joi, 4 iulie 2019

'adevarurile sunt cele descoperite din intamplare' - Cine e SOFIA VICOVEANCA ?




SOFIA VICOVEANCA
Publicat pe iulie 4, 2019

Zilele astea am fost din nou la DENTAL HOSPITAL. Acel spital specializat în stomatologie, din apropierea blocului meu, la care am admirat pictura despre care am scris în “Întrebare pentru joscomuniști”, care încă mai poate fi citit pe acest blog. Acolo unde am descoperit și celelalte lucrări de artă despre care am scris în “Întrebare pentru joscomuniști episodul 2”, publicat, de asemenea, pe acest blog.
Da, recunosc, eu am descoperit acele frumuseți pentru că am fost la spital doar în calitate de însoțitor al pacientei care este soția mea. Că, dacă aș fi fost eu pacient, nu știu dacă …
Cum ziceam, zilele astea am fost iar pe acolo. Ca de obicei, am admirat motivele naționale care decorează toate spațiile, inclusiv sala de așteptare, dar și cabinetele. Și tot ca de obicei, am admirat comportamentul personalului medical la contactul cu pacienții. Nu că prin alte părți i-aș fi văzut pe medici luându-i la bătaie pe pacienți, deși unii chiar ar fi meritat, dar nici n-am mai întâlnit pe nicăieri atâta căldură și amabilitate în conduita medicilor la contactul cu pacienții.
Cum stăteam eu și-mi făceam datoria, adică așteptam pacienta, mi-au căzut ochii pe o carte cu poza SOFIEI VICOVEANCA pe copertă și titlul DIN CULISELE SUFLETULUI. Am fost convins că este o carte DESPRE SOFIA VICOVEANCA și am luat-o să o răsfoiesc. Chiar pe prima pagină am dat peste această dedicație:

“Dnei doctor Irina,
Cu aleasă prețuire și admirație …
Din suflet, pentru un suflet frumos!
Sofia VICOVEANCA”


Doamna doctor Irina, căreia îi fusese dăruită acea carte, este dr. IRINA TROSCA unul dintre managerii spitalului. Desigur, este și medic, adică tratează pacienți, nu doar manageriază.
Doar ce am deschis cartea și am dat peste această poezie:


De ce

De când te naști și până mori
V-ați întrebat adeseori
De ce sunt norii călători?
De ce-s aromele pe flori?
De ce suntem noi trecători,
Iar soarele răsare-n zori?

De ce dumnica la hori
Lângă arcușul scripcilor
Fetele-și pun cununi de flori
Și pe la sân, și-n cingători
Iar în obraji apar bujori
De ce? De ce?
Să placă la feciori.

De ce curg lacrimi, uneori,
Iar somn-apare, abia-n zori?
De ce iubirea-ți dă fiori?

De ce tânjești de multe ori
Să-ți fie viața fără nori,
Să-ți crească aripi și să zbori
Cu vulturii, cutezători
Până deasupra norilor
De ce? De ce?
Că suntem muritori …

Poezia este datată și localizată 25.09.2010 Constanța. Constanța? Adică, locul de unde am plecat eu prin lume? Am devenit și mai curios și am răsfoit mai departe. Așa am dat peste următoarea poezie:


Încă trăiești

Atâta timp cât viața-ți este-n zbor
Și inima-ți tânjește, plângând de dor,
Încă trăiești;
Atâta vreme cât ai timp să culegi flori,
Să vezi cerul senin, fără de nori,
Încă trăiești;

De-asculți vrăjit în noapte glas de privighetori
Și-nfiorat de dor te prind dalbele zori,
Încă trăiești;
De simți mirozna florilor de busuioc
De crin, de iasomie și de soc,
Încă trăiești;

Când straiele străbunilor te-au fermecat
Și te arunci în joc, bătând lutul uscat
Încă trăiești;
Când te-nfioară cum plânge arcușul pe vioară,
La un pahar de vorbă, de șagă, pe seară,
Încă trăiești;

Iar când în jur totul îi trist și inodor,
Nu mai zâmbești, privești nepăsător,
Semn că te stingi, ușor, ușor …

Încă nu mă lămurisem cine a scris acea carte, dar, revenind la prima pagină, am găsit acest …
„Motto: Îmi place să-mi colorez timpul cu versuri și cu amintiri dragi sufletului meu.
                                                                                                    Sofia Vicoveanca”


Car’va’zică, SOFIA VICOVEANCA este „vinovată” de apariția acestor versuri! Am plecat ferm hotărât să cumpăr și eu această carte. Numai că, la librării nu numai că nu exista, dar nici nu se știa de existența ei. Neîmpăcat, m-am întors la DENTAL HOSPITAL și am rugat-o pe doamna doctor Irina să mi-o împrumute pentru câteva ore. Vroiam să redau câteva poezii care mi-au plăcut foarte mult, pentru a le semnala cititorilor acestui blog. Ce a urmat? Mai ceva ca-n povești! A urmat o convorbire telefonică în trei, între doamna doctor Irina, doamna Sofia Vicoveanca și neînsemnatul de mine, la capătul căreia … cartea doamnei Irina a devenit … a mea. Dăruită!
Așa că, acuma transcriu din … cartea mea. Și iată ce am mai cules azi:


Ai grijă!

Oriunde și oricine-ai fi,
Nu te văita, ci te închină
Că-i poți fura morții o zi
Și că te bucuri de lumină,

Nu lăsa să-ți zboare gândul
La vechi dureri care te-au ars,
Nu faci decât să-ți scurtezi timpul
Și zilele – câte-au rămas,

Că-i poți fura morții o clipă
Te bucură, că nu-i ușor,
Ai grijă și nu fă risipă
La vorbe grele, care dor,

Când viața te-a lovit din plin,
Să lupți cinstit în fața sorții,
Fii blând, nu semăna suspin
C-așa-i mai furi o clipă morții…


***

Doamne, doar TU știi

Doamne, TU ne-ai croit drum fiecăruia dintre noi
Cu cer senin, uneori ceață, ninsori și multe ploi,
Ne-ai picurat nectar și miere, la drum când am pornit
Și ne-ai lăsat s-alegem, dar câți ȚI-au mulțumit?

Singuri ne-am pus aripi spre-nalt ca să zburăm,
Iar unii chiar gândesc și-ar vrea puterea să-ȚI luăm.
Ne iartă și ai milă de necuvântătoare, de florile din crâng,
De holda de pe-ogoare, de pruncii care plâng!…

Te strig, Prea Bunule din cer, TE rog privește peste lume
Că-i răspândită în cele patru zări, de nu-și mai dau de urme,
Oprește lăcomia și ura dintre semeni, dă Pace, Bucurii,
Căci goi venim în lume și goi plecăm … CÂND?
Doamne, doar TU știi!…

Pentru final am păstrat o poezie pe care, parcă, doamna Sofia Vicoveanca ar fi scris-o la îndemnul meu. Căci prea s-au legat toate evenimentele care m-au pus pe mine în legătură cu gândurile domniei sale.

Cuvântul dat îi jurământ

În viață, a te ține de cuvânt
La mine nu înseamnă „să vedem” sau „poate”,
Îi lucru Sfânt, îi jurământ,
Mi l-aș dori, l-aș vrea și la nepoate

Cuvântul dat înseamnă LEGE
Chiar dacă pierd, de multe ori,
Îi ca atunci când ai culege
Dintre scaieți gingașe flori

Cuvântul dat, dac-ai promis,
Îi marea bogăție-n lume,
Îi mai puternic decât un act scris
Și îi respect față de tine

Așa-ceva nu se mai poartă
Nicăieri, pe-ntreg pământul,
Știu că par și sunt o demodată,
Nu-mi pasă – eu-mi respect cuvântul …

Nu pot încheia aceste rânduri fără să redau o afirmație a domniei sale, în dulce spiritul hâtru care mi se păruse mie mai mereu că-l simțeam în vorbele sale atunci când, destul de rar, o urmăream prin vreun spectacol: “ … Neam din neamul meu n-a purtat atâta opincă și catrință țesută în stative…”

Mulțumesc frumos, doamnă SOFIA VICOVEANCA!                                        

Mulțumesc frumos, doamnă doctor IRINA TROSCA!




7 GÂNDURI DESPRE „SOFIA VICOVEANCA”

Plaviciosu pe iulie 4, 2019 la 4:43 pm a spus:
Mortal.
Cata sensibilitate si bun simt.


Singur pe iulie 4, 2019 la 4:50 pm a spus:
Si pe mine m-a inmuiat, ca n-am plecat eu de nebun prin librarii, dupa ea. Imi pare bine ca mai place si altora! Dupa ce am postat, am aflat ca dna Vicoveanca a fost profesoara de limba romana. Chiar ma miram eu de unde atata poezie la o cantareata de muzica populara. Pentru ca poezia ei excede sensibilitatea specifica rapsozilor populari.

Prodan Aurelian pe iulie 4, 2019 la 5:34 pm a spus:
Privim in jurul nostru si vedem…nimic. De multe ori, intamplarea ne aduce aminte care este rostul nostru. Cred ca privim prea mult unde nu trebuie, adevarurile sunt cele descoperite din intamplare, asa cum ai „patit” tu. De cele mai multe ori nu stim sa apreciem cee ce este esential si intaplarea ne ajuta sa ne redescoperim. Exceptionala poezia „Cuvantul dat ii juramant”. Multumesc pentru o trezire la realitate. Bafta in a descoperi ceea ce este esential.


Singur pe iulie 4, 2019 la 5:52 pm a spus:
Cred ca, in curand, va trebui sa se scoata carti independente prin care sa se explice semnificatia CUVANTULUI DAT. Senzatia mea este ca oamenii nici nu mai au habar ce inseamna SA-TI RESPECTI CUVANTUL DAT. Si nu-i am in vedere numai pe politicieni!

Erika Marginean pe iulie 4, 2019 la 5:49 pm a spus:
”Ai grijă și nu fă risipă
La vorbe grele, care dor”- asta ca să punem punct vorbelor fără rost. Pace, da?

Singur pe iulie 4, 2019 la 6:12 pm a spus:
Pentru mine, ADEVARUL NU POATE FI CONSIDERAT NICIODATA VORBA GREA. Iar eu NU spun decat ADEVARUL, pentru ca eu insumi NU SUPORT decat adevarul. Asa ca … Daca nu traduci ce ai vrut sa spui, eu nu am inteles nimic.
Apreciez faptul ca ti-a placut SOFIA VICOVEANCA. Desi, nu m-as mira sa aflu ca, desi ai facut trimitere la ea, totusi nu ti-a placut, intrucat tu „ai o alta opinie”.

Erika Marginean pe iulie 4, 2019 la 9:36 pm a spus:
Aproape că m-ai lăsat fără replică, singur! Dacă nu aș ști cine ești, cât ești de emotiv de felul tău, aș zice că -mi cauți ”pricină”. Opiniile diferă de la caz la caz. Mă bucur de ultima ta constatare, deși nu înțeleg de ce te comporți ca un băiețel de clasă primară care o trage de codițe pe colega lui de bancă! Vrei să mă superi și nu reușești? Vezi deosebirea între noi ? Eu respect dreptul tău de a avea altă părere. Despre orice. Despre oricine. Tu ai vrea să cred în ce crezi tu, să-mi placă ce-ți place ție, să fiu ca tine! Toată ”telenovela ” asta a pornit de la inocenta mea întrebare: cine e” bolșevicul cotrocean?” Doar am întrebat, n-am dat cu parul. Pot avea altă părere, parțial sau întru totul. Cine poate să-mi interzică? Dar să mă pui la zid, înainte de a -mi cunoaște acea ”altă opinie”… e un pic exagerat.



https://altfel.wordpress.com/2019/07/04/sofia-vicoveanca/







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu