Adres
Public
~*~
Eu,
Gheorghe a lu Țăcănitu, domicilat pe Eroilor, n-am eroismul să reclam că după
ce mi s-a instalat gura de canal, să îmi deșert și eu, ca tot omu, nevoiele
mele spirtuale, și materiale, din casă și curte, până unde vor îmbogăți
culturile din lume,
gura
a fost spartă, cocoșată, abrucată de la o margine, de nu se știe ce greutate,
pe suflet, sau roate, sau ploi, sau volumetrie de ale altora nevoi, căci
dintr-o dată a fost materizată la poartă și o mare de nisip, peste cea de glod
și bolovani de țărână, lăsată în urmă în locul verdeții și a pomilor, de
avântul revoluținar al noilor ocupanți ai spațiului din fața cășii mele.
Care
am auzit că nu mai sunt eu.
Mă
întreb pe unde mai intru. Și ies afară.
Și
cui am să-i dau socoteală.
Și
cine păzește acest spațiu sacrosant, lăsat în urmă, de noile a vânturi și
cuceriri, de se prăbușește la putin timp, poate de aceea a și adus vreo furtună
repede, repede, nisipul ca să ascundă gunoiul lucrării sub făraș.
Declar
că sunt încântat, ca de obicei, că totul este perfect, că nici nu știu cui să
îi exprim omagiile mele,
pentru
eroismele tuturor, în munca( MUNCĂ! ), pentru efidifcarea unui ...viitor de...
căcat...și sper că el a ajunge chiar de aur, ca să beneficiez de cât mai mult
și eu, din el.
Om
țăcănit, simplu, din popor, nici nu știu cui îi mulțumesc.
De
aceea mulțumesc tuturor,
în
speranța că urările mele sincere de untot mai prosper eroism să ajungă și la
cei ale căror eforturi unite conduc cum nici nu mă pricep, acest extaz, pe care
îl trăiesc ca un agon, de atâta băut de
timp dulce amar, peste pod, în care eu unul nu știu nimica, nu am greșit cu
nimica, vă rog frumos să nu mă luați în colimator, și dacă trageți, măcar să nu
simt, că sunt sensibil, timid, și nevricos. Ba mai fac și urât, când mă sperii.
*
13
iunie 2021
~*~
Cu
deosebit respect,
Jianu
Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu