Era
un sat sarac lipit
~*~
Era
un sat sarac lipit.
Cat
se-ntindea in vesnicie.
Departe!
– hat! – la infinit!
Dar
mai avea ce imbuca
Din
toata saracia sa,
Si
chiar si apa,
Dupa
ea –
Era
un sat lipit, lipit – de tot!
Ce
pana-n portile baniilor batea –
Cu
saracia sa!
Boierul
–
Tot
Boier –
statea
si medita.
Pe
toate eu, le am!
Dar
–
Ce
nu-mi place
Ca
se zbate
Chiar
la mine-n geam?!
O
pasarica daa-acolo
poposea?
Ce
beam?
Cum
beam?
Fantana
– ca de limpede
izvor?
Curatul
ei –
Murdar
acum –
Necuratat
infloritor?!
Cum
sa dalam?
Prea
mult, pentru atata viitor!
Al
tuturor?
In contra
de
Natura
zambitor!
Mai
bine,
Eu
vopseam!
La
zugravire,
Nu!
Prea
scump imi fu
Acest
odor
De
invatat!
Prea
cocotat!
Pe
zgarie nori!
Si
a vopsit –
Boierul
–
Cat
s-a saturat.
Nu
mai avea
Munitii
de pictat!
Ba
niciun cui,
La
viata lor!
Si-apoi,
Sa
bata cuie?
Refuzat!
Nepriceput,
atata
Chin
crucificat
–
de-atat
lipsit amor!
*
21
aprilie 2023
~*~
Cdr,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu