Dictatura klauswerniană
şi pandemia ticăloşiei global(iste) creează monştri
Ion Măldărescu
14 Iunie 2020
Paul Valery
spunea ca „nimic nu-l face pe om mai redutabil, decât sa vadă lucrurile aşa cum
sunt”, iar în ceea ce ne priveşte, nu exisă niciun dubiu suntem mânaţi să ne
comportăm asemenea unor zoombi, fără lumină, fără scop şi fără direcţie. Pentru
a ne putea salva, avem nevoie de o curăţenie generală în propria ogradă.
Chiriaşul de la Cotroceni a demonstrat de nenumărate ori că nu are nicio
legătură cu raţiunea, ca definiţie generală, cu Neamul Românesc, în special.
Toate actele sale, faptele şi semnele scot la iveală ura şi repugnanţa sa faţă
de tot ce aparţine Neamului Românesc: datini, credinţă, simboluri,
personalităţi, bogăţii naturale şi spirituale... până şi aerul respirabil,
motiv pentru care, între excursii epuizante şi concedii de refacere elimină
(ne)cugetări toxice.
Opt decenii de la Diktat în ecoul
centenarului Tratatului de la Trianon
Spre
diferenţă de acest navetist săptămânal la nevastă şi aruncător de paltoane pe
unde apucă, Viktor Orban, premierul ţării vecine de la nord-vest - deloc prieten
al românilor - ştie să-şi apere conaţionalii şi interesele lor. Cu orice prilej
recurge la un patriotism dus până la fanatism şi o atitudine care nu-i scuză
aversiunea împotriva urmaşilor victimelor transilvane ale Diktatului de la
Viena. Ungaria nu şi-a cerut niciodată scuze pentru atrocităţile săvârşite
împotriva românilor şi evreilor din nord-vestul Transilvaniei în 1940, de
„Nyilaskeresztes” (Crucile cu şăgeţi), „A Rongyos Gárda” (Garda
Zdrenţăroşilor), „A Turáni vadászok”
(Vânătorii turanici), „A Székely Határőr Hadosztály” (Divizia secuiască de
frontieră) şi alte hoarde ale „amiralului fără flotă”, inclusiv armata
horthystă. În spiritul respectului pentru adevăr, dar şi pentru comparaţie cu
bălmăjeală fără formă şi sens evacuată printre maxilarele chiriaşului de la
Cotroceni, de când soarta - sau ce-o fi fost - ne-a blestemat cu asemenea
personaj malefic, la finalul acestui articol, pentru cei care doresc să
compare, voi reda spre lectură discursul premierului Ungariei, rostit cu
prilejul centenarului Tratatului de la Trianon. Departe de a subscrie la
spusele lui Viktor Orban, nu pot să nu acord respect unui adversar care
reprezintă şi apără neamul căruia îi aparţine, spre diferenţă de laşitatea şi
obedienţa conducerii postecembriste a României, în special cea actuală, în faţa
Befehl-urilor externe.
„Cine e orb, surd şi tace, trăieşte o
mie de ani în pace”?
Cu prilejul
Centenarului Tratatului de la Trianon, autorităţile statului român au aplicat
„Omerta” - Legea Mafiei, a ’Ndraghetei, a Camorrei siciliene şi/sau calabreze:
„Cine e orb, surd şi tace, trăieşte o mie de ani în pace”. Jurnalistul Cornel
Nistorescu întreba retoric: „Lui Iohannis îi pute Centenarul Tratatului de la
Trianon ?”[1] […] am primit de la mai mulți cunoscuți nu discursul lui Klaus
Iohannis, care nu există, ci discursul lui Viktor Orban. Unul a tăcut ca un
vinovat, celălalt, la granițele României, a insinuant și a mizat pe rescrierea
și rectificarea istoriei, trimițând Ungaria Mare ca un ideal pentru secolele
viitoare”[2]. În spaţiul românesc, Omerta a fost aplicată la 1 Decembrie 2018, la „Centenarul Unirii”,
nu al „României Mari”, de care nu se mai
vorbeşte nici în şoaptă. Ne este ruşine de realizările înaintaşilor?
Guvernanţii vor aplica Omerta şi la 30 august 2020, când se vor împlini 80 de
ani de la atrocităţile comise de unguri în nord-vestul Transilvaniei? De aceea
întreb şi eu, parafrazând: chiriaşului de la Cotroceni îi pute şi Diktatul de
la Viena? Mai mult ca sigur!
Şeful
statului român - nu-i scriu numele pentru că acesta merită menţionat doar pe
răbojul nemernicilor şi trădătorilor de ţară -
vorbeşte vrute şi nevrute când ar trebui să tacă şi tace atunci când ar
trebui să rostească altceva decât acea formulă de fariseu: „Dragi români…”.
Marea mea dorinţă în ceea ce-l priveşte este ca cineva să-i poată subtiliza
fiţuica de pe pupitru sau, după caz, să-i pot da „delete” pe textul care
urmează să-l silabisească, zgâindu-se la prompter. Atunci să vedeţi ce faţă de
mut ar avea! L-ar invidia - de dincolo - până şi celebrul actor şi regizor al
„The Great Dictator” (1940), Charlie Chaplin.
Pandemia ticăloşiei isterizate naşte
monştri
Nu sunt
sigur dacă în România „starea de alertă klauswerniană” ar fi fost declarată
oficial, dar se practică. Duminică, 7 iunie 2020, în Bucureşti, încălcând toate
restricțiile stării de alertă - perioadă în care manifestațiile sunt interzise,
dar nimeni nu a luat nicio măsură în cazul la care ne referim -, un grup
alcătuit din câteva exemplare bipede sub steagul Antifa (asociaţie pe care
preşedintele S.U.A., Donald Trump a anunţat că va fi declarată organizație
teroristă), au afișat în Bucureşti pancarte cu mesaje anti-Poliție, de
solidaritate cu mișcarea Black Lives Matter (B.L.M.) şi au strigat : „Facem
parte dintr-o mișcare globală pentru drepturile lucrătorilor și lucrătoarelor
sexuale (« calitatea » de « lucrător sexual » nu a fost definită; o fi vorba de
prostituţie? - n.r.), a persoanelor L.G.B.T.Q.I.A.+, de culoare, din minorități
etnice sau religioase, migrante, a persoanelor care folosesc droguri, trăiesc
cu H.I.V… ”, ce mai, toţi, unul şi unul. Dacă nu le place în România, de ce nu
pleacă în paradisul lor? Românii le respectă această libertate.
În plină
consonanţă cu adagiul napoleonian, „De la sublim la ridicol nu-i decât un pas”,
protestele din perioada „stării de alertă klauswerniană” s-au soldat, cum era
şi firesc, cu reacţii la nivel naţional
care frizează absurdul: „Filmul « Pe aripile vântului », caracterizat de unii
istorici revizionist, a fost retras de pe platforma HBO Max, în plină mişcare
de protest contra rasismului şi a violenţelor Poliţiei care vizează persoanele
de culoare în Statele Unite. De asemenea, comedia « Little Britain » a fost
retrasă de pe BBC iPlayer, Netflix şi BritBox”[3]. Filmul de lung metraj „Gone
With the Wind” (Pe aripile vântului), realizat în anul 1939, prelucrarea
cinematografică a best-sellerului scriitoarei
americane Margaret Mitshell - o povestea de dragoste din timpul
Războiului Civil american - este considerat drept unul dintre cele mai populare
filme realizate vreodată, un clasic cinematografic distins cu zece premii
Oscar. „New York Herald Tribune” scria la vremea apariției filmului că este „Un
spectacol cinematografic monumental”, iar „New York Times” că este „Cea mai
mare înscenare cinematografică văzută până azi și cel mai ambițios film de
acțiune din istoria spectaculoasǎ a Hollywoodului”. Realizarea cinematografică
face partre din patrimoniul internaţional, iar măsura absurdă de interzicere
justifică reacţia unui jurnalist controversat: „Asta o făceau numai naziştii şi
bolşevicii!”.
Gafele
neajutorate mental emanate de chiriaşul de la Cotroceni la 11 iunie 2020 se
încadrează în specificul originalei „stări de alertă klauswerniană”. Cu adresă
la gogoriţa pandemiei (Atenţie! - nedeclarată printr-un act public oficial!),
printre frecventele discrepanţe logice a mai scăpat una: „[...] în faţa unei
boli, eşti pre cáut sau eşti prost! Una din două”. Cu certitudine, chiriaşul de
la Cotroceni n-a fost nici de această
dată, „pre cáut” (a se şi vedea accentul pe a doua silabă), ci... „una din
două”. Şi-a căutat-o cu gura lui.
Ceea ce-mi
doresc este adaptarea unei mai vechi afirmaţii a profesorului Dan Zamfirescu la
deceniul în care trăim: am mâncat coliva imperiului sovietic şi sper că voi
ajunge să mănânc şi coliva regimului klauswernian aservit U.E şi imperiului
globalist!
P.S.
Reactivată în serviciu subordonat nedeclarat, „Radio Europa liberă” procedează
în aceste momemte dificile chiar pentru S.U.A., exact ca în cazul României de
dinainte de evenimentele din decembrie 1989. Deformează, dezinformează, se
prostituează şi intoxică spaţiul public cu ştiri de genul celor 60.000 de
victime din 1989. Cine a trăit acele momente, îşi reaminteşte. Acum, dintr-un
individ negru care şi-a petrecut jumătate din viaţă în puşcărie, ucis de un
scelerat alb, „Radio Europa liberă” face simbol al anti-rasismului. Astai-i
„democraţia” americană?
România înainte de
toate!
Sus tricolorul, români!
Aranjament
grafic - I.M.
Discursul premierului
ungar cu prilejului centenarului Tratatului de la Trianon (text integral)
„Cunoaştem
staţiile. Cunoaştem şi dureroasele staţii ale Calvarului Maghiar din
Sátoraljaújhely. Cu toate acestea parcurgem din nou drumul crucii. Vrem balsam,
consolare, speranţă şi încurajare. Ştim că acestea le putem obţine doar la
capătul drumului crucii. Numai aşa şi numai aici putem să ne ridicăm deasupra
durerilor. Trebuie să ajungem acolo sus, unde se luminează totul şi totul îşi
găseşte sensul. Trebuie să ajungem acolo, de unde putem vedea viitorul. Cu
acest scop ne aflăm astăzi aici. Pentru maghiar, orizontul istoriei se află la
o înălţime de un mileniu. De aici se poate privi în jur, de aici se vede până
departe. În dreapta Katovice, încolo Satu Mare, în spatele nostru Munkács. Dacă
privim cu inima şi nu cu ochii, putem vedea şi mai departe. Înapoi, până la
începutul vremurilor. Vedem cum sute de popoare migratoare din marea stepă
dispar şi se pierd în negura istoriei.
Vedem cum
noi ungurii nici nu am dispărut şi nici nu am pierit, ci încolăciţi de popoare
latine, germanice şi slave, ne-am întemeiat patria păstrându-ne de sine
stătători. Ne-am deschis inimile în faţa creştinătăţii, am ascultat cuvântul
lui Dumnezeu şi ni le-am însuşit ca temei în organizarea statului. Întocmai cum
stă scris: « Ţine bine minte, că toţi ne naştem la fel şi nimic nu ne ridică,
decât smerenia, şi nimic nu ne coboară, decât mândria şi ura ». Şi astăzi
aceste cuvinte constituie fundamentul ţării noastre. Atacurile imperiilor occidentale
le-am respins pe rând.
Le-am
recuperat după loviturile devastatoare ale păgânilor orientali. Nouă ne-a
reuşit ce nu le-au reuşit celorlalte popoare din stepă. Ne-am luptat pentru
locul nostru în Europa, pe care l-am organizat, l-am adaptat nevoilor noastre
şi ni l-am păstrat. Timp de patru secole, de patru ori cât Trianonul, statul
maghiar a fost puternic şi independent. Apoi, timp de trei secole, de trei ori
cât Trianonul, am luptat împotriva Imperiului Otoman. Pătrunşi mult în Balcani,
apoi la graniţele de sud şi în final retraşi în inima Bazinului Carpatic. Şi
deşi Buda a fost în mâinile turcilor timp de o sută cincizeci de ani, de noi nu
au putut trece. În final am păşit pe poarta secolului al XX-lea în calitate de
co-naţiune a unui mare imperiu european, după două secole - de două ori cât
Trianonul - care au fost măcinate de revolte şi lupte de eliberare înfrânte.
Doamnelor şi
Domnilor! Deşi de-a lungul secolelor sute de mii de maghiari au căzut pe câmpul
de luptă, întreaga lume a putut constata că naţiunea maghiară nu poate fi
înfrântă nici cu gloanţe, nici cu sabie. Şi chiar de este lovită, se ridică iar
şi iar. Am trecut pe lângă piaţa Mamelor Maghiare. De-a lungul Calvariei
Maghiare femeile au un loc special. Şi este bine aşa, căci pierderile de sânge
au fost recuperate datorită femeilor care au oferit patriei oşteni
pentruapărarea ţării, dar şi maiştri pentru construirea ţării. Au dat totdeauna
exact de ceea ce era nevoie. Femeilor noastre le putem mulţumi pentru faptul că
arta supravieţuirii şi de construire a ţării este în sângele nostru. Lor le
datorăm mulţumiri pentru faptul că noi suntem campionii europeni ai
supravieţuirii. Glorie femeilor maghiare!
Stimaţi
comemoratori! Nu am devenit nici land german, nici vilaiet turcesc şi nici republică
sovietică. Dovezile de neşters, bisericile şi catedralele, oraşele şi pieţele
centrale stau şi acum mărturie faptului că noi, maghiarii suntem o mare naţiune
clăditoare de cultură şi organizatoare de ţară.
Stimaţi
comemoratori! În final Ungaria istorică milenară a fost înjunghiată pe la spate
de conspiraţiile budapestane. Armata ei a fost paralizată şi devastată,
singurul bărbat de stat capabil să salveze patria a fost ucis, ţara a fost dată
pe mâna inamicilor noştri, iar guvernul pe mâna bolşevicilor. Occidentul a
violat graniţele şi istoria milenară a Europei Centrale. Pe noi ne-a înghesuit
între graniţe pe care nu le puteam apăra, ne-a deposedat de comorile noastre
naturale, ne-a îngrădit accesul la resursele noastre, ne-a transformat ţara în Culoarul
Morţii. Au redesenat Europa Centrală fără remuşcări morale, întocmai cum au
redesenat şi graniţele din Africa şi Orientul Apropiat. Acest lucru nu vom uita
niciodată. Şi când am crezut că nici orgolioasele imperii franceză şi engleză,
şi nici ipocritul imperiu american nu pot să decadă mai mult, s-a dovedit că au
putut. După cel de Al Doilea Război Mondial ne-au aruncat fără milă pradă
comuniştilor. Polonezii, cehii şi slovacii au primit drept recompensă ce ni s-a
sortit nouă drept pedeapsă. Să fie acest lucru învăţătură veşnică pentru
popoarele Europei Centrale!
Doamnelor şi
Domnilor! Mulţi s-au arătat dispuşi să înhumeze Ungaria. Unii au vrut să
priveze nemţii de un aliat, alţii au vrut să se răzbune pe Habsburgi, unii a
fost conduşi de dorinţa de a profita, alţii i-au urât din totdeauna pe
maghiari. Aceştia s-au aliat pentru ca noi să dispărem de pe suprafaţa
pământului. Dar noi suntem a naţie încăpăţânată, niciodată n-am vrut să
participăm la propria noastră înmormântare. Nici străbunii noştri n-au cedat.
Nu au îngenuncheat şi nu au cerut clemenţă. Am rămas în picioare şi am
rezistat. Am rezistat oraşelor vagon, lagărelor naziste, gulagului sovietic,
deportărilor, Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi lui Ceauşescu. Astăzi nu mai există
nici Cehoslovacia, nici Iugoslavia şi nici Uniunea Sovietică. Nu mai există
nici imperiu britanic şi nici imperiu francez. Şi ce-a rămas din ele, tocmai se
zbate în strânsoarea multiculturală a coloniilor care se răzbună. Nici cei mari
nu pot evita dreptatea pe care o face istoria. Şi întocmai cum este adevărat,
că cine se aseamănă, se adună, este adevărat şi faptul că ce nu se aseamănă, se
destramă. Adevăr s-a grăit acum o sută de ani: noi vom fi aici la înmormântarea
celor care ne-au dorit îngropaţi. Noi maghiarii rămânem pe loc, din orice
direcţie ar bate vântul. Rămânem pentru că suntem acasă. Suntem acasă şi de
aceea supravieţuim. Maghiarimea, precum inima omului, ba se contractă, ba se
dilată, dar în esenţă, de o mie de ani trăieşte în locul marcat de marii noştri
întemeietori de stat. Apărăm cu demnitate Bazinul Carapatic, acest lucru
fiindu-ne menirea. Fiecare nou-născut maghiar este în acelaşi timp un nou post
de pază. Noi nu fărâmiţăm, nu chinuim, nu vindem Bazinul Carpatic, ci îl
păstrăm. Trebuie să trăim cu încrederea şi atitudinea unui popor care ştie că a
dat mai mult lumii, decât a primit de la ea. Performanţa noastră ne
îndreptăţeşte să ne continuăm istoria. Iar noi, cei de astăzi, trebuie să ştim
că am avut graniţe şi mai proaste, şi cu toate acestea suntem aici.
Stimaţi
comemoratori! În loc de Cehoslovacia şi Iugoslavia am primit slovaci, sloveni,
croaţi şi sârbi. Suntem bucuroşi să construim împreună cu Slovacia, Serbia,
Croaţia şi Slovenia, mândri de existenţa lor naţională, un viitor comun.
Istoria ne-a oferit şansa, poate pentru ultima dată, ca popoarele
central-europene să păşească într-o nouă eră în care să se apere împotriva
pericolelor care îi ameninţă din vest şi est, şi să se ridice împreună. În
ultimii zece ani am dovedit vecinilor noştri că dacă forţa de viaţă a
componentelor naţiunii maghiare se adună, este bine şi pentru ei, nu numai
pentru noi. Doar statul are frontiere, naţiunea nu. Aceasta este legea. Unii au
înţeles-o, alţii nu. Cei ce n-au înţeles legea, ar trebui să se grăbească
pentru că li se scurge timpul.
Doamnelor şi
Domnilor! Avem în spatele nostru o istorie de o mie de ani, de aceea noi ne
ridicăm deasupra barierelor generate de « aici » şi « acum ». Noi vedem în
Prozsony Bratislava şi în Kolozsvár Cluj. Vedem, pentru că privim lumea
ungureşte. Vedem patria în înălţimi, dar şi sub firele de iarbă. De priveşti
ungureşte, accepţi că slovacii rămân slovaci, iar românii români. Vedem în
vecinii noştri ceea ce ne desparte, dar şi ce ne uneşte. Cine priveşte lumea
ungureşte, vede prin ochii Sfântului Ştefan. Şi să vezi secolul al XXI-lea prin
ochii Sfântului Ştefan înseamnă că noi vrem să muncim împreună cu popoarele
care trăiesc alături de noi pentru măreţia Bazinului Carpatic. Astăzi din nou
suntem cea mai populată ţară din Bazinul Carpatic. De o sută de ani nu am mai
fost atât de puternici. Construim poduri şi căi ferate - până jos, la Belgrad,
şi autostrăzi - până sus, la Katovice. Forţa noastră gravitaţională pe plan
politic, spiritual, economic şi cultural creşte pe zi ce trece. Au început să
se reîntoarcă maghiarii. Suntem insula păcii şi a siguranţei faţă de Europa de
Vest. Şi ca să rămânem aşa, se construieşte cu paşi rapizi şi noua armată
maghiară. Forţa înseamnă şi responsabilitate, şi noi suntem conştienţi de
greutatea responsabilităţii noastre. S-a sfârşit era carantinei de după
Trianon, secolul singurătăţii. Este înălţător că avem din nou aliaţi, avem din
nou vecini buni şi putem să ne pregătim împreună pentru viitor.
Stimaţi
comemoratori! Nu există o altă naţiune în lume, care să fi răbdat un astfel de
secol. Dar noi suntem încăpăţânaţi, rezistenţi şi inventivi, de aceea nu doar
am rezistat, ci am ajuns astăzi din nou la victorie. De aceea ne exprimăm
profunda noastră recunoştinţă şi cea mai înaltă recunoaştere pentru statornicia
seculară a comunităţilor noastre naţionale deslipite, şi pentru devotamentul
lor faţă de naţiunea maghiară şi pământul lor natal. Numai acea naţiune poate
deveni mare, care îşi parcurge propria sa Calvarie. Cel care ajunge să cunoască
drumul încercărilor. Care rezistă la încercări. Care înţelege că doar cu
dreptate, fără putere, nu se fac multe. Istoria nu este milostivă. Nu iartă
slăbiciunile. Fără oameni potriviţi, suntem pierduţi. Dacă îi ascultăm pe
lingăii anemici, suntem pierduţi. Dacă cedăm în faţa forţelor de destrămare,
suntem pierduţi. Maghiarii niciodată nu-şi mai pot permite luxul slăbiciunii.
Numai ce putem apăra, numai acel lucru este al nostru. Aceasta este legea şi
acesta este destinul nostru. De aceea, pentru noi fiecare meci durează până când
îl câştigăm. De aceea nu s-a sfârşit istoria maghiarilor nici la Mohács, nici
la Şiria şi nici la Trianon, şi de aceea va străluci fiecare piatră a coroanei
lui Sfântul Ştefan.
Stimaţi
comemoratori! Următorul deceniu nu va fi deceniul descensiunii şi nici al
pierderilor, ci deceniul sporirii şi a construirii ţării. Lumea este în
mişcare. Schimbările sunt tectonice. Statele Unite nu mai şade singură pe
tronul lumii, Eurasia se reconstruieşte cu mare forţă, încheieturile Uniunii
Europene scârţâie sperând să se salveze cu un salt mortal. Sub picioarele
vecinului nostru estic se cutremură pământul. Şi Balcaniul este plin de
întrebări care-şi aşteaptă deocamdată răspunsul. E pe cale să se nască o nouă
ordine. Şi în lumea noastră, în vieţile noastre bat la poartă mari schimbări.
Secole de-a rândul am considerat pierderile ţării noastre nişte lovituri ale
sorţii ce nu puteau fi parate. Inclusiv în ultimul secol. În lipsă de forţă
proprie am aşteptat ca din neantul legendelor să sosească armata miraculoasă, salvatoare,
care să întoarcă destinul maghiarilor. Priviţi istoria din ultimul secol.
Trebuie să înţelegem profunzimea schimbărilor din ultimii zece ani. Să nu ne
speriem de ceea ce vedem: noi suntem cei pe care îi aşteptam. Da, noi suntem
cei care vom răsturna destinul Ungariei. Sperăm ca generaţia noastră, cea de-a
patra generaţie a Trianonului, să-şi îndeplinească menirea şi să ducă Ungaria
până la porţile victoriei. Dar lupta decisivă trebuie dusă de generaţia
următoare, cea de-a cincia de la Trianon. Aceasta trebuie să facă ultimii paşi.
Cum este scris: « Adunaţi-vă puterile. Înainte de toate. Apucaţi-vă de cea mai
simplă treabă. Înmulţiţi-vă, ca sporindu-vă să vă puteţi apropia şi de
Dumnezeul cel infinit ». Nu va fi uşor şi nici simplu, dar va merita. Vă
aşteaptă vremuri mari. Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă în fiecare zi.
Ungaria
înainte de toate, Dumnezeu deasupra noastră a tuturora.
Hai,
Ungaria! Hai, maghiarii!”[4].
----------------------------------
[1] Cornel Nistorescu -
https://www.cotidianul.ro/lui-iohannis-ii-pute-comemorarea-tratatului-de-la-trianon/
şi
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/lui-iohannis-ii-pute-centenarul-tratatului-de-la-trianon
- 7 iunie 2020
[2] Cornel Nistorescu - https://www.cotidianul.ro/discursul-lui-viktor-orban-si-mutenia-lui-iohannis/
- 11 iunie 2020
[3]
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24047717-filmul-aripile-vantului-considerat-rasist-fost-retras-platforma-hbo-max-bbc-netflix-renuntat-difuzarea-comediei-little-britain.htm
[4] Hirado.hu - 7 iunie 2020
https://hirado.hu/2020/06/07/trianon-100-cuvantarea-festiva-de-centenar-al-prim-ministruluiungar-viktor-orban-document-partea-1/
https://hirado.hu/2020/06/07/trianon-100-cuvantarea-festiva-de-centenar-al-prim-ministruluiungar-viktor-orban-document-partea-2/
https://hirado.hu/2020/06/07/trianon-100-cuvantarea-festiva-de-centenar-al-prim-ministruluiungar-viktor-orban-document-partea-3/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu