Jianu Liviu-Florian - calatorii fara margini de leagan

 

calatorii fara margini de leagan

 

~*~

calatorii fara margini de leagan

Undeva era un leagan

Dar foarte departe

Plecasem demult

Atat de uimiti

Fericiti

cu fiecare respiratie

ca nimic nu ne poate desparte

de viata

de bucuriile de a fi cei mai iubiti

Undeva era leagan

in intreaga lume,

se intampla sa fie

acelasi leagan

chiar daca era altul

colindam prin el, in vacante,

concediile erau prilejuri de intalnire cu tovarasii mei din copilarie

si se strangeau atatea strangeri in brate,

atatea tinereti revenite,

atatea soapte,

emotii,

oracole,

scrise cu mangaierea

din palme,

cu o vibratie

din rasuflare,

cu un  pas stalcit

pe tocurile inalte  desculte,

cu emotia unui san, unui piept dezvelit

pana acolo unde te apuca ametealaa si dorul de moarte

dar noi eram tot timpul in leagan,

leaganul erau si inapoi,

si inainte,

inapoiul era inainte,

cu cuvinte,

fara cuvinte,

era important ca lumea din leagan avea atata timp liber

invatase sa zboare

si o lua de la capat

alta urcare,

si alta coborare,

alta plecare,

mereu inainte,

alta revenire,

din spate,

de jos,

din inalturi,

din fata,

si neaparat

aripile,

ca niste batiste,

si neaparat

ca niste vele intinse peste catarge,

privirile de diamante in gange

ale negrelor mine

si neaparat

ce poate fi mai neaparat

decat increderea

ca sunt in suflarea tragerilor mele la aripi

si ea e tot mai mare

si o dau sa inspire

spre geana polului diminetii

intr-o imensa libertate

si bucurie

celor din leagan?

 

*

31 iulie 2022

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian

Ioan Miclău-Gepianu - POETUL

 

POETUL

 

~*~

 

Vis cu primăveri de basme

Și iubiri de lumi senine,

Vin să umple-a sa ființă,

Cu imense idealuri și credințe!

 

Învelit cu cer și ape,

Pe-o potecă de pădure,

Ori pe-un bulevard modern,

Geniul său ar vrea să-l scape

De-al gândirilor infern!

 

Tu, Poet, ești exponentul

Suferințelor de veacuri,

Dar și zâmbetul iubirii,

Strălucind pe frunți momentul

Cel etern al legii Firii!

 

De vr-n caracter sinistru,

Fără jenă și simțire

Se înghesuie-n mulțime

Să ia titlul de ministru,

Tu roșești de-a lui sluțime!

 

E vreo dragoste vândută

Pe un preț de-nșelăciune?

Tot în pieptul tău va pune

Un suspin și-o jale crudă -

Viers de foc pe-a lirei strune!

 

Iar de lumea-și crapă capul

Ca să scoată vreo idee,

Întru a-și lumina calea

Ce o calcă precum racul,

Tu vei implora salvarea;

 

Prin xil și țări streine,

Numai pentru simplu fapt

De a spune adevărul:

”Tu, Ovidiu, știi mai bine,

De ce-a fost Senatul apt!”

 

Tu știai limba Naturii,

Când șoptește, când inspiră,

Cănd amenință cu fulger

Calea păcătoasă a urii!

”Tu, Poet, ești chip de înger”.

 

~*~

(Lui A.B.)

IOAN MICLAU

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 31 iulie 2022

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 30 iulie 2022

 

AG - O mică schiță cu femeie la fereastră

 

O mică schiță cu femeie la fereastră

 

 

~*~

 

Nu știu cum sa definesc pe vecina mea

acum la geam, cu o țigară ieftină,  în față are vidul

curții interioare

plicticoasă ca interiorul inimii

în spatele ei

două camere cu duș

igrasie de apartament închiriat

 

E femeia nimănui.

E acolo si nu știe altceva

Nu știe să ierte

sau să uite

Nu aparține nimănui și nici străzilor.

nu are pe nimeni în afară de cel care este

cel care...

Nu-l iartă. Nu dă nimănui bani sau socoteală

Nu are copii.

Toți din jur o tratează ca și cum ar fi cățeaua

care se află pe teritoriul lor.

 

În curând ar avea nevoie de o nouă pereche de ochelari.

de cineva care să-i plătească chiria

micile mari griji care-i justifică existența...

 

~*~

AG

Point Editions - ITHACA 742 Română Larbi Ben Mhidi Abdelkadir Kechida Algeria

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 29 iulie 2022

 

Adrian Grauenfels - Un nou proiect E-BOOK - Pictori evrei la muzeul din Constanța

 

Pictori evrei la muzeul din Constanța

 

Editura SAGA  are plăcerea sa ofere un nou proiect ebook realizat pentru autoarea

Geta Deleanu. Căutam sponsori pentru traducere și publicare în engleză /franceză a acestui document 

important pentru arta și cultura europeana.

Lectura plăcută !

 

AG

SAGA 

 

 

Precizare

În documentarea pe care am făcut-o în vederea editării Catalogului Muzeului de Artă din Constanta în anul 1997 figurau, printre pictorii de care m-am ocupat, trei pictori evrei. Așa se face că am descoperit că Nicolae Vermont, Iosif Iser şi Samuel Mützner au origini evreiești. A fost prima mea întâlnire cu pictorii evrei din muzeul în care lucrez, aşa că am fost curioasă să aflu care dintre pictorii români din muzeu au rădăcini ebraice. M-am apucat sa consult cataloage, albume, articole de presă, să răscolesc biografii dorind să aflu chiar mărturii verbale şi să merg pe urmele lor ca într-o cercetare detectivistă punând cap la cap datele obținute. Ceea ce mă impresiona era pregătirea lor în mai multe domenii artistice, nu numai în pictură. Părinții evrei stabiliți în România, așa cum s-au răspândit în lumea întreagă, au fost preocupați să dea copiilor lor o educație aleasă. Studiile de pian, educația artistică plastică, dar şi studiul arhitecturii şi literaturii erau domeniile predilecte ale educației copiilor evrei romani. Desigur că şi situația materială a părinților le permitea acest lucru. Călătoria mea prin universul creației pictorilor evrei a fost încurajată de două doamne ale artelor plastice românești: doamna Amelia Pavel, critic şi istoric de artă (evreică şi ea), precum şi doamna Monica Gorovei, pictoriță, profesoară de istoria artelor la Liceul Nicolae Tonitza din București. În vara anului 2009 am vizitat Israelul. A fost o călătorie pe care mio doream demult şi faptul ca am făcut-o a însemnat o realizare în plan spiritual şi intelectual. Întâlnirea cu fostul meu coleg de facultate Ion Știubea la Ierusalim, care în calitate de corespondent al Televiziunii Române mi-a adus o serie de ziare redactate în limba română, a fost un nou punct de convergență cu preocupările mele. În ziarul „Viața noastră“ din data de 14-15 August 2008 am citit un articol ce se termina astfel: „Pe când o istorie a evreilor români de după război? Poate o scriu istoricii din Israel? De ce nu?“. Atunci am găsit o nouă argumentare a studiului meu.

Poate, cine știe? Cândva ar putea constitui o piesă într-un puzzle ce ar completa scrierea istoriei evreilor români. Poate o vor scrie istoricii din Israel sau cei din România! Iată o provocare! Și de ce nu?

Din punct de vedere al conceptului de abordare al studiului, precizez că n-am inclus date biografice complete, nici scrieri ale artiștilor cuprinși în această cercetare. Biografiile lor pot fi găsite cu ușurință pe Google sau în alte surse ce țin de tehnologia avansată a comunicării. În ceea ce mă privește, m-am referit strict la lucrările pe care muzeul nostru le deține, descriind cel puțin câte una, din punct de vedere plastic.

Unii artiști – Iosif Iser, Margareta Sterian, Maxy și alții – au avut contribuții și în presa scrisă a vremii: studii, scrieri despre artă, interviuri, proză, poezii ș.a.m.d. Iosif R. Rosenbluth a studiat vioara și arhitectura, Margareta Sterian a realizat traduceri, a făcut scenografie, a scris poezii și literatură.

Studiul meu se referă strict la arta plastică și anume la lucrările prezente în Muzeul de Artă din Constanța. Am adăugat și o documentare de teren la Cernavodă unde Nicolae Vermont a pictat Biserica Ortodoxă Sf. Împărați Constantin și Elena. La sfârșit am completat lucrarea cu un interviu luat de mine pictoriței Medi Wechsler Dinu la vârsta de 104 ani și publicat într-o revistă de cultură de la Pontul Euxin.

La data redactării cercetării mele, doamna Medi Wechsler Dinu, acest fenomen al artelor plastice românești, și-a expus lucrările într-o expoziție omagială la București, cu prilejul împlinirii vârstei de 107 ani, iar la scurt timp după aceea a încetat din viață.

Această carte se adresează deopotrivă publicului larg precum și cunoscătorilor interesați de expoziția permanentă a Muzeului de Artă din Constanța care cuprinde şi pictorii descriși în acest studiu. GD

 

 

Introducere

Pictorii evrei din România au adus o importanta contribuție în arta românească și universală. Ei au îmbogățit imaginea picturii și a artei naționale cu lucrări originale, expresive și inedite prin subiectele și temele înfățișate.

Câțiva pictori români de origine iudaică au fost vârful de lance al artei avangardiste în lume. Atât în literatură cât și în artă, mișcările artistice de protest au fost inițiate de evrei: Tristan Tzara şi Marcel Iancu au inițiat în 1916, dadaismul.

Lucrări de pictură ale lui Victor Brauner, exponent marcant al suprarealismului pe plan internaţional, se găsesc în marile muzee și colecții particulare din Europa și Statele Unite.

Muzeul de Arte Frumoase din Lyon expune un tablou al artistului plasat între lucrările lui Matisse și Picasso.

Unii artiști precum Nicolae Vermont și-au schimbat numele și s-au convertit la religia ortodoxă. Alții, s-au adaptat realităților social-politice ale țării. Este cazul lui Maxy care a deținut și funcția de director al Muzeului de Artă a României peste 25 de ani. Mulți dintre pictorii de origine iudaică au fost membri fondatori a unor societăți artistice cu renume în plastica românească: societatea „Ileana“, societatea „Tinerimea artistică“, apoi gruparea „Arta română“ la sfârșitul Primului Război Mondial. Traseul artistic și biografic al pictorilor evrei este aproape asemănător: au studiat în țară și în străinătate (la Paris și München), au debutat cu expoziții personale și de grup, au călătorit, s-au documentat și și-au desăvârșit stilul.

După anul 1940, unii dintre ei s-au stabilit în străinătate (Marcel Iancu - în Israel, Arthur Segal – în Franța). Spre deosebire de alți artiști evrei care au trăit în Occident și au avut destine dramatice, daca nu chiar tragice (Modigliani, Soutine), artiștii evrei din România au avut drumuri clare și distinct conturate. Desigur ca mulți dintre ei au avut de suferit de pe urma prigoanei antievreiești mondiale, dar acest lucru l-am întâlnit mai rar în biografiile şi studiile dedicate lor care mi-au căzut în mână. Amelia Pavel spune că artiștii evrei români „au trăit și au muncit liniștit”.

Dintre cei 31 de pictori evrei importanţi din România, nouă sunt expuși în Muzeul de Artă din Constanța. Aceștia sunt, în ordinea numărului de lucrări prezente în muzeu: Iosif Iser (cu cele mai multe lucrări - 12 - în momentul efectuării documentării pentru studiu), Samuel Mützner cu 5 lucrări (una expusă), Nicolae Vermont cu 4 lucrări (3 expuse), Max Herman Maxy (4 lucrări expuse), Marcel Iancu (o lucrare expusă), Alexandru Ziffer (o lucrare expusă), Iosif R. Rosenbluth (o lucrare expusă în cadrul Donației Cella Serghi), Max W. Arnold (o lucrare expusă) și Margareta Sterian, două lucrări expuse (în cadrul Donației Cella Serghi 1984, 1985).

În Muzeul de Artă din Constanța există de asemenea lucrări de pictură în tehnică mixtă semnate Medi Wechsler Dinu, donate de artistă în anul 2009 la împlinirea vârstei de 101 ani cu ocazia expoziției omagiale organizate aici, precum și o donație semnată Arnold Dagani, care nu face subiectul acestei lucrări.

Geta Deleanu

 

..................................................................

 

Autoarea adresează mulțumiri următoarelor personalități: Doamnei Luiza Barcan, critic de artă care a descoperit-o pe artistă; Domnului Gaetano Perrotta, directorul Căminului pentru Persoane Vârstnice din București, care ne-a permis intrarea în instituție; Doamnei Veronica Bârlădeanu, secretara Asociației Evreilor din România; Doamnei Doina Cosmănescu, resident în S.U.A., pentru încurajări.

 

RADU GABRIELA - DESPRE MISTICĂ

 

DESPRE MISTICĂ (XXVI)

FILOSOFIA ZEN (III)

 

Există astăzi în Japonia două şcoli care practică două metode diferite Zen.

 

Şcoala Rinzai, sau şcoala „atingerii instantanee a iluminării”, aplică metoda Koan  şi pune accentul pe Discuţia periodică, formală, numită Sanzen, între maestru şi discipol, discuţie în care acestuia din urmă i se cere să descrie propria viziune a koan-ului asupra căruia meditează.

Meditaţia pe Koan implică lungi perioade de concentrare intensă care conduc la brusca experimentare a stării Satori.

Maestrul experimentat ştie când discipolul a atins limita iluminării şi este capabil să-l conducă direct şi brusc în experienţa satori prin acte neaşteptate cum ar fi lovirea cu un baston sau emiterea unui sunet ascuţit.

 

Şcoala Soto, sau şcoala „atingerii treptate a iluminării”, evită metodele de şoc ale şcolii Rinzai şi îşi propune să ofere discipolilor o Desăvârşire Treptată „ca adierea de primăvară care mângâie floarea ajutând-o să înflorească.”

Face apel la Postura şederii în linişte şi la Îndeplinirea muncilor cotidiene ca Forme de Meditaţie.

 

Atât şcoala Soto, cât şi şcoala Rinzai acordă o mare importanţă Zazenului, postura de meditaţie şezând, practicată în mănăstirile Zen timp de mai multe ore zilnic.

Adoptarea posturii corecte şi Tehnica respiraţiei sunt Primele lucruri pe care le învaţă un discipol Zen.

 

În Rinzai Zen, postura Zazen Are Rolul De A Pregăti Mentalul Intuitiv pentru meditaţia pe koan; iar şcoala Soto consideră Zazenul ca Cel Mai Important Mijloc de a-l ajuta pe discipol Să Ajungă La Satori.

 

Mai mult decât atât, Zazen Este Considerat Chiar Realizarea Naturii Budiste; Corpul şi Mentalul Se Afla Într-o Unitate Armonioasă, Perfectă.

 

Aşa cum se spune într-un poem Zen:

 

Să stai liniştit, să nu faci nimic,

Primăvara vine şi iarba creşte de la sine.

 

Afirmând că iluminarea se manifestă în toate aspectele vieţii cotidiene, Zen are o enormă influenţă asupra modului de viaţă tradiţional japonez.

 

Acesta cuprinde pictura, caligrafia, grădinăritul, dar şi activităţile care ţin de ceremonia ceaiului şi de realizarea aranjamentelor florale, artele marţiale (trasul cu arcul, lupta cu sabia şi judo).

 

Toate acestea sunt cunoscute în Japonia sub numele de Do, adică Taoista „Cale” Spre Iluminare.

 

Toate explorează diversele Forme ale Experienţei Zen.

Pregătesc Mentalul şi îl Aduc în Contact cu Realitatea Ultimă.

 

Am menţionat deja gesticulaţia calmă în ritualul ceremoniei ceaiului, cha-no-yu, spontana mişcare a mâinii cerută în arta caligrafiei şi în pictură, coordonata spirituală a artei bushido, „Calea Războinicului”.

 

Toate acestea sunt Expresii ale Spontaneităţii, Simplităţii şi Totalei Implicări a Mentalului care caracterizează modul de viaţă Zen.

 

Deşi toate cer o tehnică perfectă, Adevărata Măiestrie Este Atinsă Atunci Când Tehnica Transcende Arta şi Devine o „Artă Neartistică”, Izvorând Direct din Subconştient.

 

Şansa a făcut să dispunem de o minunată descriere a unei asemenea „arte neartistice” în cartea lui Eugen Herrigel ”Zen în arta tragerii cu arcul”.

 

Herrigel a petrecut mai mult de cinci ani alături de un venerat maestru pentru a deprinde această „artă mistică” şi relatează în această carte modul în care a trăit experienţa Zen în tragerea cu arcul.

Arată cum Trasul cu arcul i-a fost prezentat ca un Ritual Religios „Dansat” cu mişcări spontane, lipsite de efort şi Fără A Urmări un Scop.

I-au trebuit mulţi ani de practică, ani care i-au transformat întreaga personalitate, ca să înveţe să încordeze arcul cu mişcări încărcate de spiritualitate, fără efort şi să slăbească coarda „neintenţionat” lăsând săgeata să plece aşa cum cade un fruct copt.

 

Perfecţiunea Se Atinge Când Arc, Săgeată şi Arcaş S-au Topit Într-o Singură Entitate; Nu Omul Trage Cu Arcul, Ci Această Unică Entitate.

 

Cartea Lui Herrigel Este Una Din Cele Mai Bune Relatări Despre Zen, Căci Nu Menţionează Deloc Filosofia Zen.

 

 

Fritjof Capra

Sursa: RADU GABRIELA

MIHAI EMINESCU - FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM

 

VERSURI :

( Din copilăria și apoi maturitatea poetului geniu-Mihai Eminescu)

 

FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM

 

~*~

Fiind băiet păduri cutreieram

Și mă culcam ades lângă izvor,

Dar brațul drept sub cap eu mi-l puneam

S-aud cum apa sună-ncetișor.

Un framăt lin trecea din ram în ram

Și un miros venea adormitor.

Astfel ades eu nopți întregi am mas,

Blând îngânat de-al valurilor glas.

 

Răsare luna,-mi bate drept în față:

Un rai din basme văd printre pleoape,

Pe câmp un văl de argintie ceață,

Sclipiri pe cer, văpae peste ape,

Un bucium cântă tainic cu dulceață,

Sunând din ce în ce tot mai aproape...

Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii

Părea c-aud venind în cete cerbii.

 

Alături teiul vechi mi se deschise:

Din el ieși o tânără crăiasă,

Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise,

Cu fruntea ei într-o maramă deasă,

Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;

Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,

Călcând pe vârful micului picior,

Veni alături, mă privi cu dor.

 

Și, ah, era atâta de frumoasă,

Cum numa-n vis odată-n viața ta

Un înger blând cu fața radioasă,

Venind din cer, se poate arăta:

Iar păru-i blond și moale ca mătasa

Grumazul alb și umeri-i vădea.

Prin hainele de tort subțire, fin,

Se vede trupul ei cel alb deplin.

1878

 

REVEDERE

 

-Codrule,codruțule,

Ce mai faci, drăguțule,

Că de când nu ne-am văzut

Multă vreme a trecut

Și de când m-am depărtat,

Multă lume am îmblat.

 

-Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscole ascult,

Crengile rupându-le,

Apele-astupându-le,

Troienind cărările

Și gonind cântările;

Și mai fac ce fac de mult,

Vara doina mi-o ascult

Pe cărarea spre izvor

Ce le-am dat-o tuturor,

Umplându-și cofeiele,

Mi-o cântă femeile.

-Codrule cu râuri line,

Vreme trece, vreme vine,

Tu din tânăr precum ești

Tot mereu întinerești.

 

-Ce mi-i vremea, când de veacuri

Stele-mi scântee pe lacuri,

Că de-i vremea rea sau bună,

Vântu-mi bate, frunza-mi sună;

Și de-i vremea bună, rea,

Mie-mi curge Dunărea.

Numai omu-i schimbător,

Pe pământ rătăcitor,

Iar noi locului ne ținem,

Cum am fost, așa rămânem:

Marea și cu râurile,

Lumea cu pustiurle,

Luna și cu soarele,

Codrul cu izvoarele

1879

 

LA BUCOVINA

 

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,

Geniu-ți romantic, munții în lumină,

Văile în flori,

Râuri resăltânde printe stânce nante,

Apele lucinde-n dalbe diamante

Peste câmpii-n zori.

 

Ale sorții mele plângeri și surâse,

Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise

Tainic și ușor,

Toate-mi trec pin gându-mi, trec pe dinainte,

Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte

Îmi șoptesc de dor.

 

Numai lângă sânu-ți geniile rele,

Care îmi descântă firul vieții mele,

Parcă dormita;

Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,

Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume

Și de steaua mea.

 

Când pe bolta brună tremură Selene,

Cu un pas melodic, cu un pas alene

Lin în calea sa,

Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare

Cânt-a nopții dulce, mistică cântare,

Cânt din Valhala.

 

Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace,

Inima îmi bate, bate, și nu tace,

Tremură oșor,

În fantazii mândre, ea își face cale,

Peste munți cu codri, peste deal și vale

Mână a ei dor.

 

Mână doru-i tainic colo, înspre tine,

Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,

Inima mi-e grea;

Astfel, totdeauna când gândesc la tine,

Sufletul mi-apasă nouri de suspine,

Bucovina mea!

 

~*~

MIHAI EMINESCU

1866

 

Sursa: IOAN MICLAU GEPIANU