moartea
fără cruce
poem
dedicat celor care nu s-au mai întors
~*~
pe
colini s-aprind candele-n colind
și
la noi drumul spre servitute
a
început într-o zi de miercuri din toamna anului 195...
de
pe la două noaptea
ei
se culcau odată cu găinile
opaițele
erau păstrate în poarta țărnii
doar
de nevoie
în
caz de calamitate sau venetici
sau
se știa urmează să fie ei arestați
sau
de-amirării
viețile
nu pot fi decât unice
un
fel de poezii mai vesele ori mai triste
mai
grave și atât de adevărate
de
neînțeles de cele mai multe ori
în
scrânciobul ideilor
vina
de a fi fost adus pe lume
fiind
un fel de constituție a revendicării fiarei cu chip
de
om
implauzibilă
metafizic
deschideți și nu veți muri
intrați
și nu veți mai ieși
plecați
și nu vă veți mai întoarce
un
stol de rândunele din nordul africii va zbura în fața voastră
aceasta
să vă fie crucea
făcută-n
cerul gurii cu limba neputrezită printre ai voștri
precum
poezia &literatura și tot ceea ce există în genere
un
fel de filosofie a cunoașterii
nosce
te ipsum
tot
ceea ce există nu are nevoie de scuze
precum
tancurile oprite la poartă cu turela în poziție
de
aruncat în aer
,,aruncat
în lume”
izbit de pereții celulei
câteva
picături de sânge
una-două-trei
mai multe nu
dușmanii
poporului de frunze de minerale de idei revoluționare
înapoi
în bănci
opriți
revoluția
de
Înălțarea Domnului
veți
înțelege care vă este rostul
VEȚI
CREȘTE PE SUB PĂMÂNT
păduri
de oase după păduri de oase gemând
sub
acest pământ care a fost al cuiva
ce
nu s-a mai întors niciodată acasă
se
spune că duhurile neîmpăcate ale celor morți cu de-a sila
strigă
-n nopțile fără lună în conștiința trează a preoților tineri
&nu-i
lasă să doarmă
atunci
preoții tineri își iau prezbiterele de mână
și
se duc să aprindă candele în cimitir celor fără de cruce
CUM
AU MURIT CEI CARE NU MAI SUNT
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu