Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE 78 (necorectat/necenzurat/needitat)

 

MERE PADURETE 78

 

Ea, Vica nu se îngrijora prea tare, că nu venea Valea Mare, să iasă din matcă că să-i inunde și mâie din topilă la Părăul Mărului cânepa pusă la topilă, nu-și vroia România eșuată, lupii dând iama, să-i încolțească, jefuiască oile, că era rea de mușcă, asta-i era rea de pagubă, că altfel, chiar model era România educată pentru femeia mea ea nu se încurcă, în peteci, în România cu pas cu pas, cu lucru bun. De ce nu merge dulceață mai tare. Alo dumneata ce faci? Pe unde umbli hai hui teleleu cum e astăzi a lui Mihai Pelin, când a venit de la Flacăra lui Păunescu și n-a vrut să intre in ocol că-s o schemură, parcă eram curentat așa că vorbiți mai rar. Dar mă când îs emoționată vorbesc foarte repede. Bucurii și fericire trebuie data, trebuie făcută și celuilalt dezinteresat, Negoiță, desfătându-te pur și simplu și asta, că Eminescu avea pur și simplu, pur sânge cum avea femeia cu ouăle împărțite, feștite, de paști ca, Vica mea, și în generozitatea ei, fiind generoasă la căminul cultural ca Catrina lui Ilie Moromete, dusă pe la biserică ca opinca la vlădică, că Elisa Analiza nu era cu 12 frați, lebede, nu era stăpânită de răutate, că ea ave generozitate în formă maximă și, tot așa rămânea, chiar dacă i-ai fi tăiat gâlăteanul, gâltejul, că unde nu-i cap, vai, de picioare, vine vorba, lui Ion Miron sau a lu' Aurelu Sanforii.

Daria dulce, amăruie, are grijă de mine ca și ceilalți copiii desculți a lui Vica având ce trebuie să supravietuiasca la înălțime, îmi face și-mi aduce mâncare și-I tare nasol, nașpa, ca nașpa mușchetarilor din Ciubăncuța, dar lasă, mă întreține și nu, ăsta e lucru puțin și lucru rău, dar și ei, îi ies treburile și surpriză mare e O.K., în regulă, că ea ca față bună, e față bună grijulie ca ceilalți trei ciubăncuțeni ca tri nuiele, tri lulele, din romanul lui Dumas-tatăl. Iată grozavii-grozvilor! O chestie Bugetaru clasic român. Daria-i O.K., mișto.

- Bună ziua, Stimate personalități, Propun spre publicare acest grupaj evocând toamna în natura mereu în schimbare. Cu mulțumiri și deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Ben, pe tine ce te-ar scoate din ritm, ce miaună a altruism, în tine, cu prospețime? Cum reușești să faci ce-ți place cu efectul hitrofrenului, în stilul tău cu dragoste maximă, cu sănătate emoțională, cum o faci pentru copilul tău?

- Melania, în voi e grozăvia cu bucuria de Romània-omenia și cum cântă imnic privighetoarea și ciocârlia.

- Acum pe ultima suta de metri raman eu si Facatorul. Traiesc asa cum am fost destinat sa o fac, fara farisei si canoane. A fi tu, adevaratul tu e o suferinta ascunsa inotand in marea pestilor călăriti de internetul pescarilor de oameni. Curand vor trece si la oi, pisici si caini. Aceasta e ordinea la zi a globalistilor/savantilor tzacniti. Asta se intampla cand inchizi casele de nebuni, devin presedinti iar noi hrana satanei.

Minunizate sau cântăle lor in strună,

Joacă băiete că esti frumos ca un castravete

Că guvernul te-a luat să te pună la murat.

Dacă il trezesc pe copil,

Sigur comite EXIT, ca si ăla de pe pod.

Pe vremea turcilor a fost mai rau. Ne luau tot. Până si copiii.

Astia doar ni-i violează.

Cum o fac? OBSERVAND. E singura cale.

*

- Ca un zbor nevrând e discursul, în limba română cea română, mai greu pentru cei care-l au pe Eminescu ca sfânt, în suflet, decât ca pe un mort în debara. Mircea Cărtărescu era fiu de muncitor care dupa ce devine, tată'su ziarist, el se face un artist straniu cenușiu, personaj, artist, altruist-comunist tată-su lent inteligent ca și cartierul, București, în selonoid el e ca o farfurie zburătoare ca un copil/părintele e pierdut, în spațiu, extraterestru, în spațiul albastru al terestrului nostru luminos, cu apetit de viață și de durată contra durerii și a oricărei corvoade, politice, mincinoase, țigănești de strâmbă-lume, sfarmă piatră: păsările lățime lungile, dacă nu ne scapă nici un detaliu din crudă realitate, o boală rea a tagmei tâlhărești, de care inutil tu ca om de rând inutil, nu te folosești.

Eu nu sunt un potențial ambasador a literaturii ca acest artist, scriitor de viitor, Mircea Cărtărescu care zice, că dacă te doare, nu poți creea metaforă, doar știai, cum ca și eu puțin spus „Iisus”, aveam rostul poeziilor care le scriam. Cărtărescu scrie, cu har și sfințenie, un destoinic. Aveam o voce, chiar dacă sublim eram și sunt încă aproape anonim. Scriind merg mai departe. Multe fire mă leagă de Romània. Scriu și dacă scriu răspund pentru ce scriu ca un botezat ca atare scriu cu ștaif și, cu valoare, pe poftă inimii, că asta am poftit-o din pântecele mamei ca zigot/chiar spermatozoid, în conținutul seminal, sub formă de spermatoizi, în testiculele tatii, lui Dragomir, trandafir al sâmpetrului, din Sălaj.

- Ai putea scrie? Despre cine nu iubești nu poți scrie, că eu scriu despre Vica și pe tine, Ben, de ce te duce capul (știu) la Vica, de ce crezi, tu, că scriu despre ea, nu-i așa, mai bine ca nimeni? Tu, rămâi cu gust amar și stai ca pe ace. Te intreb: Ce ia viața de la zero ca artist?

- Te salut, omule! RESPIRATIA!

- Vica a simțit ca mamă, avea sentimente de mamă și ea n-a tăiat aripile copiilor ei.

- La publicitate se reclamă, că pâinea din aluat, cu faina cernuta de tărâță, de reziduri de moară și nu asta-i necazul, că la noi prețul, factura e mai mare ca niciunde care ne duce la faliment ca acel dezastru cu pădurile, cu abudența de preturi din râuri, că nu se împacă, nu se vad rezultate, e lucruri clare, că pădurile-s, în dezastru, calamitate, stai și ascultă numai o secundă, că-i vorba și de vectorul socio-uman, o comedie stil Honore de Balzac, că și uleiul din floare la noi ieftin se stoarce din prima, cum se face și pacea și pâinea, în condițiile, în care noi avem cerere, nevoie, anevoie și disponibiltate. Greul crește de la o zi la alta generând o pierdere nereușind să aducem un câștig. Statul, nu stimulează, nu se produce un bonus spus și România miroase foarte frumos, cu parfumul de porc, de mere parfurmate, coapte (se afumă porcul cu lemn de fag și de prun), cu fum fără flacără de afumături, cu sistem anume făcut practic, generator, cu energie. Stau toata ziua pline și forte eficace elimină durerea, ofticarea, oful, plânsul și ne ajuta sa ne recăpătam ritmul chibzuinței (avem efect eficacitate cum rar, că câștigăm noi, câștigă România zice cu drag de drag și cu făinoșag Virgil Ianțu zice nealcoș și mândru, fără modru/cu ritmul vieții recăpătindu-ne puterea și cumpătul, performanță. Tot spuneam, (noi terminăm optimist, după o seamă de semeni, că tot spuneam, că sunt lucruri cu mare finețe că un om responsabil știind ce se întâmplă în micro și macro-menejment, cu paliere) fără abateri, în scris, ce iese fiind corect. Fiecare gest artistic spune foarte mult pentru anii ce vor urma. Se merge dela nespecific, de la banal la nebunul, cu viroze, ca șosele pline de gropi că celulele pline de virusuri și anticorpi care se regleză ca prohormonii cu vitamina D (se ia ca suplimente). Voi știți de ce suntem diferiți? Ne răsfățăm copiii și din interese suntem diferiți?

- E muncă de explicare, de talent la concluziile tale.

- În schimb ce mai faci având aură și nimb artistic?

- Îmi place cum puneți voi suflet, în tot ce faceți și asta fără să vă încordați. Sunteți responsabilizați și botezați, cu suflet în ce faceți, că, că să fie ciurucuri, lăsăm naibii pe alții, care-s înnebuniți de război, bolnavi de banditism stalinist, bădărănism cu iz de bolșevism, mojic SA PROGRESEZE.

- România este  denumită ,,Grădina Maicii Domnului” Un adevărat rai terestru. În excursia de studii în anul 1952 AM AJUNS ȘI LA MĂNĂSTIREA  VĂRATIC, și la Mănăstirile Voroneț și Putna. Pentru coperta cărții mele de poeme închinată României și intitulată ,,Glia de aur” am  ales Stema lui Stefan cel Mare, de pe poarta de la intrare a împrejmuirii de la Mănăstirea Putna. Valurile de barbari și războinici nu s-au prea abătut prin păduri, departe de drumurile mari și nu au impietat prea mult acele locuri unde atunci sau mai târziu s-au ridicat acele mănăstiri, focare de credință și cultură. Străinii, turiști, de gând bun sunt atrași și uimiți de nenumăratele locuri zone, edificii, munți, șes bogat, fluviul Dunărea cu delta sa, Marea neagră, fenomene naturale și de multele altele și acești străini duc vestea acestor minunății în toată lumea. Dorul de țară ne cheamă în vacanțele pe care le petrecem la casele noastre din țară sau la rude. Acele sejururi care ni se par mult prea scurte sunt o continuă sărbătoare a sufletului. Frumoasă și dragă ne esti Tu, Românie!  Cu stimă, Melania   

- Sa ne bucuram ca prietenul nostru Nae Georgescu a fost in masura sa participe si fizic la frumoasa Intamplare de la Varatec...

- Frumosul era în casă și, în suflet, că românul e și poet.

- Vă cred pentru mine, E un fel de dumnezeu-zei, fii de dumnezei, din petrutindeni, că afectați emoționali mai sunt. De la voi aflu pur și simplu răspuns, exemplu de templu liber. Ca reper sincer aveau un mândru imaculat albastru de cer.

- Hoții nu prea erau proști să se opreasca slăvirii, când au fost văzuți asupra faptei s-au oprit, că dor hoțul prins era hoț.

- Noi amândoi, pur sânge, îl avem pe Eminescu, în sânge care nu se face apă, nici apă sfințită, deși e bună de leac, sănătos încăpățânată ca țăranca Vica, sănătoasă în bine, curat murdară de bine, cu veste bună, în sentimente de bine, nădejde phonex și-mi amintesc, cum, cu profesori din liceul agricol Bistrița, la bine și la rău, la greu. Cu Dumnezeu, am fost, în excursie, prin nordul Moldovei, chiar și la minunea de Mănăstire Adapia, si am vazut cum colegul Matei Constantin, cu aparatul lui de fotograf, acest pui de oltean, care era, chiar dacă de teamă să nu fie ciufulit, luat în bășcălie, de baftă, cum se biciuiau oltenii în Ardeal-Transilvania, că pentru asta nu se cântă cum canta ardeleanul T. Arghezi: m-a făcut mama, unguroica slujnică pe la București/ Mărțișor, m-a făcut mama oltean... "Că atare Matei ascundea, că-i oltean de pe lângă Slatina.

- El Constantin Matei, a fotografiat, la Agapia crucea mormântului Veronica Micle, cu acel epitaf, adevăr plin de viață. În perimetru vieții suntem, trăim normal, că mai respirăm: expirăm și inspiram. Atunci, în acel impass, când ca Marin Preda, la Călărași, mă simțeam ostenit, frânt că acel stejar care s-a uscat, din stejar, chiar dacă asemeni gindă/jir, dat vrei să răsară stejar, fag, dar eu ca un prost, cum spune pădurarul Vinuc, din CEACA, Zalha-sălaj, așteptăm să răsară frasin.

- Tu, mă faci să descoper viață și adevărul, tu mi-a dat voință de temerar, cutezătoare, poftă de viață, în drept de a fi, cum, îmi zice prețul de țară Alexandru Stănculescu, din Bârlad sau Pr.Gheorghe, N. Dumitrescu, părintele revistei Izvorăște, din Bistrița-Mehedinți, prieten, că și, cu el asemeni preotului din Bârlad paroh, în Parohia Malcovăț.

- Iară telefonul scrie, în loc de, scrie în loc de parohia Malovăț, scrie prostește Macovei (cu ce și cui am greșit?). Fricile să nu ne otrăvească și să ne tulbure, că frică e un firesc, pitoresc-omenesc și salvarea nu-i decât la Dumnezeu, așa cum tot la el ni adevărul și viața-conștința și voința. Nu moartea-i pricazul/necazul.

- Noi doi si DORUL nu putem fi înlocuiți.

- Curajul de mai bine vine din tine.

- Ion Miron, sâmpetreanul, consăteanul, mereu mă telefonează că să nu pot zice ținut, în picioare, că-s marele singuratic și de ce aș zice, că nici talentul celui mai iubit dintre pământeni, dar nici fără griji și fără bani ca cei frați din Carpați, de pretutindeni cu talanți și responsabilizați ca cei botezați. Papa Francisc zice:

- "Să terminăm, cu bârfa."

- Nu mai umblati pe dindos popilor in Vatican.

- Rămân cu buzele drâmboiate, drâmboi ca un cimpoi, cu hai Crăciunule, cu daruri, de facturi compensate și la noi și, nu cu pariuri părinte pe noi, batjocură cu fraude, o reformă politică, înșelătorie record a băieților deștepți, care pun decizie pe preț, jonglând și scufund barilul de petrol și gaz, cu preț ridicat, un ocup pocus politic câcăcios.

- La Vatican e o perseveranta perversitate, adică viceversa a binelui, ciuntindu-ne raiul, căldură, ca iarna ce ne încălzește casa, ce nii civilizata papa, provita pentru burtica goală?

- E și o criză forță de muncă, criză economică inflație, am pierdut lupta provita cu viață, vorba lui Coșbuc și a lu Tavita soția lui Ion Miron, originară din satul coșbucian: "viață ni o luptă, că atare ni se dictează sânge, din sângele neamului meu ni se dictează: deci, cugetă și luptă, omule, pentru dreptul foarte înteresant, dreptul de a fi, cum zice și prietenul de o viață Pr.Al.Stănciulescu-Bârda, MH. Ce zodie ești, că prea diferit, te gândești la toate, la facturile mele și la crizele mele renale, biliare, cu dischinezie... La mine doar curajul și dragostea, voință și conștiință mai învinge, în ciuda victimelor omenești, din Ucraina (vezi ce zice ZELINSKI Vladimir actor artist și președinte eroic, cu sânge de om, în vene, uman ca mine, deși eu halucinant sunt doar un amărât de veterinar, iubitor de animale, copiii și scriitor, zice-se cu talanții îmulțiți, cu sfințenie și om între oameni, pentru oameni, anti terorism, anti rasim, ati-Putin. În casa lui Vica, nu eram un obiect, un lucru manual, decor doar, în casă pâine de o ființă, ceva special.

- Despre ce-i vorba?

- Vreau să ne fie bine, la noi, în casă. Nimic nu-I mai de preț ca pe cei care-i iubești și nicăieri nu-i mai acasă ca acasă.

- Să ai farmec ce mai înseamnă și asta?

- Ne întreabă pe tvr2 și nu-i lămuritor serialul românesc Clanul, banditism, în care se complică și poliția română ne-a comunicat până acuma, că nimic n-aveau din cărțile polițiste a directorului, la care lucra la Mașină de scris și sub lupă, Alex. Ștefănescu: George Arion ținând la această Flacără, o altă Flacără ca cea a lui Adrian Păunescu, George Arion susținând, editând/ scriind editorialul, la Flacără lui George Arion  romancier cu diplomă, în romane polițiste, cu doctorand, în a scrie neaoș cu suspans, cu hepy end, stil... și gen cum fain-făinel el se concentrează și o face special, cum rar și, de fapt: extraordinar, înmulțit cu talanții pe al soarelui altar și, cu har ca om potrivit, la locul potrivit sfințit ca Harlabie Zincă, Leonida Neamțu, Rodica Brașoveanu... și ceea ce a scris Ceacanica...

- Cum vine, că George Anca a mers până la stele că s-o întâlnească pe țăranca, Vica mea, mândră de România, lelea din Ciubăncuța, doamna doctorului veterinar, iubitor domnul Pavel de un șaptelea de animale zoo (animaluțe, cum le zice Lucia-Stana Seviana, colegă Radio-Cluj culori Pavel  și, cu Florin Zăhărelul, Constantin Dumitrescu, Constantin...

- Sunt reguli de respectat că să fii respectat.

- Noi ne căutăm maniera să nu dăm etic și estetic greș.

- E un foc pe/și în inimă, cum zice olteanul: "foc pă inimă".

