IOAN MICLĂU GEPIANU: De la albine la poezie ecologică.

IOAN MICLĂU GEPIANU: De la albine la poezie ecologică.

”...Am iubit întotdeauna albinele. Nu  e mare minune, desigur, doar dacii erau vestiți crescători de albine. Ușor elementul primar al acestei îndeletniciri putea fi asimilat biologic și transmis până azi românilor.

Aici, în Australia mi-am început o viață nouă, încercând să-mi realizez visele adolescenței presate de sistemul totalitar și egalizator al comuniștilor revoluționari, păstrându-mi tipul personalității mele de om și de român oriunde. Pădurea fiind un fel de univers al copilăriei mele, și azi se poate vedea în fața casei mele de aici, și în toată grădina, o adevărată pădure de eucalipți, dar și stejarul și bradul nostru românesc, flori multe, apoi pomii fructiferi, unde doar albinele mai lipseau.

Curând însă veniră și acestea; 10 familii de albine, în corpuri supraetajate, începură să bâzâie prin grădină și grădini. Vecinii se cam speriară, așa că am cerut Ministerului Agriculturii Australiene înregistrarea lor și licență de albinărit pentru mine. M-a bucurat mult acest succes, deoarece s-a înregistrat stupina din Cringila prin decizie primită de la Departamentul Agriculturii: Certificate of Registration Apiaries Act 1985: This is to certify that Ioan MICLAU is a registered beekeeper under The Apiaries Act 1985 until 10.03.91(...) Registrar of Beekeepers(...) etc.

Poezia inspirată de la această stupină avea să se intituleze: Farmacia din grădină, ulterior republicată în Revista mea literară ”Iosif Vulcan”-Australia, cu o destinație onorifică pentru Congresul Asociației Europene a Studenților Farmaciști, din 18-24 Aprilie, 2005, ținut în România la București și Sinaia.

La stupină eram permanent asistat de nevastă-mea Florica. Dar asistența s-a mai rărit din momentul ce ”farmacistele” ne înțepară de ni se umflaseră ochii, unul mie și unul asistentei. Mai mare caz s-a făcut, când o albină găsi prin grădina vecinului un cățel printre flori, îi aplică acestuia o injecție direct pe nas, care imediat se mări cât un ou. Aoleo, după mașină, dus la veterinar, fiindcă vecina noastră o poloneză, plângea de mila și durerea cățelului ce scheuna și se tăvălea prin iarbă. Veni și rândul altei poezii ecologice, fapt ce întradevăr mi-a fost benefic, deschiderea porților spre această poezie ecologică, creația literară mă acoperea.

Din drag de frumosul naturii și a faptului că omenirea, cât de înțeleaptă se prezenta, nu observa că distrugerea mediului natural însemna calea spre pierzanie, am scos din minte-mi poezia, Ce folos? Citez: ”Ce folos de ape-albastre și izvoare susurânde / Când pe malul lor noi punem a istoriei rușine / Otrăvind zglobia undă cu atomice morminte / Prăpădindu-ne Pământul, totodată noi înșine/(...)

Poezia e compusă din 4 strofe. Am tradus-o în limba engleză(desigur cu dicționar), și am prezentat-o la o întâlnire literară la P.E.N-Sydney Centre(Poets, Editors and Novelists) scriitoarei Joyce Trickett, care avea și funcția de prezentatoare la o stație de radio din North Sydney, denumită ”The Poetry of the People”, astfel numai ce mă găsesc acasă în cutiuța poștală cu o scrisoare, cu următorul text:

The Poetry of the People

27 Lavender Crescent,

Lavender Bay

North Sydney 2060

Dear Poet, Ioan Miclău,

”Your contribution to ”The Poetry of the People” on North Shore, F.M.915 of Sunday night have been read over air and appreciated. I invite you now to join our newest competition as wel as continuing to send read-aloud poems as usual.

Write a poem, up to 24 lines or so, rhyming or free verse, or something about your homeplace or someoane you knew when you were a child..., or something you experienced. Send your entry, typed in duplicate, double spaced and marked ”Competition” to the above address.

Our weekly program at a quarter to eight every Sunday night is a great succes thanks to you all.

Yours sincerely!

Best Wishes for you Ioan

Joyce Trickett(și semnătura).

Acum aveam a-mi aranja eforturile pe două linii paralele. Munca la oțelăriile Port Kemblei, unde eram angajat permanent (fulltime), muncă, nu glumă or bârfă, pentru a-mi susține familia. Trei copii la școli, etc.etc. Apoi, munca literară și de proprie pregătire. Citeam tot timpul, eram un autodidact. Mă simțeam în plină sănătate compensând eforturile, cel fizic cu cel intelectual și invers. Adunasem câteva poezii bune, dar le așezam pe raft, nu eram grăbit cu publicarea lor, fiindcă mă atrăgea frumusețea creației încontinuu, ci nu neapărat o eventuală glorie rapidă. Cinstit să fiu, de glorie mi-a fost întotdeauna mai teamă decât de un insucces. Gloria te poate orbi sau procura invidioși, pe când un insucces te împinge înainte.

Limba Engleză am cules-o la început mai mult de pe stradă și prieteni la locul de muncă. Nu am fost și nici nu sunt grozav, dar româna mi-o cunosc bine. Cumpăram și colectam cărți românești, engleze, dicționare, etc. Acum apăru și poezia ”Rugăciunea unui român”. Citez: Dă-mi zâmbetul pe buze Doamne / Și-n inimă dă-mi dragostea-napoi / Dă-mi codru verde și izvorul / Și ia-l pe anticristul de la noi”.(...) Poezia cuprinde doar 16 versuri, fără strofe, și a fost publicată în anul 1991, în cotidianul ”Crișana”- Oradea. Acest succes m-a încurajat mult. Am continuat cu un număr frumos de articole pe teme ecologice, bine primite de  edituri. Redau câteva titluri mai interesante: Esențiale pentru viața noastră – aerul curat, apa cristalină și solul fertil”, ”Ploile acide”, ”Atenție la șobolani”, ”Peștișorul lui Moise”, ”Paradisul Saharei”, ”Apocalipsa științifică”, ”Combustibilul viitorului”,etc.

După aceste lucrări, era și de așteptat un efect oarecare, fiind publicate în ziare orădene, și mai ales devenisem un membru ECOFRIEND, apreciat tot prin anii 1991, alăturat unui Proiect organizat de Crate Cramond, din cadrul The Nature Conservation Council of N.S.W, de unde rețin cu satisfacție următoarea apreciere:

Dear Ioan,

I hope you like the Ecofriend T-shirt enclosed. It,s complementary to you because of your generous support of Ecofrends for 1991. I hope 1991 is a successful one for you, and thank you again for helping us în our battle to save the endangered species of Australia.

Yours sincerely,

Kate Cramod

(Semnătura)

Așadar, revin la Pământul natal, la Bihor. Dumnezeu mă prezentă Profesorului dr. Sabin Burcă, directorul Filialei Ecologice-Bihor, în acea vreme, 2001. Un om inimos, care nici una nici alta, aflând că am un manuscript de poezii, mă ajută să găsesc publicarea acestora într-o Plachetă de poezii sub titlul ”Florile Crișurilor”. Așa devenii, cum s-ar zice ”poet”și acolo în țara mea românească. Cartea a fost  publicată  la Imprimeria de Vest-Oradea, și desigur contracost (...).

Deocamdată, legat de plăcerile mele înspre ecologie, căutam materiale de studii și orientări. Așa l-am găsit pe omul de știință român, Prof.univ. ION SIMIONESCU, de care m-a legat o dragoste și o prietenie, desigur, el in ceruri, eu pe pământ!(...). (Am citit cartea lui I.Simionescu, ”Din Fauna și Flora României, 1981 – Ediție îngrijită de Sergiu Ballif- Editura Ion Creangă – București). (Citind-o parcă vedeam pădurile satului meu natal Gepiu).

Dar savantul I.Simionescu îl observă și pe Charles Darvin, despre care ne spune:

”Darvin nu a fost o inteligență sclipitoare, dintr-aceia care să scânteeze prin istețimea vorbelor, cum ne place nouă și cum socotim, greșit, pe omul superior. El a fost un muncitor neobosit, un scormonitor de fapte migăloase, din observarea cărora, și mai ales dintr-o înceată, dar granatică judecată, a dedus legi care și-au găsit aplicare universală. E tocmai contrastul tipului de om de seamă, de cum suntem deprinși noi să-l prețuim. Inteligența cât de fulgerătoare, dă idei fără urmări, dacă nu este sprijinită, întărită și documentată de observare, de muncă neogoiată, prin care se capătă trăinicia judecății”. (ibidem- pag.13-14).

Această carte fiind o inestimabilă prezentare și descriere detailată despre fauna și flora României, este mișcătoare, atractivă și cuprinzătoare din tot arealul geografic al țării.

Savantul Ion Simionescu vorbea o limbă românească atât de unitară, cunoscând totodată și regionalismele limbii române, încât nu lăsa a se înțelege că ar fi moldovean, ardelean sau bănățean. In studiile sale cutreierase întreaga Românie. Cred că este una din cele mai frumoase cărți citite de mine. O recomand tuturor; se află și la biblioteca ”Mihai Eminescu”

Cringila, N.S.W.

*

FARMACIA  DIN  GRĂDINĂ

~*~

Din vechimi temută-n lume,

Cu-al ei armii ce înțeapă,

O Regină pură, fermă,

În grădina mea-și impune

Farmacia ei modernă.

La intrare stau soldații

De păzesc secretul mare,

Albinele strâng nectarul

De nu știu câte milenii!

Înăuntru-s farmaciste,

Chimiști mari, ce extrag miere

Din nectar de flori alese;

Arhitecți ce zidesc faguri

După reguli ne-nțelese!

Doicile pregătesc hrana

Generației de tineri,

De studenți ce vin să ducă

Mai departe pe-al lor umeri,

A stupinei sacră muncă.

Dar Regina cea divină,

Ce e mama tuturora,

Le-a dat ordin să prepare

O substanță ce aduce,

De la orice boli, salvare!

De îndată-n muncă mare,

Studioasă și savantă,

Au creat acel ”Propolis”

Ce alungă orice viruși,

Cum Regina lor le-a zis!

Astfel eu mă simt datornic,

Cu ales respect să caut,

Farmaciei din grădină

Ajutor să-i dau cu multe

Flori plantate la Stupină!

~*~

Ioan Miclău Gepianu

11/29/019