“AURUL
STRĂLUCEȘTE ȘI ÎN NOROI”
“Iar
despre masa rotundă… a lui Brâncuși!”
Am optat pentru acest titlu al scrierii
mele, pentru a evita cel pe care de fapt îl aveam in gând, și anume cum, ”
adevărurile istorice străvechi s-au scris, deși le găsim doar prin legende,
mituri și pe la piețele de vechituri”. Si, mai ales sub titulaturi de
ficțiune(fiction), adică ceea ce nu prea mai interesează lumea modernă de azi!
Dar, mă rog, care lume modernă? Asta care nu-și mai cunoaște originile,
rădăcinile, ori de fapt năruie și cursul istoriei, cum se întamplă și s-a
întâmplat întotdeauna în istorie?
Spre a nu lungii vorba, iată că aurul
strălucește și în noroi, chiar acoperit, el dăinuie curat și nestricat, chiar
ajuns printre mormanele de vechituri in adevăratul sens al cuvântului.
Așa se întampla că într-o Duminică
dimineața, m-am dus la o piață de vechituri din orășelul Dapto, vecin cu noi,
unde am găsit o bucată de aur, adica o carte de legende, întitulată “The Mists
of Avalon” a scriitoarei americane Marion Bradley, și publicată in Marea
Britanie. Despre acest fel de cărți amintea si istoricul Maria Ciornei in
studiile sale despre istoriile străvechi ce le aflăm dorminde in legende și
mituri.
Insula aceasta Avalon, acoperită de
cețurile Lacului, așa cum sugerează și titlul, -the mists-(ceață), este o
insulă neindentificată précis încă, se zice; se bănuie a fi în diferite
geografii, descrise de fapt de autoarea cărtii, însă interesant este că, toate
descrierile “Avalonului” induc spre regiunile noastre pontice!
Și acum mai précis, Avalonul este legat de
perioada Regelui Arthur(King Arthur), care tocmai se afla în organizarea unei
defensive împotriva Saxonilor.
La pagina 361, regele Arthur afirma: “It
was good of my father-in-law to send me this great round table” but, - (zice
regele in continuare - traduc in românește):“ dar, nu este o hala in Caerleon
destul de largă pentru aceasta”; continuă: “when the Saxons are driven away for
good, I think I must build a hall just to hold it!”
Crede cineva că ar fi o înșelare să
apreciem în gândirea lui Brâncuși, care știm că avea acces la marile librării
ale Frantei, dar și dorința vie înspre istoria străveche a daco- românilor să
gândească la o asemenea masă rotundă, zisă a Tăcerii? Cred că trebuie să fim
mai studioși! Mai ales ca era o epoca a pătrunderii Noului Testament, în lumea
anglo-saxonă.
Dar, Cai, un apropiat al regelui Arthur
apostrofează: “Then will it never be built”; “is like to saying “when Jesus
shall come again”, or “when hell freezes” or “when raspberries grow on the
apple trees of Glastonbury”.
Însăsi amintirea de Isus si revenirea
acestuia, ne limpezește o anumită epocă crestină deja, știind că regele Arthur
era un adept al partidei Crucii. Deci era un rege creștin. Regina sa Gwenhwyfar
îl încuraja astfel: “Our Lord Jesus would safeguard you better than any such
wicked enchantments”. Printre alte multe conversații între rege și regina sa,
căreea Arthur i se adresa, “my wife”(nevasta mea), acesta spune: “There are
many folk in this land, the Old People who dwelt here long before Rome came to
us…”. Oare despre care Old Pleople(bătrân, vechi popor) vorbea creștinul rege
Arthur, a trăit acolo în acele locuri, înainte cu mult de venirea Romei spre
noi?
Vreau să ne oprim însă ceva mai mult la
această misterioasă insula Avalon, căreea i se mai zicea și Insula Sfantă,
ascunsă de cețuri si neguri in marele Lac. În această insulă Avalon, spune
autoarea legendei, se află mormantul regelui Artur.
Dar curtea regelui Artur se afla la
Camelot, de unde Lady of Lake-Goddess tot dorea mult si nostalgic reântoarcerea
la Avalon, acel loc fără druiz si britani, liniștit și civilizat, învăluit în
cețuri și ape! Însăși pe coperta cărții vedem această reântoarcere, călărind pe
un cal alb, iar alături plutind o lebădă albă printre stufurile unei delte,
mergând în aceiași direcție cu călărețul care ținea în mâna dreaptă o sabie
reprezentând și o cruce în partea de sus la mânerul acesteea. Sabia si Crucea
erau înconjurate de un halo luminos.
Direcția călărețului este clar precizată
in legendă, adica spre Insula Sfantă, Avalon, dar unde o fi aceasta? În care
anume loc geografic, fiindcă apare tot timpul ca un loc misterios învelit in
umbre și cețuri! Legendele multor spații geografice pretind a le aparține
această insulă! Chiar și Cretanii din Insula Creta aveau legende legate de
zeița din Avalon. Cartea despre care povestesc amintește și de Achile, ceea ce
ne duce cu gândul la Insula Leuke, adică Insula Serpilor de azi(Leuke din
greaca antică) situata in Marea Neagra sau Lac in vremile străvechi. Zeița din
Avalon pretindea a fi mama regelui Arthur al Celților, și de fapt in jurul
acestui personaj legendar –King Arthur- se desfășoară întreaga scena a cărții
“The Mists of Avalon”. Interesant de observat că personajele astea pe care
autoarea cărții le nota aparținand acestui “Old People” grup veneau dinspre
Avalon. Purtau in ființa lor neâncetat dorul reintoarcerii la acest așezământ!”
“Să studiem cu mai multă atenție cărțile
socotite legende și mituri, deoarece acestea aduc și urme sigure ale unor
realități totuși, realități pierdute în ceturile vremilor preistorice și
istorice! Vremuri ce purtau cu siguranță mareția civilizației
traco-daco-geților noștri!” Pietrele vor vorbi, zic Sfintele Scripturi! Și cu
siguranță că nici sculptorul nostru genial Brâncuși, mult mai studiat de cât
știam noi, avea în imaginație și valoarea acelei Mese mari ce o astepta Arthur,
și pentru care regele va ridica o nouă ”hallă” în care să încapă Masa, numai să
închee victorios luptele cu vichingii. O Masă a construit pentru Biserica Sa și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Istoricii scriu istoria vremii lor, dar
există o Istorie scrisă in piatră, în inimile viilor și mormintele morților!
Suntem la vremea când și pietrele încep să vorbească!
Ioan Miclău-Gepianu
2019
Restituire -2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu