PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ZĂRZĂRICĂ LOGOSTEA, ROMÂNIA E A MEA

ZĂRZĂRICĂ LOGOSTEA, ROMÂNIA E A MEA

~*~

Dacă era cum era, ar fi fost fir-ar să fie!

Vica e cum o mai fost: vie, pe picioare că e dragoste

şi unde dragoste e Dumnezeu e

şi m-ar fi luat acuma de braț Vica, la biserică/

ca Ştefan cel mare la bătălie mare,

să ne apărăm glia, a patriei limba română hotare

şi pentru câte bordeie atâtea româneşti obiceie,

că pentru orice victorie

punem cărămidă pe cărămidă,

nemurit cântec, în baladă, din omenie

depunând al muncii şi păcii efort, în drag şi sfânt,

temelie la câte un lăcaş sfânt şi era bucuria de harnic un avânt şi un bun praznic imnic care se ridica-n vânt, sub soare pe pământ

să ne mântuie, vegheze peste timp,

în Olimp, înfruntând cu drept de a fi: dreprul la înviere, dragoste şi dor profund peste veacuri

şi-n,peste timpuri c-au năvălit să căşune, să ne fure furii,

că era cum era Vica şi era şi bine era

şi ieşeam şi cu Vica pe picioare ca la o plimbare luându-mă de braț ca o dulce albastră floare, mă lua dulcinee ca azi, fără asemănare

fără modru, mândru, în zi de sărbătoare, ieşi cu mine parcă avea aripi să zboare uşoară,

înaripată ca neamul şi falnica țară care îşi ară ca să seamăne ogoare,

noi azi grăbind zoriți la secția de votare

şi era un plin preaplin de serbare întru răsărit de soare: nobil şi sublim să ne sfințim, în sublim

cu a noastră votare laudă de zestre,

în zare magna cum laude albastră,

în undă verde românească firească mană cerească şi omenească,

dialectic-divină, pragmatică cu zărzărică zărzărea,

că România logostea e a mea cât lumea.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE