In
memoriam: Adrian Păunescu
Zilele acestea s-a stins un mare om și un
mare poet al nației. El a reușit să marcheze prin personalitatea și creația sa
o întreagă generație, generația ,,în blugi”, cum îi plăcea să spună. Dincolo de
controversele ce sunt legate de această personalitate, Adrian Păunescu
reprezintă începutul unei speranțe în societatea românească.
Cenaclul său aducea un suflu nou,
necunoscut, un suflu de libertate, de care tânăra generație și nu numai ea avea
nevoie ca de apă și de aer. Dădea cezarului ce era al cezarului, ce-i drept,
fiindcă altfel nu ar fi putut să existe însuși cenaclul respectiv, dar, dincolo
de aceasta, cenaclul reușea să mobilizeze mase mari de oameni. Dacă la
cuvântările lui Ceaușescu erau aduși oameni de pretutindeni obligatoriu, la
cenaclurile lui Păunescu oamenii dădeau buzna și mai plăteau și bilete. El reușea să mobilizeze, să creeze conștiința
de unitate, de putere, de dragoste de țară și de neam. O generație disperată, o
generație care a dat tribut greu de vieți omenești la granițele țării, încercând
să evadeze în lumea liberă, descoperea în cenaclurile organizate de Păunescu o
lume nouă și o fărâmă de speranță în propria țară. Poeziile lui și muzica pe
care o promova erau incendiare. Glasul lui izbucnea ca un vulcan, muzica folk
antrena participanții într-un freamăt necunoscut până atunci. Fiecare și toți
vibrau pe aceeași lungime de undă și Păunescu era dirijorul, care știa cât și
cum să dozeze tensiunile.
A realizat o operă imensă. În primul rând o operă de ziarist, cum puțini
au realizat în cultura română. Prezent în numeroase publicații zi de zi, dar
mai ales în monumentala sa ,,Flacără”, Adrian Păunescu era o voce de care
trebuia să se țină cont. Aborda cele mai diverse subiecte, le analiza cu
competență și pasiune rar întâlnită.
Dădea verdicte, dojenea, acuza, lovea, desființa dacă era cazul pe adversar.
Poeziile nu erau artă pentru artă, ele erau exemplul cel mai curat de artă cu
tendință, artă mobilizatoare de energii.
Păunescu nu scria de dragul de a scrie. Scria pentru a aborda probleme
și a le găsi soluții. Fiecare poezie, fiecare vers al lui era ca un ciocan care
bătea în coardele sufletului. Poeziile lui aveau ceva din mesianismul poeziilor
lui Octavian Goga, ceva care electriza masele. Pentru prima dată m-am cutremurat,
când am auzit-o, în 1982, pe Sava Negrean-Brudașcu, pe stadionul din Dej(CJ),
în cadrul Festivalului ,,Samus”, cântând pe versurile marelui poet:
,,Dă-i, Doamne, tărie
Unei mâini să scrie
Biblia bătrânului Ardeal!”
În Parlamentul României, cât și în Parlamentul European, vocea lui
Adrian Păunescu era ca un tunet, iar judecățile sale erau sentințe peste care
nu se putea trece.
A prezidat Congresul Spiritualității Românilor de Pretutindeni din Sala
Unirii de la Alba-Iulia din decembrie 2009. Am fost acolo, la câțiva metri de
el. Era ca un magnet. Atrăgea toate privirile asupra lui, domina sala prin
robustețea personalității sale, prin profunzimea și tonul afirmațiilor sale. Am
trăit momente de înaltă simțire românească în acea zi.
Orice i s-ar imputa lui Adrian
Păunescu, dar în poezii, cât și în
articolele sale, se putea surprinde o mare doză de patriotism. Și aceasta
tocmai în perioada în care atâția trâmbițează internaționalismul, europenismul,
globalismul.
Adrian Păunescu va rămâne, ca poet, scriitor, ziarist, om de televiziune
și om politic o personalitate inconfundabilă și o voce distinctă în istoria
culturii și societății românești de la această cumpănă de veacuri. Dumnezeu să
te ierte, Adrian Păunescu!
(In memoriam : Adrian Păunescu, în
,,Scrisoare pastorală”, an. VIII(2010), nr. 193, pp. 4-5; în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget
Românesc”, vol. V, 2012, pp. 564 – 565; în ,,Datina”, Tr. Severin, an.
XXIV(2015), nr. 6525(17 nov.),
p. 5).
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 474(16 – 31 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Felicitări, Domnule Victor Orban! Zilele
trecute am aflat că Uniunea Europeană a dat Ungaria în judecată și i-a tăiat o
bună parte din subvenții, fiindcă n-a permis ca-n școlile din Ungaria să fie
introdusă educația sexuală. Același lucru a pățit și Polonia.
Două state europene, care au avut tăria să
pună mai presus de foloasele materiale educația sănătoasă a copiilor,
protejarea unor suflete nevinovate de tot felul de scârnăvii și aberații,
respectul față de morala creștină, față de tradițiile milenare ale popoarelor
lor. Cinste unor asemenea popoare, cinste conducătorilor lor!
Sunt multe lucruri pe care le-a făcut sau
le-a zis Domnul Orban, prim-ministrul ungar, acest ,,copil teribil” al Europei,
cu care nu suntem mulți de acord, dar pentru această poziție fermă merită toată
stima și toată lauda.
Am înțeles că și pentru o altă măsură
asemănătoare au fost pedepsite cele două state: aceea de a nu permite pe
teritoriul lor manifestațiile și mitingurile celor ce susțin căsătoria între
persoane de același sex; să nu permită prin lege astfel de ,,căsătorii”.
Ne întrebăm și întrebăm, de ce nu iau
exemplul celor două state și celelalte surate europene? Viața este grea,
nevoile sunt multe, cheltuielile mari, banii sunt puțini, dar nu trebuie
sufletul pus la vânzare. Sub o formă mai mult sau mai puțin mascată ne-au luat
bogățiile solului și subsolului, ne-au pus economia pe butuci pentru a cumpăra
doar produsele lor, ne-au secătuit țara
de tineret și de forță de muncă, ne-au atras capetele luminate, pământul fertil
al țării și pădurile ni le-au ,,cumpărat” bucată cu bucată. Acum vor să ne pună
la zid o religie, o cultură și o morală, care de mii de ani au călăuzit
popoarele Europei. Recent a mai început și campania introducerii în hrana
europenilor a insectelor de tot felul: lăcuste, scaluși, râme, viermi, furnici
etc. și distrugerea animalelor rumegătoare, care…. ,,poluează atmosfera” și
,,încălzesc clima”. Democrația de care
se făcea atâta caz este mai terfelită ca oricând. Grupuri și grupulețe cu tot
felul de apucături ciudate, ca să nu le zicem altfel, își impun voința în fața
sutelor de milioane de locuitori normali ai Europei, toanele acelora devin
,,drepturi fundamentale ale omului”, sunt impuse prin legi naționale.
Mă întreb și întreb: ce vrea să facă din
noi doamna Europă?
Avem și noi parlamente și guverne,
președinți și ambasadori. Aceștia nu iau atitudine ca să-și protejeze
popoarele? Avem europarlamentari aleși ca cei mai buni reprezentanți ai noștri
în forul european suprem. Ce-i drept,
printre aceștia au fost unii ajunși acolo din ,,succesuri” în ,,succesuri”,
care n-au știut pentru ce s-au dus, dar ceilalți sperăm că sunt potriviți
pentru funcțiile în care i-am investit.
N-am auzit până acum ca vreunul să se opună unor legi străine de ființa
și mentalitatea europenilor. N-am auzit ca vreunul să strige ca să audă Europa,
oricât ar fi de surdă: ,,Asta nu se poate, măria-ta!” Pentru o strachină de
linte, pe care ne-o azvârle din când în când, suntem în stare de orice
compromis. Pentru bani suntem în stare să dăm totul, chiar și sufletul nostru
și al copiilor noștri.
Pozițiile ferme ale Ungariei și Poloniei
sunt un exemplu de demnitate, fermitate și viziune politică cu bătaie lungă
pentru celelalte state europene și ar trebui să dea de gândit celor de la
Bruxelles, care trag sforile din culise. Toate au o limită!
Tăierea unor subvenții, amenzile sau alte
sancțiuni trec, sunt vremelnice. Sufletul copiilor, educația lor, viața lor,
sunt mai presus de toate. Mai bine sărac și curat, decât bogat și cu sufletul
vândut! Educația privește prezentul și viitorul unui popor. Nu avem dreptul să
ne batem joc de ea. Suntem responsabili
în fața memoriei moșilor și strămoșilor noștri, suntem responsabili în fața
generațiilor viitoare de felul cum ne educăm astăzi pruncii. De această educație
depinde viața lor, supraviețuirea și sănătatea Neamului.
Tocmai de aceea, am spus și repet:
Felicitări, Domnule Prim-Ministru Orban!
*
Cuvinte părintești. Redăm mai jos o primă
parte dintr-o grupare de texte selectate din Sfinții Părinți privitoare la
ajutorul ce-l dăm semenilor noștri. Iată-le:
,,Când tu împărtăşeşti săracului ceea ce
ai, ajuţi pe fratele şi tovarăşul tău. Argintul pe care îl dai săracului este
viaţă pentru el”(SF. AMBROZIE);
,,Vino în ajutorul orfanului, plăteşte
împrumutul săracului şi vei vedea o slavă veşnică”(ASTERIE AL AMASIEI);
,,Cea mai bună vieţuire este în bună
orânduire, căci ea e o adevărată frumuseţe şi o putere tare aşezată, bine
răsplătitoare cu fapta pentru cei ce se ajută necontenit unii cu alţii,
nezdruncinată pe calea virtuţii”(CLEMENT ALEXANDRINUL);
,,Bogatul să ajute pe sărac, iar săracul
să mulţumească lui Dumnezeu că i-a dat prin cine să-şi împlinească lipsa(…). Să
ne ajutăm unii pe alţii, spre a face şi pe cei slabi să meargă înainte spre
bine, pentru ca toţi să ne mântuim şi să ne întoarcem unii pe alţii (de la
păcat) şi să ne povăţuim”(SF. CLEMENT ROMANUL);
,,Oameni fiind, trebuie să oferim
oamenilor ajutorul blândeţii, fie că din cauza văduviei au nevoie de aceasta,
fie din cauză că sunt orfani, fie din cauza alungării din patrie, fie din cauza
cruzimii stăpânilor, fie din cauza nestăpânirii de sine a celor care conduc,
fie din cauza lipsei de umanitate a celor care strâng impozitele, fie din cauza
cruzimii piraţilor, fie din nesaţiu furiilor, fie din scoaterea la licitaţie a
bunurilor, fie din cauza naufragiului. Toţi, la fel de sărmani, se uită la
mâinile noastre, aşa cum noi ne uităm la mâinile lui Dumnezeu, ca să ne dea
cele de care avem nevoie. Şi dintre aceştia, cei care suferă fără să merite
sunt mai de plâns decât aceia, care s-au obişnuit să sufere. Şi cu precădere
trebuie să fim milostivi faţă de aceia care sunt distruşi de boală până la
măduva oaselor(…). Cel sănătos, cel bogat, vino în ajutorul celui bolnav, celui
lipsit. Cel ce nu ai fost lovit, vino în ajutorul celui lovit şi zdrobit, cel
cu inimă bună în ajutorul celui descurajat, cel care te bucuri de prosperitate,
celui care este obosit de adversitate. Adu ceva drept mulţumire lui Dumnezeu,
pentru că te-ai născut din numărul celor care pot să facă bine, nu din al
acelora, care au nevoie să li se facă bine. Pentru că tu nu priveşti la mâinile
altora, ci alţii privesc la mâinile tale. Nu te îmbogăţi numai cu averi de
prisos, ci şi cu evlavie. Nu numai cu aur, ci şi cu virtute şi, mai mult,
numai cu virtute(…). Ajută, oferă hrană, oferă o haină veche, adaugă un
medicament, leagă rănile, întreabă ceva despre nenorocire, fă reflecţii despre
răbdare, ai curaj, apropie-te(…). Cât timp eşti sănătos şi bogat, ajută pe cel
care se află în suferinţă. Să nu aştepţi ca să înveţi pe propria ta piele ce
mare rău este neomenia şi ce mare bine este să-ţi deschizi măruntaiele pentru
cei care au nevoie. Să nu vrei ca Dumnezeu să ridice mâna contra acelora
care-şi ridică mândri grumazul şi care trec pe lângă cei săraci. Învaţă acest
lucru din nenorocirile altora. Dă ceva, chiar dacă este un lucru mic, celui
care are nevoie. Căci nu este un lucru mic pentru acela care are nevoie de
toate, dar nici pentru Dumnezeu, dacă este dat după putere. Dă, în schimbul
unui mare lucru, bunăvoinţa. Dacă nu ai nimic de dat, să plângi. Este mare leac
pentru cel în nenorocire. Faptul de a suferi împreună cu cel ce suferă, în mod
sincer, uşurează mult nenorocirea. Nu este omul mai de puţin preţ decât
animalul, o, omule, pe care, când cade în groapă sau rătăceşte, legea îţi
porunceşte să-l ridici”(SF. GRIGORE DE NAZIANZ).
*
O nuntă de pomină. Domnișoara Grigorița a
murit în urmă cu câțiva ani. S-a stins după o grea suferință fizică, tăcută,
modestă și sfioasă, așa cum trăise de fapt.
,,Celebritatea” se datorează unei drame,
care i-a marcat viața. Era prin anii '50, când ,,frații eliberatori” ne
estorcau nu numai economia națională, ci ne profanau însăși ființa neamului,
datinile și fecioarele. Domnișoara Grigorița a fost una dintre nenumăratele
victime ale acelei perioade. Se trăgea dintr-o familie de oameni harnici și
înstăriți, cu mult prestigiu în localitate. Frumoasă și deșteaptă, domnișoara
Grigorița a fost dată la școală la oraș.
Avea un vis al ei, acela de-a ajunge artistă. A terminat liceul la
Severin, a plecat la București, a reușit la examenele ce-i ședeau în față, spre
mândria întregii familii. Nu oricine își putea da copilul la școli înalte, așa
că părinții s-au făcut luntre și punte și, în ciuda cotelor și impozitelor
imense care-i striveau, i-au asigurat fetei cele necesare, ca să-și poată urma
școala.
Într-o zi,
Grigorița a trimis o scrisoare acasă. Printre altele, spunea părinților:
,,Vă rog, pregătiți cele necesare pentru nunta mea. Pe data de….. mă voi cununa
la biserica din sat. Mă mărit cu un ofițer rus!” Mai dădea și alte amănunte
nesemnificative în scrisoare.
Părinții au cântărit situația și s-au
bucurat. Nu era rău! A fi avut la vremea aceea un ofițer rus în familia ta
însemna, nici mai mult nici mai puțin, să scapi de teama dislocării în Bărăgan,
arestului și hărțuielilor. Sigur, erau și inconveniente, dar gândul că vor avea
un ginere ofițer i-a amețit pe bieții oameni.
Zis și făcut! Trebuiau să pregătească
nuntă mare, nuntă cum nu se mai pomenise în sat. Și au pregătit-o. Mai aveau resurse suficiente pentru un
asemenea eveniment. Au tocmit lăutari, au invitat neamuri de departe și de
aproape.
În săptămâna nunții se uitau mereu în
calea mirilor. N-au apărut luni, n-au apărut marți, dar poate vor veni
miercuri, își ziceau ai casei. N-au venit joi, n-au venit vineri, dar cu
siguranță că sosesc în sâmbăta nunții. Armata era armată, școala era școală!
Au tăiat vite, au gătit, au copt pâine, au
venit lăutarii. Doar mirii nu apăreau. S-a petrecut mult sâmbătă noapte în casa
domnișoarei Grigorița. Abia așteptau toți să vadă cum va arăta mirele.
Duminică dimineața, fratele miresei a
urcat lăutarii pe o polată. Vrea să cânte acolo, să se audă până departe, iar
când apare mirele să sune trompetele. Dar mirii nu mai apăreau! A venit
prânzul, a terminat părintele slujba la biserică și a rămas să aștepte nunta.
Au început să vină musafirii, după obicei, numai mirii nu. S-au dus chiar cu
trăsurile la gară, la Severin, și au așteptat câteva trenuri. Zadarnic. Mirii n-au venit nici atunci, în
ziua nunții, nici după aceea.
Petrecerea a continuat la casa Grigoriței
până duminică târziu, ba chiar și luni, și marți, dar fără ginere și fără
mireasă. A fost o nuntă de pomină,
singura de acest fel de care se știe în împrejurimi.
Peste câțiva ani a venit domnișoara Grigorița acasă. Era tristă,
dezamăgită, dezorientată. A trăit retrasă, până la sfârșitul vieții, crescând
copiii fraților și ai nepoților. Eram elev și îmi amintesc că ne-a spus
profesorul de limba română, licențiat în filologie:
,,- Eu n-am citit atâtea cărți câte a
citit femeia aceasta!”
Se referea la domnișoara Grigorița, care
tocmai trecea pe lângă curtea școlii.
O înălțare și o cădere, un destin frânt,
ca atâtea altele de la vremea aceea!
*
Limba română. Între poeziile lui Corneliu
Vadim Tudor am găsit o superbă poezie cu acest titlu:
,,Nu-mi
place să vorbesc în limbi străine
Eu
sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea
cântă pentru sine
Un
singur cântec, dar e magistral.
De
ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau
graiul rus, francez sau spaniol?
Când
limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor
de apă vie, nu nămol.
În
limba asta mă simt cel mai bine
Ea
varsă raze de argint în jur.
Mai
dulce e ca mierea de albine
Limba
Română, templu de azur.
Ea
s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui
Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină
între graiuri e româna
N-o
poate nimeni cumpăra cu bani.
Ce
n-ar da alţii, Doamne, să vorbească
Atât
de dulce, simplu şi bogat!
Ei
ştiu să latre, să maimuţărească
Să
dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.
Fireşte,
ştiu că toate au valoare
Exprimă
stări de spirit, raţiuni
Dar
nici o limbă nu cunosc sub soare
Precum
e graiul nostru din străbuni.
Pentru
această limbă a curs sânge
Pentru
această limbă s-a murit.
E
limba-n care Creştinismul plânge
În
fiece biserică sau schit.
Eroică
e limba cea română
A
rezistat prin anii cei mai grei.
Cuvinte
din retorica păgână
Ea
a topit în creuzetul ei.
Nu-mi
place să vorbesc în limbi străine
Deşi
le ştiu şi chiar le preţuiesc.
Fiţi
demni, urmaşi de legiuni latine,
De
acest vechi veşmânt împărătesc”.
*
File de jurnal – 28 aprilie 1982. ,,A
venit domnul Vasile Ivănescu, pictorul de la Curtea de Argeș. M-am trezit cu el
la Bârda pe la ora 13. Venea cu o mașină a fratelui preotului de la Valea
Lungă(DB), cu un zidar și cu un prieten al său. I-am servit cu ce am avut și eu
pe acasă. La masă, prietenul acela a început să critice unele aspecte ale
situației din țara noastră. A povestit, de asemenea, despre Scornicești, satul
natal al președintelui Ceaușescu, despre trecutul și prezentul acelui sat. În
comparație cu ceea ce a fost, Scorniceștiul actual e de nerecunoscut. S-au
alocat numeroase fonduri și multe întreprinderi din județ au făcut acolo
,,terenuri experimentale”, construind vile și tot felul de obiective. Acum, de
vreo câteva luni, a început o adevărată campanie propagandistică acolo, care
urmărește să realizeze tipul de sat comunist. Nu prea știa nici cetățeanul
respectiv cam cum se desfășoară lucrurile, dar, în orice caz, se depun toate
eforturile pentru a se realiza tipul satului model în orânduirea comunistă.
După-amiază, Dl. Ivănescu împreună cu
șoferul și prietenul său au plecat la Severin, iar pe zidar l-au lăsat la mine.
Zidarul, nea Biță, e dintr-un sat de pe lângă Curtea de Argeș. Aude greu și
vorbește prost. Are vreo 52 de ani, patru copii și o femeie epileptică.
Seara, conform înțelegerii, dl. Ivănescu a
venit la biserica din Malovăț. Urma să întocmim contractul. Spunea că e foarte
grăbit, că peste o jumătate de oră are trenul. Nu am admis această grabă și nu
am vrut ca să-i dăm acontul și să semneze hârtiile în alb. Când am început să
discutăm amănuntele contractului, am înțeles și graba lui. Dacă astă-toamnă, la
licitație, s-a oferit să-și asigure masa, iar noi să nu-i dăm decât 50.000
lei pentru lucrare și un litru de lapte
pe zi, acum n-a mai recunoscut aceasta. A jurat chiar că nici nu a discutat
ceva despre masă. Cu chiu cu vai, abia am putut ajunge la un compromis, ca să-i
adăugăm 2.500 lei la preț și să-și
asigure dumnealui masa. Acum am văzut și eu ce înseamnă într-adevăr omul și cât
de puțină bază poate fi pusă pe cuvântul cuiva. În sfârșit!
Nea Biță a început lucrul a doua zi. Eu am
demolat catapeteasma. Era crăpată rău de la cutremurul din 1977. Se clătina și
nu a avut nimeni curajul să urce la ea de teama prăbușirii. Și azi lucrează la
zidăria catapetesmei nea Biță. A făcut arcade la uși, fiindcă până acum nu
avea. Repară pe la ferestre și uși. Malovicenii m-au ajutat și acum. Cei cu
căruțe au adus nisip. Maluț Surugiu a dat 120 cărămizi, Ghiță Manolea a dat doi
saci de ciment. Asemenea și Octavian Chilom și Micu Eugenia, nevasta lui Cună.
Unii au venit să ajute voluntar: Bârnea
Ion, Nicolae Tărăbâc, Gheorghe Manolea, Dumitru Crașoveanu, Stoian Nică, Maria
Tărăbâc, Ana Tărăbâc, Ion Paicu(Sfântu) și alții. Marian Glavan i-a asigurat
zidarului casă și masă pe tot timpul lucrării.
Nea Mitrică Trocan a început
reparațiile la biserica din Bârda în vederea văruitului. Ieri am luat cu
unchiul Sabin Lăsculescu de la Rupa Anghel din Severin opt ferestre de metal
pentru turla bisericii de la Bârda și o poartă de metal pentru cimitirul de la
Bârda(a treia poartă)”.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă,
parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Primăria Malovăț a
donat banii pentru ușa bisericii de la Malovăț; O familie, care nu vrea să i se
știe numele, a donat 1.600 lei, adică banii necesari pentru cumpărarea
cearșafurilor și fețelor de pernă, pe care le-am dus la Azilul de la Bunoaica;
Doamna Sfetcu Delia din Franța, fiică a satului Bârda: 300 lei; Doamna
Elisabeta Leferenz(Germania): 242 lei; Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina
din București, Domnul Franț Titu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț,
Domnul Șerban Stoica din Tr. Severin și Domnul Oprea Daniel din Calacea(TM):
câte 200 lei; Domnul Băloi Gabriel din Colibași(MH): 150 lei; Doamna Pârvuceanu
Eugenia din Gârla Mare(MH) și Doamna Doina Vasilca din București, fiică a
satului Malovăț: câte 130 lei; Domnul
Plăcintă Costache din Tr. Severin: 120 lei; Domnul Eugen din Tr. Severin,
Doamna Almira Eliza din Tr. Severin, Domnul Bufanu Alexandru din Pârlagele(MH),
Doamna Drăgan Liliana din București și Domnul Mucioniu Alexandru-Cătălin din
Tr. Severin: câte 100 lei; Domnul Ing. Spătariu Miron-Filip din Reșița: 80 lei;
Domnul Mănescu Alexandru din București și Domnul Oprisoni Sorin din Ivanda(TM):
câte 70 lei; Doamna Rolea Viorica din București, fiică a satului Bârda, Doamna
Anica Borneci din Tr. Severin și Domnul Bobocea Savu din Bârda: câte 50 lei.
Domnul Baltac Alexandru din Malovăț a
donat un proiector cu senzori de mișcare și lumină pentru a-l monta la intrarea
bisericii din Malovăț, după ce vom monta și ușa.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Marți, 26 Iulie, am făcut o deplasare la
Azilul de Bătrâni de la Bunoaica(Cireșu) și am dus 40 cearșafuri de pat, 40
fețe de pernă, o sacoșă cu haine donate de către Doamna Înv. Sfetcu Sabina și
prosoape. Mâncare nu au vrut, de teama Covidului. O familie, care nu vrea să i
se știe numele, a suportat costul cearșafurilor și fețelor de pernă. Preotul a
fost însoțit în această acțiune de Domnul Ivașcu Vasile din Bârda și de tânărul
enoriaș Stănciulescu Bogdan. Dumnezeu să răsplătească celor ce au contribuit la
această acțiune!
Pentru joi, 25 August, vom face o vizită
la Azilul de la Șimian. Le vom duce masa de prânz formată din ciorbă de
perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu pilaf și cozonac. La
acestea se vor adăuga suc, apă minerală și fructe. Vom mai duce, de asemenea,
40 costume de trening. Costul mâncării s-a oferit să-l suporte Doamna Michescu
Maria din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț.
*
În luna Iulie am donat pâine enoriașilor
care au venit la biserică, astfel: 3 Iul.(Bârda): 124 pâini; 10 Iul.(Malovăț):
203 pâini; 17 Iul.(Bârda): 120 pâini; 20 Iul.(Bârda): 75 pâini; 24
Iul.(Malovăț): 162 pâini; 31 Iul.(Bârda): 93 pâini. Așadar, în luna Iulie s-au
donat 777 pâini. Copiilor li s-au donat și ciocolate. Totodată, s-a vândut pâine
la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc. astfel:
3 Iul.(Bârda): 976 pâini; 10 Iul.(Malovăț): 797 pâini; 17 Iul.(Bârda):
780 pâini; 20 Iul.(Bârda): 125 pâini; 24 Iul.(Malovăț): 638 pâini; 31
Iul.(Bârda): 807 pâini. Așadar, în luna Iulie s-au vândut 4.123 pâini.
*
Plăți. În această perioadă, parohia
noastră a efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 12.000 lei sculptorului
pentru ușa bisericii; 12.000 lei protoieriei pentru lumânări; 6.370 lei brutăriei pentru cele 4.900 pâini
donate și vândute în luna iulie; 5.821 lei tipografiei pentru cărți; 1.736 lei
fier și plexiglas pentru copertina ușii de la Malovăț; 1.600 lei pentru
cearșafurile și fețele de pernă, pe care le-am dus la Azilul de Bătrâni de la
Bunoaica(Cireșu); 668 lei impozit; 651 lei pentru hârtie de scris; 631 lei
Casei Fierului Forjat pentru ornamentele copertinei ușii bisericii de la
Malovăț; 400 lei poștei pentru timbre poștale; 298 lei poștei pentru colete;
220 lei protoieriei pentru cărți; 100
lei internetul; 50 lei curentul electric și altele mai mici.
*
Lucrări la biserică. În această perioadă
am cumpărat materialele necesare pentru copertina ușii bisericii de la Malovăț.
Domnul Pereanu Constantin din Malovăț, adevărat maestru în confecții metalice,
a construit și a montat copertina. La montare au ajutat Domnii Dima Vasile,
Pera Dumitru, Nistor Petre, Bogdan Gheorghe Gabriel, consilieri parohiali și
Baltac Alexandru.
Le mulțumim pentru efort. Dumnezeu să le
răsplătească! Urmează montarea ușii.
*
Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 29 August,
cu prilejul hramului Mănăstirii Topolnița, punem la dispoziție celor interesați
un autocar. Participarea va fi gratuită. Așteptăm înscrieri.
*
Publicații. În această perioadă, preotul
Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” –
472, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 14 iul. 2022, ediție și on-line
(http://www.observatorul.com);
,,Scrisoare pastorală” – 473, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul
postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 16 iul. 2022(https://bentodica.
blogspot.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 18 iul. 2022, ediție
on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia
Mare, 19 iul. 2022, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
Wordpress. com); Ofertă de carte – Iulie 2022,
pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba
română din Sydney(Australia), 18 iul. 2022(https://
bentodica.blogspot.com); ,,Bărbatul
fatal”, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2022), nr. 1139, 21
iulie, p. 12; Să-ți fie rușine, bătrână doamnă!, în ,,Art Emis”, Rm. Vâlcea, 24
iun. 2022, ediție
on-line(https://www.art-emis.ro/literatura/sa-ti-fie-rusine-batrana-doamna);
,,Sărbătoarea fânului”, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXII(2022), nr. 1140(28 iul.), p. 12: Nevoia de comunicare, în antologia Glasul
roților de tren, București, Editura Inspirescu, 2022, pp. 215-221; Dărâmătorii
de biserici, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2022), nr.
1141(4 aug.), p, 12,
Părintele Protopop Dr. Petru Buburuz de la
Chișinău și-a publicat recent o amplă și
cuprinzătoare monografie, Protoiereu Mitrofor Petru Buburuz(Chișinău,
Editura Cozara, 2022, 176 pag.). Foarte surprinzător, paginile 69-71 din această carte sunt
dedicate volumului preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab,
făcându-i-se o amplă și elogioasă prezentare. Îi mulțumim cordial Părintelui
Protopop și-i urăm și noi la mulți și fericiți ani, cu noi și importante
realizări.
*
Simpozion. Arhiepiscopia Râmnicului,
împreună cu alte instituții culturale din Jud. Vâlcea, au organizat în ziua de
28 Iulie un simpozion dedicat regretatului Pr. Dumitru Bălașa. La simpozion au
participat oameni de cultură și nu numai din Rm. Vâlcea, București și
Cluj-Napoca. A participat și preotul Dvs., fiind invitat. Cu acest prilej,
preotul Dvs. a prezentat cărțile Părintelui Bălașa, publicate de către parohia
noastră: Dacii de-a lungul mileniilor, Țara Soarelui Răsare, Marele atentat al
Apusului papal împotriva poporului daco-român și De la Zalmoxe la Iisus
Hristos. A făcut, de asemenea, și lansarea cărții Viața Cuvioasei Teofana
Basarab. Tânărul nostru enoriaș, Stănciulescu Bogdan, l-a însoțit pe preot și
s-a ocupat cu vânzarea cărților prezentate. A fost un act de cultură foarte reușit.
Felicitări vâlcenilor pentru realizare și mulțumim pentru invitație.
*
Zâmbete. ☺,,- Tu ai posibilitatea să
strângi bani?” ,,- Posibilitate am, bani n-am!” ☺Nu mă sperie ministrul
culturii, mă sperie cultura ministrului! ☺,,- Domnule doctor, mă doare
ficatul!” ,,- Ai băut?” ,,- Am băut, dar tot mă doare!” ☺Întrebare la ora de
istorie: ,,- Cine l-a bătut prima dată
pe Ştefan cel Mare?” ,, -Mă-sa!” ☺Doi şomeri se plimbau pe stradă. La un moment dat ajung la un cabinet
medical, pe care scrie: ,,Medicina muncii". ,,- Vezi, ţi-am spus eu
că munca e o boală!”
*
Cununii. Înmormântări. În ziua să nu de 16
Iulie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Michescu
Ion-Dumitru-Mădălin din Malovăț și Domnișoara Bărbuț Maria-Adelina din
Devesel(MH), în ziua de 17 iulie pentru Domnul Ștefu Costinel din Malovăț cu
Domnișoara Pandia Ionela-Aida din Corzu(MH), în ziua de 22 Iulie pentru Domnul
Curea Drăgan-Cristian din Bârda și Domnișoara Bufanu Diana-Mădălina din Bârda,
iar în ziua de 30 Iulie pentru Domnul Mucioniu Alexandru-Cătălin din Tr.
Severin și Domnișoara Cadar Raluca din Vinga(AR). Dumnezeu să le ajute! În ziua
de 24 Iulie am oficiat slujba înmormântării pentru Lăpușan Raluca-Nicoleta(23
ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
Amărăciuni. ● O familie din parohie a mers
într-o biserică de oraș și a solicitat preoților de acolo să-i oficieze Taina
Sfintei Cununii. Gestul a fost interpretat de unii din parohia noastră ca o
neînțelegere între familia respectivă și preotul paroh. Nu este adevărat. Preotul
este în cele mai bune relații cu familia respectivă, nu s-a certat niciodată cu
vreunul din membrii ei. Gestul familiei este de înțeles. Serviciile în parohia
noastră, inclusiv Cununia nu costă nimic, sau, după cum precizează preotul
,,Zero lei, zero bani; dacă e prea mult, negociem și mai scădem!” În asemenea condiții, e logic ca cineva să
spună că serviciile preotului Dvs. nu fac nici doi bani. Unii, mai ales din cei
care au lucrat în străinătate, obișnuiți cu
magazinele și cu cumpărăturile, consideră că o marfă cu cât e mai
scumpă, cu atât e mai de calitate. Socotesc asta și când e vorba de servicii
religioase. Foarte bine. Din punctul de vedere al preotului, nu e important
unde sunt oficiate serviciile, ci important e să nu rămână copii nebotezați sau
familii necununate. E posibil ca într-o bună zi, să fie printre enoriașii
noștri unii care vor să vină la botez sau la cununie cu elicopterul. Așa s-a
întâmplat la Strehaia cu o familie de țigani. Vă atenționăm de pe acum că nici
la Bârda, nici la Malovăț, nu avem aerodrom. Există, așadar, pericolul ca cei
ce ar veni cu elicopterul să rămână atârnați. De aceea, în astfel de cazuri e bine să vă interesați
din timp de biserici cu aeroport, ca să n-aveți surprize.
●În Bârda a apărut moda de a arunca pământul
rezultat din săparea gropilor pe gardul cimitirului. Nici Malovățul nu se putea
lăsa mai prejos. Acolo, pe partea de nord a cimitirului, taie gardul cu
bomfaierul în dreptul gropii, ca să poată mai ușor circula și transporta
materiale. Și asta în ciuda faptului că avem trei porți pe acea parte. După
ce-și pun sacii în căruță, dau bici cailor și pe-aici ți-e drumul. Pot să și
jure că n-au văzut, n-au auzit, nici pe-acolo n-au trecut, sau, altfel spus,
usturoi n-au mâncat și gura nu le pute!
În urmă cu aproape 20 de ani am făcut
eforturi mari și investiții pe măsură ca să construim la cimitire garduri din
oțel striat cu ramă de ø14 și ornamente interioare cu oțel striat de ø8 și ø6. Vedeți și Dvs. cât de scumpe sunt
materialele și mai ales fierul. Gardurile noastre erau făcute să reziste cu
brio și 200 de ani. Pe urmă, vedeam noi cum rezolvam problema. Asta în cazul în
care nu le grăbim ruginirea, nu le tăiem cu bomfaierul sau flexul, nu le
distrugem cu barosul. În astfel de situații, e normal să nu reziste. Chiar
vreți ca cimitirul să fie izlaz comunal? Îi rog respectuos pe cei în cauză să
rezolve problemele pe care l-au creat în sensul celor menționate mai sus. Eu îi
știu că sunt oameni serioși. Tocmai de aceea, nu le menționez numele, ca să
nu-i spurce satul!
*
Anunț. Cineva are grăsuni(4 luni) și
purcei(2 luni) de vânzare.
*
Program. În cursul lunii August avem
următorul program de slujbe: 6 Aug.(Malovăț); 7 Aug.(Malovăț); 11 Aug.(Spovedit
și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 12 Aug.(spovedit și împărtășit
adulții în Malovăț, la biserică și în sat); 13 Aug.(spovedit și împărtășit
copiii în Malovăț); 14 Aug. (Bârda); 15 Aug.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 20 Aug..(Malovăț-Bârda); 21 Aug.(Malovăț); 27
Aug.(Malovăț-Bârda); 28 Aug.(Bârda); 29 Aug.(Mănăstirea Schitul Topolnița); În
restul timpului, la orice oră din zi sau
din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99.
80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu