Negocieri
ruso-române - Haz de necaz
Redactia
ART-EMIS
06
Februarie 2022
În spiritul cunoscut al românului care,
dacă nu poate altfel, face haz de necaz, vă invităm să citiți o „adaptare” după
„Scrisoarea III” a Luceafărului despre România contemporană, „re-educată”,
covidată, arafată, rujată precum doctoru' cu epoleți vișinii, născut probabil
căpitan și ajuns „colonel” pentru nuș-ce merite deosebite în citirea
mesajelor-ordin, România-colonie la cârma căreia se află unul dintre „Guvernele
mele”, cu mare șef de la Ciuca Măcăii… (Ion Măldărescu, ART-EMIS)
Iată-l pe Vasile Dîncu c-o năframă-n vârf
de băț. Vladimir, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț:
- Ce vrei tu?
- No, bună pace! Și, de n-o fi cu bănat,
sunt c-un tip. Zice că are o șapcă de arătat.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie
de cort un malac cu mersul țeapăn și privirea ca de mort.
- Tu ești Werner?
- Da-mpărate, zise Dîncu c-un suspin. E
Iohannis în persoană, dar vorbește mai puțin. Of, cum să-ți explic, mărite? E
tăcut ca un dulap. E înalt și joacă tenis, da-n rest e bătut în cap. M-a
însărcinat partidul să vorbesc în locul său, că el fără prompter, doamne, tace
ca un mutălău.
Deci, am reținut: se pare că redevenim
vecini. Chiar și faza cu coroana și cu ramura de spini. Orice gând ai
Vladimire, cu Ucraina și cu noi, nouă ne rămâne fuga, nu-i nevoie de război.
Despre partea înarmării, însă, doamne, să
ne ierți! S-au luat comisioane, s-au dus banii pe la terți. Ne-apărăm cu râul,
ramul, cu aceiași Munți Carpați. N-avem nici o strategie, n-ai cu cine să te
bați! De-aia zic: de faci întoarsă de pe-acuma a ta cale și doar ne triplezi
factura de la gaze naturale, noi vom tremura de frică și de frig când
poruncești, fără să ne mai prefacem c-avem planuri vitejești.
- Cum, când am atâta oaste la doi pași, tu
crezi că pot să ratez așa o șansă, să v-o dau și vouă-n bot?
O, tu nici gândești, Vasile, câți în cale
mi s-au pus! Toți dușmanii din Rusia: pân’ la unul i-am răpus. Toți rebelii,
democrații, ziariști în păr se-adună să dea piept cu F.S.B.-ul și cu faima lui
nebună. Strigătele adunat-au contra strigătului care a dat ordin să se tragă
doar în plin, nu la picioare. Oligarhii, politrucii sar toți să mi se predea,
căci nu poți prăda Rusia decât sub comanda mea.
S-a-mbrăcat în vorbe lucii diplomații la
Bruxel. Biden cu-a lui minți pierdute, umblînd toate după el. Olaf Scholtz și
Boris Johnson și bătrîna lui Macron, oțeliți în încleștarea cu dușmanul
Omicron, n-au avut decît cu ochiul ori cu mâna semn a face și Apusul își
trimise iar conductele încoace. Zguduind din pace-adâncă tot al gazului
preaplin, sugând cu fățărnicie - cum să-ți zic? - pân’ la leșin.
Se mișcau îngrozitoare multe-armate de
dolari, străbăteau stepa rusească în bancnote noi și mari. Franci, coroane
suedeze, euro nu mai vorbesc, năvălit-au ca o ploaie-n contul gazului rusesc.
Când văzui a lor mulțime, câtă frunză,
câtă iarbă, c-o plăcere neștirbită i-am lăsat pe toți să fiarbă. Am jurat la
prețuri duble să trec falnic, fără păs. Iar de nu-mi plătesc factura, peste voi
să mă apăs.
Nu mă pun cu-americanii, fiindcă am ca voi
destui: azi aveți un teritoriu, mâine, ia-l de unde nu-i. Ce-i Ucraina? O
câmpie. Polonezii? Niște pani. Balticii? O utopie. Voi? O țară de doi bani.
Am armate pretutindeni. Îngheți doar când
le privești. În opt ore sunt la Kiev, într-un ceas - la București.
Și în contra vijeliei voi veniți c-o
șapcă-n cap? Și, purtat de biruințe, să mă-mpiedic de-un dulap?
- Un dulap, da, împărate, căci dulapul
ce-l privești e din defrișări. E, practic, vârful mobilei săsești. Ne-am
împiedicat de dânsul șapte ani la rând și noi. Dacă vrei o confidență, l-am
votat ca niște boi. Ni s-au arătat dosare, ni s-au arestat baroni. Ce era să
facem, doamne, cu o mână de bufoni? Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne
cunoști, să te lămurești pe pielea-ți cât sîntem de hoți și proști! Suntem
lacomi, preamărite, noi ne ducem după bani. Nu ne stă-n deprinderi lupta, e
prea scump să fim spartani.
Nu ești primul care vine și se vrea
stăpânitor. I-am avut pe omul roșu, omul chel, omul schior. Și nu voi ca să mă
laud, nici că voi să te-nspăimînt: noi ne-am combinat cu dânșii și-am pus țara
la pământ.
Să și vrei, n-ai ce ne cere: am dat marfa
mai de soi. Bine, ar mai fi bugetul, dar de-acolo sugem noi. Băncile le-au luat
francezii, nemții, Țările de Jos, și-am ținut morțiș să fie la preț
dezavantajos. Vrei petrol? Mergi la Viena. Apă? Du-te la Paris. Mai avem doar
corporații. Restul toate s-au închis. Vrei pământ agrar? La unguri. Poate-ți
vine să te miri, dară Insula Brăilei au luat-o doi emiri.
N-ai ce stoarce dintr-o țară stoarsă. N-ai
ce mai spera. Ar mai fi comisioane, dar le-am încasat deja. Deci, la ce-ar fi
bun războiul? Pentru ce să năvălești? Țara-i gata jefuită cu metode românești.
Dacă, totuși, preamărite, jindui să ne
invadezi, te previn, cu umilință, mai adânc să reflectezi. Vrei prin granițele
noastre oastea cruntă să-ți petreci? Păi, n-avem infrastructură. Să vedem pe
unde treci. E o tactică și asta, noi credeam că doar furăm. Dar ne distrugeam
asfaltul - iată, să ne apărăm!
Așadar, de-o fi să fie, poți conta pe
ajutor, după cum se vede treaba cam din partea tuturor. Lângă mine e Iohannis.
Sau era, nici nu mai știu. L-am scăpat din ochi. E week-end și-a tăiat-o la
Sibiu. Omul ăsta are-o șapcă. Știu că-ți place lucrul scump. Uită-te la
etichetă, nu la fața lui de tâmp. E tot armamentul N.A.T.O. adunat în cozoroc.
Îți explică premierul: n-o să tragem nici un foc.
Ciucă-al nostru a vrut să vină în costum
de general, dar e doctor și mai trece când și când pe la spital. La armată, îți
transmite, suntem tot zero barat. Ne-am mai inspirat din N.A.T.O., dar mai mult
am plagiat. Oștile-s împrăștiate, generalii beau la braț și, la patru ani
odată, convocăm urgent un C.S.A.Ț. Chiar de-am vrea să ne ascundem, codrii
noștri seculari au ajuns ca telegraful, dacă nu cumva mai rari.
Uite-aicea o scrisoare de la cel ce-mi
este șef. Vrea să-ți faci prima intrare pe la noi, prin Kiseleff. Și la
liberali, mărite, vei găsi același sluj. Mă gândesc la măscăricii de la Vâlcea,
de la Cluj. Am sondaje, toți miniștrii au de-ndeplinit un vis: ori să facă bani
cu tine, ori să fugă la Paris.
Te fălești că înainte-ți tremură atâtea
țări? Noi nu tremurăm, Volodea, noi organizăm serbări. Eu? Îmi apăr bogăția.
Ei? Nevoile și neamul. Las săracilor tot versul care cheamă râul, ramul. N-avem
oști, dară iubirea de avere e un zid. Ne urcăm pe el și tragem prada toată la
partid.
Ai vreo manglă? Combinații? Sari și tu
c-un chilipir? Că-n rest, ni se cam rupe de-a ta faimă, Vladimir!
Aranjament grafic - I.M.
-------------------------------------------------
[1] Sursa - Doru Bușcu -
https://www.catavencii.ro/editorial/negocieri-ruso-romane/?fbclid=IwAR3GLUx_cdM0WwXBJF9JJY3YU5qJG1hbP8OUjCPsJjKFXnH-mh1f1-3GxGg
– 24 ianuarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu