SOFIA VICOVEANCA
Publicat pe iulie 4,
2019
Zilele astea
am fost din nou la DENTAL HOSPITAL. Acel spital specializat în stomatologie,
din apropierea blocului meu, la care am admirat pictura despre care am scris în
“Întrebare pentru joscomuniști”, care încă mai poate fi citit pe acest blog.
Acolo unde am descoperit și celelalte lucrări de artă despre care am scris în
“Întrebare pentru joscomuniști episodul 2”, publicat, de asemenea, pe acest
blog.
Da,
recunosc, eu am descoperit acele frumuseți pentru că am fost la spital doar în
calitate de însoțitor al pacientei care este soția mea. Că, dacă aș fi fost eu
pacient, nu știu dacă …
Cum ziceam,
zilele astea am fost iar pe acolo. Ca de obicei, am admirat motivele naționale
care decorează toate spațiile, inclusiv sala de așteptare, dar și cabinetele.
Și tot ca de obicei, am admirat comportamentul personalului medical la
contactul cu pacienții. Nu că prin alte părți i-aș fi văzut pe medici luându-i
la bătaie pe pacienți, deși unii chiar ar fi meritat, dar nici n-am mai
întâlnit pe nicăieri atâta căldură și amabilitate în conduita medicilor la
contactul cu pacienții.
Cum stăteam
eu și-mi făceam datoria, adică așteptam pacienta, mi-au căzut ochii pe o carte
cu poza SOFIEI VICOVEANCA pe copertă și titlul DIN CULISELE SUFLETULUI. Am fost
convins că este o carte DESPRE SOFIA VICOVEANCA și am luat-o să o răsfoiesc.
Chiar pe prima pagină am dat peste această dedicație:
“Dnei doctor Irina,
Cu aleasă prețuire și admirație …
Din suflet, pentru un suflet frumos!
Sofia VICOVEANCA”
Doamna
doctor Irina, căreia îi fusese dăruită acea carte, este dr. IRINA TROSCA unul
dintre managerii spitalului. Desigur, este și medic, adică tratează pacienți,
nu doar manageriază.
Doar ce am
deschis cartea și am dat peste această poezie:
De ce
De când te naști și până mori
V-ați întrebat adeseori
De ce sunt norii călători?
De ce-s aromele pe flori?
De ce suntem noi trecători,
Iar soarele răsare-n zori?
De ce dumnica la hori
Lângă arcușul scripcilor
Fetele-și pun cununi de flori
Și pe la sân, și-n cingători
Iar în obraji apar bujori
De ce? De ce?
Să placă la feciori.
De ce curg lacrimi, uneori,
Iar somn-apare, abia-n zori?
De ce iubirea-ți dă fiori?
De ce tânjești de multe ori
Să-ți fie viața fără nori,
Să-ți crească aripi și să zbori
Cu vulturii, cutezători
Până deasupra norilor
De ce? De ce?
Că suntem muritori …
Poezia este
datată și localizată 25.09.2010 Constanța. Constanța? Adică, locul de unde am
plecat eu prin lume? Am devenit și mai curios și am răsfoit mai departe. Așa am
dat peste următoarea poezie:
Încă trăiești
Atâta timp cât viața-ți este-n zbor
Și inima-ți tânjește, plângând de
dor,
Încă trăiești;
Atâta vreme cât ai timp să culegi
flori,
Să vezi cerul senin, fără de nori,
Încă trăiești;
De-asculți vrăjit în noapte glas de
privighetori
Și-nfiorat de dor te prind dalbele
zori,
Încă trăiești;
De simți mirozna florilor de busuioc
De crin, de iasomie și de soc,
Încă trăiești;
Când straiele străbunilor te-au
fermecat
Și te arunci în joc, bătând lutul
uscat
Încă trăiești;
Când te-nfioară cum plânge arcușul pe
vioară,
La un pahar de vorbă, de șagă, pe
seară,
Încă trăiești;
Iar când în jur totul îi trist și
inodor,
Nu mai zâmbești, privești nepăsător,
Semn că te stingi, ușor, ușor …
Încă nu mă
lămurisem cine a scris acea carte, dar, revenind la prima pagină, am găsit
acest …
„Motto: Îmi place să-mi colorez timpul cu versuri
și cu amintiri dragi sufletului meu.
Sofia Vicoveanca”
Car’va’zică,
SOFIA VICOVEANCA este „vinovată” de apariția acestor versuri! Am plecat ferm
hotărât să cumpăr și eu această carte. Numai că, la librării nu numai că nu
exista, dar nici nu se știa de existența ei. Neîmpăcat, m-am întors la DENTAL
HOSPITAL și am rugat-o pe doamna doctor Irina să mi-o împrumute pentru câteva
ore. Vroiam să redau câteva poezii care mi-au plăcut foarte mult, pentru a le
semnala cititorilor acestui blog. Ce a urmat? Mai ceva ca-n povești! A urmat o
convorbire telefonică în trei, între doamna doctor Irina, doamna Sofia
Vicoveanca și neînsemnatul de mine, la capătul căreia … cartea doamnei Irina a
devenit … a mea. Dăruită!
Așa că,
acuma transcriu din … cartea mea. Și iată ce am mai cules azi:
Ai grijă!
Oriunde și oricine-ai fi,
Nu te văita, ci te închină
Că-i poți fura morții o zi
Și că te bucuri de lumină,
Nu lăsa să-ți zboare gândul
La vechi dureri care te-au ars,
Nu faci decât să-ți scurtezi timpul
Și zilele – câte-au rămas,
Că-i poți fura morții o clipă
Te bucură, că nu-i ușor,
Ai grijă și nu fă risipă
La vorbe grele, care dor,
Când viața te-a lovit din plin,
Să lupți cinstit în fața sorții,
Fii blând, nu semăna suspin
C-așa-i mai furi o clipă morții…
***
Doamne, doar TU știi
Doamne, TU ne-ai croit drum fiecăruia
dintre noi
Cu cer senin, uneori ceață, ninsori
și multe ploi,
Ne-ai picurat nectar și miere, la
drum când am pornit
Și ne-ai lăsat s-alegem, dar câți
ȚI-au mulțumit?
Singuri ne-am pus aripi spre-nalt ca
să zburăm,
Iar unii chiar gândesc și-ar vrea
puterea să-ȚI luăm.
Ne iartă și ai milă de
necuvântătoare, de florile din crâng,
De holda de pe-ogoare, de pruncii
care plâng!…
Te strig, Prea Bunule din cer, TE rog
privește peste lume
Că-i răspândită în cele patru zări,
de nu-și mai dau de urme,
Oprește lăcomia și ura dintre semeni,
dă Pace, Bucurii,
Căci goi venim în lume și goi plecăm
… CÂND?
Doamne, doar TU știi!…
Pentru final
am păstrat o poezie pe care, parcă, doamna Sofia Vicoveanca ar fi scris-o la
îndemnul meu. Căci prea s-au legat toate evenimentele care m-au pus pe mine în
legătură cu gândurile domniei sale.
Cuvântul dat îi jurământ
În viață, a te ține de cuvânt
La mine nu înseamnă „să vedem” sau
„poate”,
Îi lucru Sfânt, îi jurământ,
Mi l-aș dori, l-aș vrea și la nepoate
Cuvântul dat înseamnă LEGE
Chiar dacă pierd, de multe ori,
Îi ca atunci când ai culege
Dintre scaieți gingașe flori
Cuvântul dat, dac-ai promis,
Îi marea bogăție-n lume,
Îi mai puternic decât un act scris
Și îi respect față de tine
Așa-ceva nu se mai poartă
Nicăieri, pe-ntreg pământul,
Știu că par și sunt o demodată,
Nu-mi pasă – eu-mi respect cuvântul …
Nu pot
încheia aceste rânduri fără să redau o afirmație a domniei sale, în dulce
spiritul hâtru care mi se păruse mie mai mereu că-l simțeam în vorbele sale
atunci când, destul de rar, o urmăream prin vreun spectacol: “ … Neam din
neamul meu n-a purtat atâta opincă și catrință țesută în stative…”
Mulțumesc
frumos, doamnă SOFIA VICOVEANCA!
Mulțumesc frumos, doamnă doctor IRINA TROSCA!
7 GÂNDURI DESPRE „SOFIA VICOVEANCA”
Plaviciosu pe iulie 4, 2019 la 4:43 pm a spus:
Mortal.
Cata
sensibilitate si bun simt.
Singur pe iulie 4, 2019 la 4:50 pm a spus:
Si pe mine
m-a inmuiat, ca n-am plecat eu de nebun prin librarii, dupa ea. Imi pare bine
ca mai place si altora! Dupa ce am postat, am aflat ca dna Vicoveanca a fost
profesoara de limba romana. Chiar ma miram eu de unde atata poezie la o
cantareata de muzica populara. Pentru ca poezia ei excede sensibilitatea
specifica rapsozilor populari.
Prodan Aurelian pe iulie 4, 2019 la 5:34 pm a spus:
Privim in
jurul nostru si vedem…nimic. De multe ori, intamplarea ne aduce aminte care
este rostul nostru. Cred ca privim prea mult unde nu trebuie, adevarurile sunt
cele descoperite din intamplare, asa cum ai „patit” tu. De cele mai multe ori
nu stim sa apreciem cee ce este esential si intaplarea ne ajuta sa ne
redescoperim. Exceptionala poezia „Cuvantul dat ii juramant”. Multumesc pentru
o trezire la realitate. Bafta in a descoperi ceea ce este esential.
Singur pe iulie 4, 2019 la 5:52 pm a spus:
Cred ca, in
curand, va trebui sa se scoata carti independente prin care sa se explice
semnificatia CUVANTULUI DAT. Senzatia mea este ca oamenii nici nu mai au habar
ce inseamna SA-TI RESPECTI CUVANTUL DAT. Si nu-i am in vedere numai pe
politicieni!
Erika Marginean pe iulie 4, 2019 la 5:49 pm a spus:
”Ai grijă și
nu fă risipă
La vorbe
grele, care dor”- asta ca să punem punct vorbelor fără rost. Pace, da?
Singur pe iulie 4, 2019 la 6:12 pm a spus:
Pentru mine,
ADEVARUL NU POATE FI CONSIDERAT NICIODATA VORBA GREA. Iar eu NU spun decat
ADEVARUL, pentru ca eu insumi NU SUPORT decat adevarul. Asa ca … Daca nu
traduci ce ai vrut sa spui, eu nu am inteles nimic.
Apreciez
faptul ca ti-a placut SOFIA VICOVEANCA. Desi, nu m-as mira sa aflu ca, desi ai
facut trimitere la ea, totusi nu ti-a placut, intrucat tu „ai o alta opinie”.
Erika Marginean pe iulie 4, 2019 la 9:36 pm a spus:
Aproape că
m-ai lăsat fără replică, singur! Dacă nu aș ști cine ești, cât ești de emotiv
de felul tău, aș zice că -mi cauți ”pricină”. Opiniile diferă de la caz la caz.
Mă bucur de ultima ta constatare, deși nu înțeleg de ce te comporți ca un
băiețel de clasă primară care o trage de codițe pe colega lui de bancă! Vrei să
mă superi și nu reușești? Vezi deosebirea între noi ? Eu respect dreptul tău de
a avea altă părere. Despre orice. Despre oricine. Tu ai vrea să cred în ce
crezi tu, să-mi placă ce-ți place ție, să fiu ca tine! Toată ”telenovela ” asta
a pornit de la inocenta mea întrebare: cine e” bolșevicul cotrocean?” Doar am
întrebat, n-am dat cu parul. Pot avea altă părere, parțial sau întru totul.
Cine poate să-mi interzică? Dar să mă pui la zid, înainte de a -mi cunoaște
acea ”altă opinie”… e un pic exagerat.
https://altfel.wordpress.com/2019/07/04/sofia-vicoveanca/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu