşit să producă panică în Vest, la N.A.T.O. şi, mai
ales, în Europa de Est. Cererile Rusiei către SUA şi N.A.T.O. sunt prea
extinse. Putin cere ştergerea istoriei din ultimii 25 de ani (din 1997), care
au implicat extinderea N.A.T.O. în
Europa de Est (implicit extinderea UE, care i-a urmat), tratate şi înţelegeri
multiple. Evident că SUA, nici dacă ar fi de acord, n-ar putea să-i satisfacă
pe deplin pe Vladimir Putin şi pe Rusia, oferindu-le astfel securitatea de care
au nevoie.
„Putin blufează în privinţa Ucrainei.
Invadarea celei mai mari ţări din Europa cu mai puţin de 200 000 de soldaţi nu
va pune capăt victorios crizei pentru Rusia. În loc de aşa ceva, va demara un
război pe care Rusia nu şi-l poate permite. Nici o ţară europeană nu va trimite
trupe, dar toate vor trimite arme” (Edward N. Luttwak- pe contul său de
Twitter, 16.01.2022).
Într-o analiză percutantă, Ivan Timofeev,
profesor la marea şcoală de diplomaţie MGIMO (Institutul de Stat pentru Relaţii
Internaţionale de la Moscova), un foarte important expert în politica externă a
Rusiei, apropiat de Putin, director de programe la Clubul Valdai, pune războiul
cu Ucraina pe primul loc din trei scenarii sau opţiuni posibile pentru Rusia.
Analiza lui Ivan Timofeev e cu atât mai preţioasă, cu cât e foarte clar că
acesta „are urechea” lui Vladimir Putin, a lui Serghei Lavrov, a Ministerului
Afacerilor Externe rus şi a generalilor.
„Primul scenariu e cel al „războiului”. În
acest scenariu, Rusia va pleca de la mai multe premise [...]. Armata ucraineană
poate fi învinsă relativ repede. Un război prelungit poate fi evitat printr-o
operaţiune-fulger. De altfel, ar fi posibil să fie împărţită ţara în două
state, unul (Ucraina orientală) rămânând în orbita rusă, celălalt (Ucraina
occidentală) în orbita occidentală. O altă opţiune ar fi o schimbare de regim
prin forţă în Ucraina, în speranţa că nu va exista o rezistenţă masivă din
partea populaţiei. Sancţiunile occidentale vor fi o lovitură dureroasă pentru
Rusia, dar nu-i vor fi fatale. Avantajele obţinute pentru securitatea militară
vor fi mai importante decât pagubele economice.
Pagubele economice nu se vor traduce prin
proteste publice în Rusia ; ele vor putea fi ţinute sub control. Prestigiul
autorităţilor va creşte pentru că vor fi rezolvat o sarcină istorică majoră.
Sancţiunile împotriva Rusiei vor continua să compromită încrederea în sistemul
financiar centrat pe Statele Unite. Rusia va putea exista ca „fortăreaţă”.
Ieşirea ei din economia globalizată este posibilă şi chiar de dorit. Occidentul
însuşi este în declin. Moartea sa iminentă e inevitabilă. O victorie în Ucraina
ar da o nouă lovitură autorităţii Statelor Unite şi Occidentului, şi ar
accelera retragerea lor de pe scena mondială. În acest scenariu, trebuie să ne
aşteptăm la o ruptură radicală a relaţiilor dintre Rusia şi Occident,
incomparabilă cu orice criză precedentă” [1]
Iată şi al doilea scenariu, numit de autor
„al tensiunii permanente” : „Costurile unei soluţii militare la chestiunea
ucraineană sunt estimate ca fiind prea mari. Chiar în caz de înfrângere rapidă
a forţelor armate ucrainene se pune problema controlului teritorial. Regimul
fantoşă va avea nevoie de un important aport financiar. În acelaşi timp, el va
fi cu certitudine ineficace şi corupt. Ţinând cont de pagubele aduse de
sancţiuni, alimentarea regimului va agrava penuria deja existentă de resurse
chiar în interiorul Rusiei. Nici controlul complet al teritoriului Ucrainei nu
va împiedica Occidentul să formeze şi să înarmeze formaţiuni ucrainene în
teritoriile adiacente, finanţând astfel o vastă reţea clandestină în Ucraina.
Războiul va provoca declinul economic al teritoriilor ocupate, ceea ce va face
populaţia şi mai receptivă la propaganda occidentală. Dacă regimul
prooccidental va conserva o parte din teritoriu, conflictul se va permanentiza.
În acelaşi timp, nu se va rezolva nici una dintre problemele de securitate ale
Rusiei, iar aceste probleme se vor înmulţi din pricina militarizării Europei de
Est. Stabilitatea internă a societăţii ruse nu e garantată date fiind pagubele
economice provocate de sancţiuni, de costurile războiului şi de asistenţa
acordată Ucrainei [...].
Rolul mondial al Occidentului e în declin.
Pentru Statele Unite, regiunea Asia-Pacific este efectiv o prioritate
crescândă. Dar asta nu înseamnă că Occidentul e atât de slab încât să nu-i
poată provoca pagube substanţiale Rusiei. Nimic nu garantează că sancţiunile
împotriva Rusiei i-ar aduce un prejudiciu capital Occidentului. În Europa,
Occidentul dispune de rezerve importante pentru a îngrădi Rusia chiar în caz de
rivalitate cu China. Sprijinul Beijingului pentru Rusia nu e garantat în caz de
război [...]. Menţinerea unei tensiuni permanente în relaţiile cu Occidentul
poate da rezultate. Cel puţin puterile occidentale vor începe să asculte la ce
spune Rusia. Tensiunea e un instrument util în diplomaţie. E necesar ca
tensiunea să fie menţinută la graniţele Ucrainei, dar ea trebuie aplicată şi în
alte regiuni – America Latină, Orientul Mijlociu, regiunea Asia-Pacific (cu
China) şi Africa. Pe cât posibil, Rusia poate opera prin campanii relativ
ieftine dar eficace, asemănătoare cu operaţiunea rusă din Siria”[2] .
Ultimul scenariu, al treilea, este intitulat
„Zâmbiţi şi salutaţi” : „Ucraina este un activ toxic pentru Occident.
Ajutoarele majore acordate sunt furate, iar instituţiile sunt în continuare
corupte. Ţara nu e un furnizor, ci un consumator de buget securitar. Aderarea
sa la N.A.T.O. e contraproductivă pentru
bloc din cauza conflictelor nerezolvate şi a contribuţiilor îndoielnice la
securitatea comună. Ucraina este, dimpotrivă, o sursă de probleme. Sprijinirea
ei e jenantă şi costisitoare. Dacă Occidentul o porneşte pe această cale,
Ucraina va face din N.A.T.O. o structură
şi mai dezechilibrată, în care va creşte numărul specialiştilor „în fente”. Cât
timp se va afla în sfera occidentală, Ucraina va fi condamnată să se degradeze
şi mai mult. Va avea loc o „moldavizare a Ucrainei”, adică un exod al
cetăţenilor către Vest, şi un regres al economiei sale. Occidentul n-are nici
un motiv să susţină financiar Ucraina multă vreme. Ajutorul va scădea pe măsură
ce poziţia Ucrainei va coborî pe lista de priorităţi a Occidentului. Fără
intervenţie militară, Ucraina se va degrada, va deveni o ţară periferică şi o
prioritate de rang trei pe agenda globalistă. Rusia dispune de capacităţi
militare suficiente pentru a opri orice ameninţare venind dinspre teritoriul
Ucrainei şi dinspre ţările N.A.T.O.. Chiar fără a utiliza arme nucleare, Rusia
poate, în cadrul unui conflict regional, să provoace pagube inacceptabile
rivalilor săi din Europa. Controlul Crimeei îi asigură dominarea Mării
Negre”[3] .
Toate cele trei scenarii pentru Ucraina
avansate de profesorul rus sunt încă opţiuni posibile pentru Vladimir Putin şi
pentru conducerea colectivă de la Kremlin. Deocamdată, ruşii se pot felicita că
au pus în discuţie toate angajamentele de securitate şi economice din Europa de
Est de după 1997. România, în panică, şi-a arătat disponibilitatea de a face
„porţi deschise” la Deveselu. Teama de o lovitură neanunţată de la distanţă
şi-a spus cuvântul. Ruşii pot obţine o emasculare militară a N.A.T.O. în cele
trei ţări baltice (Lituania, Estonia, Letonia), în România şi în Bulgaria,
poate nu în Polonia, dacă nu chiar să forţeze N.A.T.O. să se retragă complet. Relaţiile Rusiei cu
Ungaria par bine aşezate pe termen lung.
Din analiza lui Ivan Timofeev rezultă că
nici relaţiile dintre Rusia şi China nu sunt chiar atât de bune, de
clarificate, de întinse pe cât s-a tot spus. Nu trebuie uitat că dezintegrarea
Uniunii Sovietice s-a făcut în primul rând cu ajutorul Chinei, la iniţiativa
lui Richard Nixon şi a lui Henry Kissinger. Ruşii nu au uitat. Ridicarea
economică formidabilă a Chinei s-a făcut şi pe spatele prăbuşirii URSS. Ţine
SUA să arunce Rusia în braţele Chinei şi să-şi fabrice astfel un inamic
invincibil ?
Marea rivalitate economică a SUA azi e cu
China şi în nici un caz cu Rusia. Prin presiunea militară din Europa de Est şi
din Ucraina, SUA vrea să obţină o neutralitate (cel puţin) a Rusiei în
conflictul său cu China. În actuala criza, de fapt, nu e vorba doar de Ucraina
(un fel de Cuba pentru SUA la frontierele Rusiei), ci de mult mai mult. Şi nu e
exclus ca ţinta finală a întregii telenovele să nu fie Rusia, ci China.
Deocamdată, Vladimir Putin a reuşit magnific lovitura sa de bluf. Miza Ucraina
pentru S.U.A., Occident şi N.A.T.O. e
cel puţin suspectă, exagerată. Există alte negocieri complet necunoscute
publicului ? Ce au negociat Biden şi Putin la Geneva în iunie 2021, însoţiţi de
delegaţii foarte extinse ?
Putin blufează împreună cu americanii ?
Este actuala criză doar o comedie americano-rusă care ascunde înţelegeri
majore, prieteneşti care vor urma şi care vor schimba faţa Europei şi a lumii ?
Americanii au investit masiv (militar) în Europa de Est şi au ce negocia cu
ruşii. Cum am văzut, o invazie a Rusiei în Ucraina, perfect realizabilă, este
catastrofală pentru invadator. Din mai multe motive, care ţin de starea
economică a Ucrainei, de sancţiuni economice europene şi americane la adresa
Rusiei. O invazie în Ucraina nu-i rezolvă Rusiei problemele de securitate. Pe
de altă parte, o continuare pe termen nedefinit a crizei e şi ea perdantă
pentru toată lumea, pentru Ucraina, pentru Rusia şi pentru economiile
occidentale.
Rămâne doar soluţia unor negocieri
spectaculoase, care să rezolve toate problemele pentru toată lumea. Ceea ce ar
trebui să se întâmple până la urmă: o largă conferinţă de securitate,
comparabilă cu Ialta 1945 sau cu Helsinki 1973-1975.
-----------------------------------------------
[1]
Ukraine. Trois scénarios possibles suite à la réponse de Washington -
31.01.2022 - sursa : Club Valdai).
https://lesakerfrancophone.fr/ukraine-trois-scenarios-possibles-a-la-suite-de-la-reponse-de-washington
- 31 ianuarie 2022.
[2]
Idem.
[3]
Idem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu