Strategie
versus tactică şi propagandă
Petru
Romoşan
17
Iulie 2022
În războiul din Ucraina, Rusia înfruntă
S.U.A. (şi pe aliaţii săi din N.A.T.O. şi din U.E. etc.) folosind marea
strategie (Clausewitz, Luttwak…), în vreme ce S.U.A. se folosesc de tactică
(mica strategie, strategia pe termen scurt, cu scopuri imediate: bani,
furnizare masivă şi în salturi de armament Ucrainei, instructori militari,
asistenţă de intelligence, sateliţi etc.) şi de foarte multă propagandă (toată
media mainstream occidentală dar şi din ţările Europei de Est, cenzura de pe
reţelele sociale). Nu întâmplător, reprezentantul Occidentului în Ucraina e un
actor capabil să interpreteze orice rol. De exemplu, poate face un sistem
oligarhic să pară cea mai frumoasă democraţie din lume (inexistentă). Marea
strategie folosită de Rusia în Ucraina ar avea la bază „doctrina Gherasimov”,
care descrie mai degrabă un război de apărare decât unul de cucerire. Cu alte
cuvinte, nimic nu e ce pare a fi, de cele mai multe ori e chiar contrariul.
Cele două războaie în curs, cel aproape
clasic din Ucraina - o „operaţiune militară specială”, spun ruşii - şi marele
război economic mondial dintre Nord-Vest şi Est-Sud, au aceleaşi cauze
(financiarizarea Occidentului, judiciarizarea extrateritorială americană,
hegemonia) dar au desfăşurări şi participanţi în parte diferiţi. Războiul din
Ucraina contribuie doar secundar la declanşarea marii crize. Războiul
sancţiunilor economice - şase sau şapte rânduri de sancţiuni ale S.U.A. şi U.E.
împotriva Rusiei, după sancţiunile aplicate de Trump Chinei - aruncă
(involuntar ?) lumea, mai întâi Europa de Vest, în recesiune sau chiar mai rău,
într-o criză devastatoare (depression).
Ca urmare a sancţiunilor economice
nemaivăzute, lumea „B”, condusă de Rusia, China şi India, răspunde cu o
strategie pe termen lung care urmăreşte să lipsească lumea „A” (S.U.A., Marea
Britanie, U.E., Japonia etc.) de principalele ei atuuri, care sunt capitalul,
dolarul, euro, yenul etc., susţinute de o imensă armată (N.A.T.O.). Inflaţia va
fi până la urmă un aliat al lumii „B”. Monedele lumii „B” nu fac decât să se
întărească (vezi cazul rublei). Intuind schimbarea lumii, foşti vasali ai SUA
sau ai Marii Britanii, ca Arabia Saudită sau Turcia, se reorientează spre
marile puteri din lumea „B, spre Asia, spre B.R.I.C.S. Li se adaugă Iranul,
Indonezia, Argentina, Senegalul, alte ţări din Africa, America de Sud, Oceania
etc.
Marea strategie folosită de Rusia poate fi
uşor observată în lentoarea cu care recuperează teritoriile din Donbas. Ruşii
nu se mai grăbesc deloc, par să vrea să prelungească războiul până anul viitor
sau chiar mai mult. Între timp, criza gazului şi a petrolului din Rusia,
„sancţionate” sinucigaş de U.E., va arunca, foarte probabil, Germania în
faliment economic. Germaniei îi va urma întreaga U.E., care, la rândul ei, va
trage în jos S.U.A. etc. În acelaşi timp, ruşii folosesc doar o mică parte din
trupele şi armamentul de care dispun. Folosesc însă arme de mare precizie la
distanţă pentru a distruge arsenalul militar ucrainean, inclusiv furniturile
occidentale, trupe, fabrici, ateliere şi depozite de arme.
China pare să fi găsit un mijloc simplu,
greu de acuzat (gândire confuciană, Sun Tzu ?), de a ajuta Rusia şi a dinamita
Occidentul. Este vorba de strania sa doctrină „covid zero”. Se închid astfel,
total sau parţial, oraşe şi porturi, Shanghai, Wuhan, Hong Kong sau, recent,
Macao, dar şi alte porturi sau oraşe-uzină, măsuri ce creează dificultăţi
firmelor occidentale, blochează sau încetinesc lanţurile de aprovizionare şi
pun pe jar Bursele şi companiile din Vest. Pentru că economiile occidentale
sunt foarte dependente de fabricile şi uzinele din China.
La rândul său, India şi-a mărit
semnificativ în ultimele patru luni schimburile comerciale cu Rusia, ele
folosind şi monedele naţionale. Mai mult, relaţiile, uneori dificile, dintre
India şi China au intrat într-un proces de normalizare accelerată. India iese
treptat din orbita S.U.A. şi a Japoniei şi se apropie de Rusia şi de China.
Recent a început să funcţioneze şi o magistrală comercială, numită Coridorul
Internaţional Nord-Sud (Rusia, cu Moscova-Azerbaidjan, cu Baku-Iran, cu
Teheran-India, cu Mumbay), independentă
de teritorii care pot aplica sancţiuni.
Spre deosebire de ţările mai mici din
Europa de Est, România, de exemplu, total aliniate şi „disciplinate”, în câteva
mari ţări occidentale, în primul rând în S.U.A., îşi fac loc natural în spaţiul
public (conferinţe, media) toate punctele de vedere, toate analizele. John
Mearsheimer, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Chicago, una
dintre cele mai respectate voci în politica internaţională, a ţinut o
conferinţă la Florenţa, la 16 iunie 2022, în care a susţinut că principalii
responsabili pentru tragedia din Ucraina sunt S.U.A. şi N.A.T.O. :
„Politica americană are două consecinţe
importante. În primul rând, ea creşte considerabil ameninţarea existenţială cu
care se confruntă Moscova în acest război şi face victoria sa în Ucraina mai
importantă ca niciodată. În acelaşi timp, această politică americană arată că
Statele Unite sunt profund angajate în înfrângerea Rusiei. Administraţia Biden
a investit de-acum atât de mult în războiul său prin proxy în Ucraina -
deopotrivă material şi retoric -, încât o victorie rusă ar însemna o înfrângere
zdrobitoare pentru Washington. În mod evident, cele două părţi nu pot câştiga
în acelaşi timp. În plus, există o mare probabilitate ca una dintre părţi să
înceapă curând să piardă din greu […].
În termeni simpli, conflictul în curs din
Ucraina e o catastrofă colosală care, aşa cum spuneam la începutul expunerii
mele, îi va obliga pe oamenii din lumea întreagă să-i caute cauzele. Cei care
cred în fapte şi în logică vor descoperi repede că Statele Unite şi aliaţii lor
sunt principalii responsabili pentru această deraiere a trenului nostru comun.
Decizia luată în aprilie 2008 privind aderarea Ucrainei şi a Georgiei la
N.A.T.O. era menită să conducă la un conflict cu Rusia. Administraţia Bush a
fost principalul arhitect al acestei opţiuni fatale, dar administraţiile Obama,
Trump şi Biden au intensificat şi agravat această politică cu fiecare etapă,
iar aliaţii Americii au urmat docil Washingtonul. În ciuda faptului că
responsabilii ruşi au arătat limpede că aderarea Ucrainei la N.A.T.O. ar
reprezenta încălcarea „celor mai contrastate linii roşii” ale Rusiei, Statele
Unite au refuzat să răspundă la îngrijorările profunde ale Rusiei în materie de
securitate şi mai degrabă au acţionat neabătut pentru a transforma Ucraina
într-un bastion occidental la graniţa cu Rusia”[1].
Rusia pare interesată de prelungirea
conflictului şi pentru a evita un răspuns american nuclear la victoria sa
foarte probabilă din Ucraina. O Americă în mare criză economică va fi mai puţin
agresivă, mai puţin periculoasă, acesta pare să fie raţionamentul strategilor
ruşi. Dar lucrurile pot fi şi pe dos. O Americă în mare criză economică şi politică
poate accesa mai uşor opţiunea nucleară. Ce vom trăi în lunile următoare va fi
şi o înfruntare între strategia lumii „B” şi tactica lumii „A”. Propaganda
occidentală şi cea din Europa de Est şi-au arătat adevărata dimensiune
mistificatoare, jalnică. Propaganda a devenit ineficace, inutilă.
-----------------------------------
[1]
John J. Mearsheimer, History will judge the United States and its allies -
https://southfront.org/history-will-judge-the-united-states-and-its-allies-john-j-mearsheimer/
- 2 iulie 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu