Împământarea
Încă din anii ’70, academicianul rus
Alexandr Mikulin, creatorul “motorului secolului” pentru avionul IL-2, numit
şi “tancul zburător”, a scris o carte care a devenit rapid un best-seller şi
care s-a bucurat de mai multe ediţii.
Titlul cărţii este “Longevitate activă”
şi are ca temă lupta împotriva îmbătrânirii. Renumitul constructor de
aeronave a început să se ocupe de această problemă în 1947, după se suferise un
atac de cord sever. Mikulin a studiat structura şi funcţia organelor precum şi
fenomenul îmbătrânirii, prin prisma unui tehnician, gândindu-se la metodele de
îmbunătăţire a fiabilităţii şi durabilităţii acestei “construcţii” vii, care
este organismul.
Între
fizică şi medicină
Douăzeci de ani de observaţii şi de
analiză au dus la un rezultat remarcabil: un sistem original de sprijin al
sănătăţii, cu totul altfel decât recomandările obişnuite ce circulau prin
cărţile şi revistele cu sfaturi medicale. Mikulin a propus metode în lupta cu
îmbătrânirea, despre care medicina nu auzise până atunci: vibrogimnastică,
hrană cu un singur grup de nutrienţi, ionizare etc. Pe unul din primele locuri
ale remediilor sale s-a aflat însă împământarea. Mikulin sublinia faptul că
pământul are o sarcină electrică negativă mare. Ionosfera care înconjoară
Pământul este alcătuită din ioni încărcaţi pozitiv. Între pământ şi ionosferă
există un câmp electric, la care s-au adaptat toate organismele vii. Cu toate
acestea, din cauza progresului tehnic, omul s-a izolat de sarcina negativă a
pământului. Acest lucru duce la acumularea în organism de sarcină pozitivă
în exces, cauzând slăbirea lui şi apariţia bolilor.
Biofizica
strămoşilor
Pentru a preveni efectele nedorite ale
excesului de electricitate, omul trebuie să recurgă la împământare. În cazul strămoşilor
noştri care umblau multă vreme desculţi sau purtau încălţăminte uşoară,
contactul cu pământul era direct. Această regulă este reflectată în obiceiurile
mai multor popoare. De exemplu, în mânăstirile budiste din Tibet, există de
mii de ani un ritual care obligă călugării şi pelerinii să meargă zilnic
desculţi, de-a lungul unui râu de munte. Evreii şi arabii aveau şi ei obiceiul
de a sta desculţi pe pământ, înainte de a se culca. În Rusia, din timpuri
străvechi, se considera că este foarte sănătos să mergi desculţ prin roua
dimineţii. Oamenii chinuiţi de afecţiuni severe foloseau o metodă şi mai
complexă: se dezbrăcau în pielea goală şi se rostogoleau prin iarba înrourată.
Odată cu evoluţia civilizaţiei tehnice,
omul s-a încălţat tot mai confortabil şi sigur şi a devenit izolat de sol,
încălcând regulile echilibrului energetic, formate în cursul evoluţiei. De
atunci, industria de încălţăminte a realizat un mare succes în protejarea
picioarelor de leziuni fizice, de temperaturi scăzute sau ridicate, însă
contactul cu pământul a fost întrerupt, excesul de electricitate
acumulându-se în organism.
Comod
nu înseamnă şi bun
Deosebit de dăunătoare, în acest sens,
este încălţămintea cu talpă de cauciuc sau microporos. În această categorie
se includ şi adidaşii, atât de populari acum, pe care mulţi îi poartă
permanent. Adepţii lor susţin că adidaşii sunt foarte comozi. Cu toate
acestea, când se descalţă, omul se simte mult mai bine, uşurat. Motivul este
simplu: tălpile pantofilor sunt o barieră de netrecut pentru contactul cu
solul, eliminând posibilitatea de descărcare a excesului de electricitate
statică.
După cum arată studii recente,
intensitatea mărită a câmpului electromagnetic al omului, provocată, în
special, de acumularea de electricitate statică, cauzează anomalii grave în
activitatea organelor, hipertensiune arterială, atacuri de cord şi accidente
vascular-cerebrale, inclusiv stres. În terapia alternativă există o ipoteză
care asociază decesul prematur, provocat de bolile sistemului cardiovascular,
cu lipsa de împământare. Situaţia este agravată şi de faptul că – atât la
locul de muncă, cât şi la domiciliu – oamenii sunt izolaţi de pământ prin
mochete, covoare sintetice şi linoleum, nemaivorbind că majoritatea
clădirilor sunt construite din beton armat. Ca rezultat, locuitorul modern al
oraşului, este, practic, lipsit de capacitatea naturală de a scăpa de
electricitatea statică în exces. Dovezile sunt la îndemână. De pildă, uneori,
atingând accidental un robinet de metal sau un mâner de frigider, simţim un
şoc electric uşor. Acesta este un semnal că organismul este arhiplin de o
energie dăunătoare ce trebuie eliminată. Desigur, noi nu putem să oprim sau
să micşorăm producerea şi degajarea electricităţii de către celule, dar putem
recurge la măsuri. Cea mai la îndemână este împământarea, care poate fi
aplicată simplu.
Câteva
practici simple
* Cercetările ştiinţifice au confirmat că
eliminarea electricităţii staticeîmbunătăţeşte starea generală a omului,
serveşte ca o măsură eficientă de prevenire a bolilor şi – cel mai important –
are un efect terapeutic vizibil.
* În procesul de evoluţie, tălpile omului
au fost în contact permanent cu pământul, asigurând purificarea energetică a
întregului organism. În metoda intens popularizată de întremare, a
vindecătorului rus Porfiri Ivanov, un ţăran dedicat vieţii în armonie deplină
cu natura, prima regulă este formulată după cum urmează: “De două ori pe zi,
toarnă-ţi pe corp 2-3 căldări cu apă rece sau scaldă-te oriunde ai
posibilitatea – în lac, râu sau cadă. Înainte de scăldat sau după, stai cu
picioarele goale pe pământ, iar pe timp de iarnă – pe zăpadă, cel puţin 2-3
minute.” Procedura aceasta simplă descarcă organismul de excesul de
electricitate statică asemenea unui condensator, prin contact direct cu
pământul.
* De mult succes se bucură în Rusia băile
de apă cu împământare, în tratamentul hipertensiunii arteriale. O procedură
durează 30-60 de minute, timp în care tensiunea arterială se reduce în mod
semnificativ.
Dacă vă încântă simplitatea metodei şi
doriţi s-o practicaţi, puteţi alege tehnica de împământare în funcţie de condiţiile
existente. De exemplu, umpleţi cada (doar dacă e din metal, cele de plastic se
exclud) cu apă până la 8-10 cm, intraţi în ea cu picioarele şi efectuaţi de
20-30 de ori genuflexiuni lente. La fiecare coborâre, scufundaţi în apă
palmele cu degetele desfăcute. În absenţa căzii din metal, puteţi utiliza un
lighean împământat (cu ajutorul unei sârme) la o conductă de apă sau orice
ţeavă metalică.
* Se cunoaşte şi metoda de aplicare a unui
obiect metalic pe zona dureroasă, în caz de migrenă, ce funcţionează după
aceeaşi lege. Această procedură este deosebit de utilă pentru şoferii de cursă
lungă, ce petrec toată ziua într-o cabină ecranată. Se îndepărtează perfect
oboseala şi iritabilitatea, se normalizează tensiunea arterială.
Dar, pe timp de vară, toţi, fără excepţie,
ar trebui să umblăm dimineaţa desculţi, pe iarba plină de picături de rouă sau
de ploaie, deoarece umiditatea îmbunătăţeşte contactul electric cu pământul.
Metoda împământării a fost verificată în
câteva clinici din America, pe bolnavii cu diabet, afecţiuni nervoase şi
cardio-vasculare. S-au luat analize de sânge cu o oră înainte şi la trei ore
după împământare. Medicii au rămas uimiţi. Formula sângelui a devenit de două
ori mai bună. A dispărut staza venoasă, provocată de electricitatea statică.
Starea psihică a bolnavilor s-a îmbunătăţit, deoarece celulele creierului au
funcţionat mai bine.
Pentru prevenirea efectelor devastatoare
ale acumulării de electricitate statică în corp, savantul rus Alexandr Mikulin
foloseşte trei metode.
Plimbarea zilnică cu picioarele goale pe
pământ (fără iarbă) timp de 20-30 de minute.
Baia în cadă de metal (prevăzută cu o
ţeavă metalică, care duce în pământ), cu apă până la glezne. Se fac
genuflexiuni în care trebuie atinsă, periodic, apa cu degetele mâinilor.
Pentru cei ce lucrează la birouri şi stau
mult în faţa aparatelor ce produc câmp electric nociv: o sârmă lungă se
sudează la un capăt de o brăţară care se fixează pe braţ sau pe gleznă, în
vreme ce capătul liber se uneşte cu o ţeavă metalică, care se duce în pământ.
Pe timpul nopţii, Mikulin îşi sfătuieşte
cititorii să recurgă la împământare cu ajutorul unui fir metalic, având un
capăt legat la picior, iar celălalt capăt la un calorifer. Mikulin însuşi a
urmat cu stricteţe etapele sistemului său şi a trăit până la nouăzeci de ani,
menţinându-şi funcţionalitatea completă a trupului şi a minţii (la sfârşitul
vieţii, a proiectat un motor ecologic de automobil."
Sărbătoritul
zilei de 19 iulie 2022
Născut la data de 19 iulie 1970 în Brașov,
România, charismaticul Părinte Profesor Constantin Necula, împlineste frumoasa
vârstă de 52 de ani, prilej cu care se cuvine să-i urăm cu bucurie un sincer și
călduros LA MULȚI ANI cu sănătate, îndelungă păstorire, ocrotire cerească și
pace duhovnicească !!!
Părintele Necula este preot ortodox,doctor
în teologie, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu și
autorul a numeroase volume de predici, de studii și articole. A publicat studii
în română, franceză, italiană și germană, a participat la sute de conferințe în
țară și în străinătate. Părintele Necula are o activitate impresionantă și este
îndrăgit de public pentru modul nonconformist și accesibil în care reușește să
transmită mai departe bogăția de cunoaștere și înțelepciune acumulată în
decursul anilor.
Multumesc Constantin Bors
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu