Războaiele
Americii (2)
General
Br. (r) Aurel I. Rogojan
05
Aprilie 2023
Președintele Barak Hussein Obama a promovat operațiunea
„Primavăra Arabă", care i-a înlăturat de la putere pe naționaționaliștii
arabi din Egipt și Libia.
De asemenea, în primul său mandat, a
susținut Israelul în conflictele cu Siria, Iran și cu mișcările palestiniene,
pentru ca în mandatul următor să negocieze și să ajungă la un acord cu Iranul,
pentru ridicarea sancțiunilor, fără ca Israelul să fi fost luat în seamă,
doarece premierul Beniamin Netanyahu s-a implicat nepermis în campania
prezidențială din S.U.A. , în favoarea republicanului Mitt Romney.
Războaiele din Afganistan, Războiul
Golfului, bombardarea Serbiei, apoi invadarea Irakului și distrugerea Libiei sunt doar varfuri ale
campaniilor militare duse de S.U.A. în
peste o jumatate de secol. Au fost, insa, si zeci de alte „zone calde”, in care
elemente ale armatei si structurilor secrete americane s-au aflat in spatele
beligerantilor, puciurilor militare, ori conspiratiilor „revolutionare” din tari de prin America Latina, Africa sau Asia de Sud Est.
„Operațiunile speciale umede”, care aveau
ca scop asasinatele politice ale unor șefi de state, lideri politici, activiști
pacifiști, luptători pentru drepturile omului sau împotriva discriminărilor
rasiale nu lipseau de pe agenda politicii de forță a S.U.A. Printre asasinatele
puse în operă de C.I.A. , prin intermediul diverșilor antrepenori ai crimelor
politice nu pot trece neobservate nume ca : Salvador Allende, președinte al
Republicii Chile, Ahmed Sukarno, președintele Indoneziei, Patrice Lumumba, prim
ministru al Republicii Democratice Congo, Dag
Hammarksjold, secretar general al O.N.U, Ngo Dinh Diem, președinte al
Vietnamului de Sud, Ernesto Che Guevarra, revoluționar simbol al mișcărilor de
elberare din America Latină, Rafael Leonidas Trujillo, președinte al Republicii
Dominicane.
Împotriva lui Fidel Castro au eșuat peste
20 de tentative de asasinare.
Pentru asasinarea lui Saddam Hussein,
C.I.A. a avut un buget de cel puțin 110 milioane de dolari, fiind cea mai
costisitoare operațiune și cel mai stânjenitor eșec din istoria Agenției.
(Anexa 2 S.U.A. & C.I.A. - asasinatul politic un mijloc scuzat de scop
?).
Intr-o prima etapă, contribuabililor
americani le-au fost servite argumentele care le-au convenit, pentru a sustine
un imens si permanent efort militar, precum și povara campaniilor de război cu
pericolul comunist din areale geografice aflate la extremitățile lumii, deci
mult îndepărtate pentru ca amenințările să fie și reale, dacă luăm în
considerare că atunci nu existau
facilitățile actualelor tehnologii ale informației, care nu țin seama de frontiere.
Dupa câștigarea Razboiului Rece (în care,
atât S.U.A., cât și U.R.S.S. s-au înfruntat și
în războaie calde duse prin intermedierea altora) pericolul comunist nu
a mai putut fi invocat drept „casus belli”. Drept urmare, se intră în era
noilor războaie, a războielor cu pretexte prefabricate în laboratoarele de
propagandă politică si dezinformare ale serviciilor secrete, a „războiaelor
privatizate”, a „războaielor împotriva amenințărilor asimetrice”, în care
inamicul „este peste tot și nicăieri”.
După S.U.A., Marea Britanie si Franța
devin și ele preocupate de dezvoltarea propriilor capacităti de a duce războaie
aeropurtate, cu care să poată interveni oriunde pe glob, unde le-ar putea fi
lezate interesele.
Într-o lume globalizată interesele tuturor
sunt peste tot, dar numai cine ascede în clubul puterilor cosmice poate avea
șanse reale de a-și promova si apăra interesele la scară planetară. Asa se
explică graba Chinei, Indiei, Pakistanului, Israelului si a altora de a cuceri
pozitii de control global din spațiul extratrestru.
Resursele necesare pentru cursa înarmării spațiale sunt dintre cele
nobile, potrivit tabloului lui Mendeleev,
deci rare, scumpe și cu puțini deținători ai rezervelor naturale. Din
aceasta realitate, decurge un neșfârsit cortegiu de consecințe nefericite
pentru „săracii bogați” ai planetei.
Dosarul „Ucraina”- anularea șanselor
Rusiei de a reveni în clubul puterilor mondiale
Escaladarea agresiunilor militare americane
din ultimele două decenii, prin intervenții militare devastatoare: bombardarea Serbiei în 1999, invazia
Afganistanului în 2001, invazia Irakului în 2003 și bombardarea Libiei în 2011
- via implicarea militară a Rusiei în războiul civil din Siria - a reprezentat
acumularea cantitativă pentru saltul calitativ al determinării Rusiei să
intervină militar în Ucraina, un război în care poporul ucrainean nu este decât
arma de care S.U.A. se folosește pentru o mobilizare internațională în vederea
acaparării totale a resurselor economice pe care Rusia le-ar
putea valorifica pentru a reveni în clubul puterilor mondiale. Nu Ucraina este
problema. Problema este amenințarea ce ar putea veni pentru S.U.A, dintr-o
eventuală reechilibrare a balanței geopolitice , consecință a afirmării unei
noi ere a multipolarismului puterii.
Serghei Glaziev, ministru al Comisiei
Economice Eurasiatice a Rusiei, afirmă: „Când americanii și-au dat seama că nu
pot aduce China la pământ prin războiul comercial nemilos cu aceasta, s-au
îndreptat către Rusia, pe care o consideră o verigă slabă în geopolitica și
economia globală. Anglo-saxonii caută modalități de a-și pune în aplicare […]
planul de a distruge țara noastră [Rusia] și, în același timp, de a slăbi
China, deoarece alianța strategică dintre Federația Rusă și R.P.C. este prea
mult pentru Statele Unite”. Concluzia o pun Danielle Bleitrach & John Ross
în analiza factorilor care determină S.U.A. să intensifice agresiunea militară
internațională : „Insistența Statelor
Unite asupra «dreptului» Ucrainei de a adera la N.A.T.O. și implicarea în
remilitarizarea acesteia arată că Statele Unite s-au pregătit pentru conflictul
din Ucraina, știind foarte bine că acest lucru va duce în mod inevitabil la o
confruntare cu Rusia. Statele Unite au mai urcat o treaptă: nu mai vizează doar
țările în curs de dezvoltare – ceea ce este în sine oribil și inacceptabil -,
ci și state puternice precum Rusia și, astfel, riscă un conflict militar
global” (Ziua News, 06.03.2023).
S.U.A. s-au pregătit pentru acest război
prin militarizarea treptată a Ucrainei.
Sute de instructori din S.U.A. și din alte state membre ale N.A.T.O. au
fost implicați în pregătirea armatei, după ce la Kiev a fost instaurată, prin
lovitura de stat din anul 2014, o conducere visceral antirusească, iar
formațiunile paramilitare ale extremiștilor neofasciști au fost scoase de pe
lista Departamentului de Stat al S.U.A., privind organizațiile teroriste,
pentru a fi afiliate forțelor armate regulate.
Bugetul militar al Ucrainei a crescut de
la 1,7 miliarde de dolari în 2014 la 8,9 miliarde de dolari în 2019 (5,9% din
PIB)., procentual de trei ori mai mult
decât țările dezvoltate occidentale. În 2014, armata nu avea aviație de
luptă operațională. În 2020, dispunea de 150
de avioane de luptă, bombardiere și avioane de atac. Au construite
fortificații puternice la granița dintre Donbass și Ucraina. Numărul
electivelor militare a sporit considrabil, iar, la finele anului 2021, soldele
a crescut de trei ori (de la 170 la 510 dolari). Aceste cifre arată că se pregătea pentru un război la scară largă.
Raportul de forțe era, totuși defavorabil Ucrainei, fapt pentru care provocarea
unei intetvenții armate din partea Rusiei era alternativa. Cele mai capabile
unități de luptă ale armatei ucrainene au fost masate în jurul Donbassului. Cu
150.000 de soldați, acestea aveau capacitatea de a înfrânge rezistența
milițiilor populare din Donbass în doar câteva zile. Rusia a previzionat ce
urmează și a încercat, inițial prin amenințarea cu forța ( a amplă dislocare de
forțe militare la frontiera cu Ucraina),
apoi prin notificarea oficială a S.U.A. și, implicit, a N.A.T.O. cu privire la
garanțiile de securitate pentru Federația Rusă. Termenii și condițiile Moscovei
au fost ignorate. Ce a urmat este în desfășurare.
Un scenariu relativ similar a fost inițiat
de S.U.A. și în perspectiva unei
confruntări cu China, probabil în logica
înfrângerii Rusiei și continuarea agresiunii militare împotriva Chinei.
China realizează că după o eventuală victorie a S.U.A., va deveni următoarea
țintă.
Lista „Biden” a provocărilor la adresa
Chinei: în ianuarie 2021, pentru prima
dată de la restabilirea relațiilor diplomatice dintre S.U.A. și China în anii
1970, Taiwanul a fost invitat la ceremonia de inaugurare a președinției S.U.A.,
S.U.A. a solicitat reprezentarea Taiwanului la O.N.U., S.U.A. și-a intensificat
vânzările de arme și echipamente
militarepentru armata taiwaneză, au
sporit prezența militară americană în Marea Chinei de Sud și trimit în
mod regulat nave de război în
strâmtoarea Taiwan, forțele speciale americane au antrenat trupele terestre și
marina taiwaneze, tot mai frecvent, delegații americane sunt prezenre în
Taiwan. Or, Statele Unite știu că politica „O singură Chină” este un interes
național fundamental al Chinei. Aceasta a fost piatra de temelie a relațiilor
chino-americane timp de 50 de ani, de la vizita lui Nixon la Beijing în 1972.
Acum se forțează depășirea „liniei
roșii” a Chinei, ceea ce este o chestiune mult prea serioasă pentru a fi
tratată cu ușurință. Noile războaie ar putea avea consecințe catastrofale. Pe cale de consecință, problema cardinală a
securității mondiale constă în motivele
care stau la baza escaladării agresiunii militare a S.U.A. și forțele care ar
putea să o oprească.
Statele Unite se confruntă cu propria-i
contradicție fundamentală, ale cărei laturi sunt, pe de o parte, pierderea
definitivă a ponderii sale covârșitoare în producția mondială și, pe de altă
parte, menținerea sa ca prima putere militară a lumii.
China furnizează peste jumătate din
producția industrială și este prima putere comercială a lumii, iar pericolul
este că S.U.A. vor căuta să compenseze declinul economic prin utilizarea forței
armate. Acest mobil a stat, deja, originea intervențiilor lor militare în
țările în curs de dezvoltare.
Grupul Shanghai (Organizația pentru
Cooperare de la Shanghai din care fac parte ca fondatori în anul 2001 : Rusia,
China, Kazastan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâstan , iar din 9 iunie 2017,
India și Pakistan , la 17 septembrie 2021 a solicitat aderarea și Iranul. Alte
13 state au statut de observatori sau parteneri de dialog ) și B.R.I.C.S.
(Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud ) care reprezintă peste 40% din populația lumii
reprezintă contraponderea la Grupul celor Șapte (G7), forumul internațional al guvernelor unor state
dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic și militar, cu mențiunea că
Grupul Shanghai și B.R.I.C.S. au tendințe tot mai accentuate de cooperare
privind securitatea și apărare militară.
Statisticile economice, net defavorabile
S.U.A. aduce în discuție raportul dintre economic, politic și militar, asupra
căruia China și Occidentul au păreri diferite. În concluzie, economia
capitalistă americană suferă o înfrângere serioasă în fața economiei socialiste
chineze în domeniul concurenței pașnice.
În lumea occidentală, primatul
economicului a decăzut primatul democrației, deci implicit al politicului. În
China, primatul politicului a generat prosperitatea economică. Chinezii spun
asta foarte simplu : „În S.U.A. capitaliștii dictează partidelor, dar în China
capitaliștii nu dictează Partidului”.
De la Henry Kissinger citire, de decenii,
China poartă eticheta de cea mai mare și periculoasă amenințare pentru Statele Unite ale Americii.
Pe cale de consecință, este valabilă și reciproca, doar că supremația militară
a S.U.A. este intactă, de aceea americanii vor
miza pe războiul care va veni. Mai
mult, S.U.A. vor fi de acord cu teza de abecedar a marxismului, „politica precede
economia” și, în fața îmnfrângerilor economice, vor apela la politic și militar
. Această orientare pe termen lung
deschide o perioadă foarte periculoasă pentru omenire. Anexa 1 - C.I.A. –
loviturile de stat şi războaiele civile (Sursa: Marian Ureche, Aurel I. Rogojan
, „Servicii secrete străine” vol. 2, Editura PACO, 2000, p. 106-119).
- Va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu