LA
MULTI ANI !
GERALDINE CHAPLIN (31 iulie 1944) -
actriță britanică, este primul născut al familiei Chaplin, mama ei este Oona
O’Neill, a patra soție a lui Charles Chaplin. Bunicul ei din partea mamei este
Eugene O’Neill, care a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură.
Geraldine a primit o educație aleasă într-un internat privat din Geneva,
Elveția. Inițial dorința ei a fost de a deveni balerină, dar după terminarea
școlii din Londra, a abandonat această carieră, alegând actoria.
Geraldine încerca să-și facă o carieră în
lumea dansului, în orașul Paris. Cum era și firesc tatăl ei Charlie Chaplin îi
este alături cu sufletul și cu înțelepciunea gândurilor încărcate de dragoste
paternă, grijă, tristețe și bucurie, mândrie și îngrijorare, așternute într-o
scrisoare; scrisoare care, cu siguranță, a emoționat, emoționează și va
emoționa, indiferent de trecerea timpului, orice cititor:
“Fetița mea!
Acum este noapte. Noaptea de Crăciun. Toți
soldații înarmați din mica mea cetate au adormit. Fratele tău și sora ta dorm.
Chiar și mama ta doarme. Aproape că nu am trezit puișorii adormiți, când m-am
pornit în camera asta semi-luminată. Cât ești de departe de mine! Și să orbesc
dacă nu văd imaginea ta în fața ochilor mei tot timpul. Portretul tău stă aici
pe masa și aici, în inima mea. Dar unde ești tu? Acolo, în Parisul de poveste,
dansezi pe măreața scenă teatrală de pe Champs-Élysées. Știu asta prea bine și
totuși mi se pare că aud pașii tăi în liniștea nopții, văd ochii tăi, care
strălucesc ca stelele pe cerul de iarnă.
Aud cum interpretezi în spectacolul de
Crăciun rolul frumoasei persiene înrobită de hanul tătar. Fii o frumoasă și
dansează! Fii o stea și strălucește! Dar dacă extazul și mulțumirile publicului
te vor îmbăta, dacă mireasma florilor te vor ameți, așează-te în colț și
citește scrisoarea mea, ascultă-ți glasul inimii. Sunt tatăl tău, Geraldine!
Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Știi tu, oare câte nopți am stat lângă patul tău
când erai mică și îți povesteam basme despre frumoasa adormită, despre dragonul
care nu doarme niciodată? Și când somnul îmi biruia ochii bătrâni râdeam de el
și îi ziceam: “Pleacă! Somnul meu e țesut din visurile fiicei mele!”
Ți-am văzut visurile, Geraldine, ți-am
văzut viitorul, ziua ta de azi. Am văzut o fată dansând pe scenă, o zână alunecând
pe cer. Auzeam cum vorbea publicul: “Vedeți fata aceasta? Este fiica unui bufon
bătrân. Mai țineți minte? Îl chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel
bufon bătrân! Astăzi este rândul tău. Dansează! Eu am dansat în pantaloni
rupți, largi, dar tu dansezi în costum de mătase, de prințesă. Aceste dansuri
și furtuna de aplauze te vor înălța la cer. Zboară! Zboară acolo! Dar coboară
și pe pământ! Trebuie să vezi viața oamenilor, viața dansatorilor de pe stradă,
care dansează tremurând de frig și de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. În
acele nopți magice când tu adormeai legănată de poveștile mele, eu stăteam
treaz.
Mă uitam la fața ta, ascultam bătaile
inimii tale și mă întrebam: “Charlie, oare acest pisicuț într-o zi te va
recunoaște?” Nu mai știi, Geraldine. Multe povești ți-am spus în acele nopți
îndepărtate, dar poveste mea – niciodată. Dar ea este interesantă. Este despre
bufonul flămând, care cânta și dansa în cartierele sărace ale Londrei și pe
urmă strângea pentru binefaceri. Iată-o, povestea mea! Am cunoscut și foamea și
ce înseamnă să nu ai un acoperiș deasupra capului. Mai mult decât atât, am
simțit durerea umilitoare a măscăriciului hoinar, în pieptul căruia se frământă
un ocean de mândrie; și această mândrie era rănită dureros de monedele aruncate.
Și totuși sunt viu, așa că să lăsăm asta.
Mai bine să vorbim despre tine. După
numele tău – Geraldine – urmează familia mea – Chaplin. Cu această familie, mai
bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plâns mai mult decât au râs ei.
Geraldine, în lumea în care trăiești, există nu numai dansuri și muzică! La
miezul nopții, când ieși din sala imensă, poți să uiți de admiratorii bogați,
dar nu uita să întrebi pe șoferul taxiului, care te va duce acasă, de soția sa.
Și dacă este însărcinată și nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i
niște bani în buzunar. Am dat ordin la bancă să-ți plătească aceste cheltuieli.
Dar celorlalți plătește-le exact cât le datorezi. Din când în când mergi cu
metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos și cunoaște orașul.
Privește mai atent la oameni! Uită-te la
văduve și copii orfani. Măcar o dată pe zi vorbește-ți așa: “Sunt la fel ca
ei”. Da, ești una cu ei, fetița mea! Mai mult decât atât. Arta, înainte să dea
aripi omului, ca el să zboare în sus, îi rupe picioarele. Și dacă va veni ziua
când te vei simți mai presus decât publicul, părăsește scena imediat. Cu primul
taxi mergi prin periferiile Parisului. Îl știu foarte bine! Acolo vei vedea
multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai grațioase, cu mai multă
mândrie. Acolo nu va fi nici urmă de reflectoarele orbitoare ale teatrului tău.
Reflector pentru dânsele este luna.
Uită-te bine! Nu dansează ele mai bine
decât tine? Recunoaște, fetița mea! Întotdeauna se va găsi acela care dansează,
joacă mai bine decât tine! Și ține minte: în familia lui Charlie nu a fost nici
unul care să fi certat șoferul de taxi sau să râdă de săracii care locuiesc pe
malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trăi. Vreau ca tu niciodată să nu știi
ce e aceea sărăcie. Cu această scrisoare îți trimit o carte de cecuri, pentru
ca tu să poți cheltui cât îți dorești. Dar când vei cheltui doi franci să nu
uiți că al treilea nu e al tău. El trebuie să îi aparțină unui necunoscut care
are nevoie de dânsul. Iar tu vei găsi repede unul. Trebuie numai să vrei să-i
vezi pe acești săraci necunoscuți și îi vei întâlni oriunde. Vorbesc cu tine
despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonică. Am petrecut foarte mult
timp la circ și tot timpul îmi făceam griji pentru echilibriști.
Și trebuie să-ți spun că oamenii cad cel
mai des pe pământul tare, mai des decât echilibriștii de pe sârmă. Poate la
vreo petrecere selectă te va orbi strălucirea vreunui diamant. În acel moment
el va deveni acea sârmă periculoasă și căderea este inevitabilă. Poate, într-o
bună zi, o să te cucerească chipul frumos al unui prinț. În acea zi vei deveni
un echilibrist lipsit de experiență, iar aceștia cad de fiecare dată. Nu îți
vinde inima pentru aur și bijuterii. Află că cel mai mare diamant este soarele.
Din fericire el strălucește pentru toți. Când va veni vremea și te vei
îndrăgosti, iubește acea persoană din toată inima. I-am spus mamei tale să-ți
scrie despre asta. Ea înțelege dragostea mai mult decât mine și e mai bine ca
ea să discute despre acest lucru cu tine. Munca îți este grea, știu asta.
Corpul îți este acoperit de o bucată de
mătase. Pentru artă poți să apari pe scena și dezbrăcat, dar să te întorci de
acolo trebuie nu numai să fii îmbrăcat, dar și mai curat. Sunt bătrân și poate,
cuvintele mele sună amuzant. Dar, după mine, trupul tău dezgolit trebuie să
aparțină numai celui care îți iubește sufletul dezgolit. Nu este grav, dacă
părerea ta în această privință este veche de zece ani, adică aparține timpului
trecut. Nu-ți fie frică, acești zece ani nu te vor îmbătrâni. Dar oricum ar fi,
vreau ca tu să fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Știu
că tații și copiii duc o luptă veșnică. Lupta cu mine, cu gândurile mele,
fetița mea! Nu iubesc copiii ascultători. Și cum nu au căzut lacrimi din ochii
mei pe această scrisoare, vreau să cred, că această noapte de Crăciun este
noaptea minunilor.
Îmi doresc să se întâmple o minune și tu
să înțelegi cu adevărat ce am vrut să-ți spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine.
Mai devreme sau mai târziu în loc de rochia albă de scenă va trebui să îmbraci
veșminte de doliu ca să vii la mormântul meu. Acum nu vreau să te întristez.
Dar din vreme în vreme uită-te în oglindă – acolo vei vedea trăsăturile mele.
În venele tale curge sângele meu. Chiar și atunci când sângele se va opri în
vasele mele, vreau ca tu să nu îl uiți pe tatăl tău. Nu am fost un înger, dar
întotdeauna am încercat să fiu om. Încearcă și tu!
Te sărut,
Geraldine.
Al tău,
Charlie
Decembrie 1965”
p.s. Nu există o iubire mai dezinteresată
și necondiționată decât cea a părintelui față de copiii săi.
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu