„Clopotele de seară”
- o melodie veche si emotionanta !
Cineva scria acum câteva zile:
„Clopotele bisericilor
catolice din toată lumea bat în fiecare zi la prânz în amintirea lui Iancu de
Hunedoara, care a salvat Europa creștină învingându-l pe Mahomed.
Oriunde pe
planetă, la prânz, clopotele bat pentru Iancu de Hunedoara, de atunci și până
azi, în amintirea victoriei care a făcut ca Europa să rămână creștină.
Dacă trăiți sau ajungeți
în vacanță prin Roma, Barcelona, München, Paris sau oriunde în lume și auziți
la prânz clopotele unei biserici catolice, bucurați-vă! Spuneti-le celor din
jur că ele bat pentru Iancu de Hunedoara.
„S-a stins lumina
lumii" scrie pe piatra
lui funerară din Catedrala din Alba-iulia.
Un gest repetat zi de zi, pe
întreaga planetă, despre care mulți nu cred că au auzit!
De mii de ani „limba sonoră
a clopotelor”, bogată și variată, face parte din viața
oamenilor în
general și a creștinilor
în special. Sunetul lor spune poveștile zilei, poveștile vieții, de bucurie sau
tristețe, chemând credincioșii la slujbe- liturghie, vecernie
sau însoțindu-i la toate ceremoniile- de căsătorie,
de botez, de înmormântare- și procesiunile tradiționale.
Marea majoritate a
oamenilor le aud, numai că sunetul lor se pierde în tumultul
cotidian. Doar în locurile retrase sau mai puțin aglomerate chemarea lor atrage
atenția și nu doar a celor care le înțeleg...
„Clopotul, icoana
care sună o rugăciune în bronz”.
O rugăciune pentru
viață, pentru pace și iubire, pentru tihnă și acceptarea implacabilă a
trecerii timpului...
„Clopotele
de seară” este
un cântec cunoscut în lumea întreagă.
Este oare cineva
care să nu fie pierdut oameni dragi, care să nu aibă copii, rude sau
prieteni plecați în lumea largă pentru „o viață mai bună”? De sărbători,
mai ales de cele pascale se trăiește un dor nespus după locurilor
natale, după cei dragi, purtând în suflet sentimentul apăsător al
înstrăinării. Profundă stare de melancolie pentru trecerea timpului și a
vieții...
Cu gândul la PACE,
astăzi mai mult ca oricând, purtăm în suflete grijă și teamă față de
războiul de la granițele noastre și ale Europei...
Compus în anul 1828 de
rușii Ivan Kozlov și Aleksandr Aliev, pe
versurile poetului irlandez Thomas Moore, într-una dintre cele
mai frumoase și sensibile interpretări, cea a
lui Ivan Rebroff, cântăreț german- pe numele său
adevărat Hans Rolf Rippert.
„Evening bells” în limba
engleză, „Вечерний звон
- Vecherniy svon” în limba rusă, „Abendglocken” în limba germană, „Les
cloches du soir” în limba franceză.
„Clopot de seară, sunetul tău
liniștitor
Multe gânduri animă și dor
De zilele tinereţii, de satul meu
natal
De casa părintească și prima iubire…
În fiecare noapte clopotele înlănţuie
Ecourile zilei care trece,
Să-mi plângă inima începe
La sunetul ce lumea o petrece.
E sunetul care m-a însoţit mereu
Prin primăvara ce-a trecut,
Și-ncet mă duce spre iarnă,
Cum doare: clopot de seară!”
Vă doresc o săptămână cu sănătate în PACE!
https://youtu.be/Og_oLFv7jB4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu