Paingul
Orb 11
Ceea ce vede ochiul poetului autentic, născut și nu construit în afara
sa, cu date exclusiv livrești, sunt secvențe profunde, de cele mai multe ori
dramatice. Pe ele reușește så le reținā cu prioritate, så le ordoneze, så le
tråiascå cu toate simțurile, så construiascå lumea vibrațiilor din care se
compune viața adevåratå, Viețuind odatå cu ceea ce îi marcheazå ființa,
contopirea poetului cu întregul tinde spre finit și, în egalå måsurå, spre
infinit.
ADRIAN MUNTEANU
Videosonet
62 - Paingul Orb 11
*
e
ras în ţeastă sprijinit de braţe
un
pom în toamnă scorburos şi jalnic
ar
da să urce-n cerul gri năvalnic
ar
încerca de-un fir să se agaţe
dar
e urmat de-aproape de-un localnic
şi
el cu-aceeaşi boală strânsă-n maţe
ce
le compune chipul de paiaţe
să
nu privească înspre mâine falnic
ce
boală nene cine-i ştie leacul
mor
seceraţi cu sutele-n spital
li
se dărâmă rostul şi ogeacul
se
rup fâşii nepământeşti din mal
se
scurge clipa oarbă piere veacul
pustiu
în trup învins luat de val
~*~
Adrian
Munteanu
https://www.amsonete.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu