Ioan Miclău Gepianu - L A C R I M A

L A C R I M A

~*~

E lacrima rod al simțirii,
E sângele alb al iubirii,

Izvorul în creier îl are;

Știai asta, tu, suflete, oare?

Știai că ea cade ca focul

Și-n inima mare își sapă doar locul,

Cum sapă lumina în aștrii,

Secătuind o lumină din ochii albaștrii?

Fiind ea și rod al simțirii ferice,

În inima vie lumini să ridice,

Tot lacrima vine cu izul ei bun,

Depinde ce-n creier oamenii-și pun!

*

ZORII ZILEI

Zorii zilei când desfiră,

Haina nopții ferecate,

Mierlele-n desiș se miră

Șuierând prin vreji uscate!

Însă aste vreji și ramuri

Ce-n noapte par dezgolite,

Rând pe rând s-or face daruri

Cu arginturi poleite,

Când a soarelui vii raze,

Ce străbat prin neguri sure,

Reflecata-va-n mii de faze,

Roua-ntinsă pe pădure!

*

GROMOVNICUL MEU

Cum intră Soarele-n zodia lui,

De-ndată-n cărare piciorul să pui,

Noroc și belșug el varsă-ne-n sorți,

Dar nu uita, totusi, cinstit să te porți!

Căci fără de cinste nimic nu te-ardică,

Căci starea durerii e-a vieții ursită,

Și dorul din tine îl are și altul –

Așa ne zidise pe toți PreaÎnaltul!

De eșri credincios și duhovnic,

Ascultă și vechiul Gromovnic;

Când steaua Tigir înainte-ți răsare,

Stai molcom la vatră, să n-ai supărare!

Căci sigur și vita din grajd o vei pierde,

Și nici în târguri mari nu te duce,

Mai bine-n grădină sădește-un pom verde,

Acesta și floare și fruct îți aduce!

De-ndată ce-atins-ai străfundul un pic,

Te-ntoarce în tine și-ți zi: tot nu știu nimic –

Și iar călător te avântă spre mândre gândiri,
Cercând să zidești al tău cuget în bune simțiri!

*

VOTUL

”...Omul de rând și simplu, pândit de-al zilei greu,

Votează cu speranța la bunul Dumnezeu!

Căci votul pentru el e-un vis de mântuire,

De rele și de drumuri sfârșite-n rătăcire!”

*

IUBIRE COSMICĂ

”...De când se știu poeții cântau Luna;

Și o priveau ca simbol al iubirii,

Și mințile-și pierdură uneori,

Visând eternitatea Fericirii!”

~*~

Ioan Miclău Gepianu

11/28/019