- Cine crede care-i crezul, credo, confesiunea de credință, că, în scris sunt aventurier al vieții, pitorescul de a fi, dacă sunt un drăguț al scrisului, empatica și simpaticul, dar hai să te mai întreb, tu, chiar nu mai vii dor de dor-călător, dor de la margine lumii și a răsăritului luminii, tu ca minune a minunii, tu, chiar nu vii, în România, în drag de România mea, Românie, cu fainoșag și cu Vica trecută mireasă peste pragul casei, din Ciubăncuța ca să mă vezi și să mă cunoști cu ochii tăi omenești și de povești?

- Scrisul pentru mine e o fizoterapie, dar cine-mi crede aiastă profesiune de credință, un credo. Că o cântare a cântărilor-împărțit imnelor I-ioan Alexandru din a Tompa-Mică.

- Profă aveam de România, Clăcașul de Octavian Goga care mai ară încă la castelul din Ciucea a lui Ady Endre și doamna Venturia și doamna Pele pe lângă plug, pe lângă boi, îi biciuiește, își face timp și să ne arate muzeul cinstitei Doamne! (mi-a arătat castelul personal).

- Scrisul mi-a pus inima pe JAR, cum i s-a pus cu viață asta amărâtă lui Goga și lui Liviu Rebreanu, vezi și Ciuleandra, Pădurea Spânzuraților, Răscoala, Avion, Amândoi și Mircea Eliade...

- Am avut noroc să-l cunosc onlaine pe Ben Todică, Miclău Ioan, doamna Cargoiu Rusu Melania care m-au consulat c-aș fi talentat și tot nu eram talentat.

- Ca ai merit. Cine-i Gog și Magod, Mariana Gordan?

- Uneori o vedeam palidă și nu-mi convenea, că putea fi anemică, femeile având pierderi de sânge prin mistrueție, cum zice și genicollogul Ciuciu Dragoș, de la Spitalul, maternitatea, din Dej.

- Servus, Radu, mulțumesc pentru gândul frumos care-l ai pentru mine.

- Când meri pe la Ciubanca oprește-te te rog, pe la mine, în Ciubăncuța (ți-aș da o carte și aș trimite una deputatului, consăteanului Itu cornel; e vorba de Mere pădurețe vol.2.)

- S-a intamplat sa intru-n Cafenea

Si sa astern, sorbind dintr-o cafea

Un episod din lungile povesti

Din Odiseea-n sferele turcesti

In care - cum cititi din cele scrise -

Eu insumi sunt in rolul lui Ulise...

                                                                (MI)

- Tu fii fără păcat ca pruncul scos de preot, din Cristelniță ca să te justifici poetic precum poetul suflet din sufletul poporul (un copil vine la spovedanie și preotul, îl întreabă:

-"Mai mințești cumințenie a pământului?".

-"Așa și așa."

-"Dar mai ai băgat mâna, în jobul tatălui că să iei lei, pentru cele necesare?"

-"N-am băgat, dar nu-I rea ideea, e chiar sustenabilă."

- Care-i visul tău curat și luminat de bărbat adevărat? Ai o mulțămire, care e? Pentru ce să mulțumim?

- Sa inteleg de unde plec.

- "Noi nu facem carcaclete," zice Marcel Ciolacu președinte P.S.D. (adică cum tovarăși comuniști îmburgheziți după Lenin: neocomuniști).

- Și a venit toamna, dar nu, în sufletul meu. Doar tu-mi știi sufletul.

- Este interesant de analizat cine si cand n-a avut liniste din cauza acestei Constiinte, condamnand-o  sau pur si simplu facand abstractie de existenta ei. Asa ii vom intelege mai adanc pe dusmanii din ziua de azi ai constiintei noastre nationale, intruchipata de Radu Gyr si ceilalti ca el. 

- În vremurile colectivizării habar n-aveam de porcăria, cu spălarea de bani, viață ce-i drept ne era grea insuportabile, dar conducătorul comunist era iubit, stimat, că era mai cinstit ca actualii conducători de tagmă corupți.

- Unii cred, c-au prins pe Dumnezeu de picior (e vorba de fenomenul Yehowa).

- Ce știu și ce scriu, în fond, să fim sănătoși Pavalutz! 

- ÎN MAXIMĂ IUBIRE CU FERICIRE În viață liniștită și drăguță, din Ciubăncuță, cu tei înfloriți, nu pe alei, în Copos, ci pe margine de drum pe lângă casele, din care pe horn, hotelul, însă fum semn, că unde nu-i foc, Vica știa respirând liber, știa socio-uman, că nu iese fum, în templu eliberării fiind conul de penumbra de neam și țară-rai cu plai și, cu probleme personale și cădere liberă, aici, în România, cu vitalitate, în realitate, cu sănătate simțindu-te bine și câștigând, cu Vica mea, în drag de România cu făinoșag că mireasă trecând-o pe VICA, în drag de România Fuego România mea, cu orice fiind, în România orice posibil și util, cu liturghie de pace și pâine a limbii române, cu desăvârșire pro fericire, în holda, în spice ca un lucru pozitiv cantitativ și calitativ, perspectiv, conștient inteligent și înțelept de fapt, cu drept de a fi zi de zi pioneze și sincer reper de cer, cu libertatea clubului pe altarul soarelui-pe CRANG.

- Izbunește competența, compatibilitatea, cu viață, nu-i așa iubire la înălțime, cu înțelepciune, în lumină din lumină maternă, limba română?

- Cum dorești, în cele mai poți și cumpăra, dar nu cinstea, iar necinste te face de baftă, că nu minciună și corupția dă omenia, făurește, în culori de neliniște: arta succesului, nu-i așa, Pavel Codruț, maistru a fanteziei?

- Un altul nu era, în piesaj, așa, că ce mă deranja, că Vica avea rostul ei și era, în casă mea fericirea mea, aleasa inimii atent și distinct crăiasă aleasă și era fină, sinceră și senină. Ea era muierea, nevasta unic zeea, floarea albastră de acasă, din  viața-mi scumpă și frumoasă, candidă și plină și divină, în candoare, superbă și splendidă, că nici noi nu trăiam, în România eșuată/razna. Căsnicia mea nu a fost una ratată, ci una fericită. Și N-a trebuit să zic niciodată, serios:

-"îmi pare rău". Ca atare nici ea n-a fost o proastă, dar nici eu n-am fost un tolomac, un prost.

- Festivitate unică omagială, cinstind Jubileul ..1oo de ani” și ,,60 de ani” !!! Mult Stimate Domnule Președinte S.L.R. Serbia, Lucian Marina, Primiți vă rugăm cele mai sincere Felicitări și Urări de succes la ampla Manifestare - Invitație ,,Evantai cultural sârbo-român” binecuvântat și în cele 35 de mănăstiri de pe Muntele ,,Noul Athos”. Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu. Vice Președintă ASRAN.

- DRAGĂ DOAMNĂ MELANIA, TOATĂ  STIMA ȘI SINCERE MULȚUMIRI SUNT CU MULTE OBLIGAȚII AM DE UICHEND UN PROIECT INTERNAȚIONAL DAR ȚIN SĂ MULȚUMESC! CU RESPECT, LUCIAN MARINA. P.S. De uichend voi fi trei zile cu oaspeți din România la locul de vilegiatură Vrednik de pe Muntele Frușka Gora - alias ,,Muntele Sfânt Sârbesc” pe care au fost construite 35 de mănăstiri orodoxe. Unele le vizităm.

- Ai vitatalitate pentru lucrurile care contează, nu-i așa Alma copil minune, extraordinar, cu talanții îmulțiți responsabilizați și botezat, în sfințenie și har că om potrivit la locul potrivit ca Vica, în Ciubăncuța/ Ciudanovița ori Puiești-Izer?

- Plouă sporadic și pe la mine, în Transilvania și-i răcoare că și la noapte, când nu vedem stelele și luna, cum nici ziua, nu prea vedem soarele, cu binecuvântarea lui pe dealurile podișului Someșan -Samuvs/Solnc-Dăbâca.

- Satul zicea, că Pavel și Vica sunt foarte fericiți.

- Sunt o fire sensibilă, emotivă, fără a fi fufă Vica.   

- Mulți zic, că Vica e o norocoasă.

- O Femeie De 85 De Ani Rătăcită în Pădure, Salvată De Operatorul Care A Sunat-o Cu O Ofertă La Abonament | Libertatea

- "Fă bine, în orice ceas, la fiecare al tău pas". (M F)

- "Omule, din bine fă rai"- Maria Filimon.

- Buzele ei făta dulcele și de pomină, în doină binele lungindu-ți, în bonus Iisus, plus zilele, dacă acestă zee, îmi dă de dulce viață o idee. Profesorii și popii neprieteni ș politicienii, sunt acuzați de corupție, bună purtare, perversitate.

- Mai trimite-mi ce mi-ai mai publicat. CU bine!

- Un om cu ambiții, cât universul, dar acel om, nu sunt eu provita.

- Oho, cu amintiri din locuri vizitate de curând. Mulțumesc. Voi asculta în liniște, numai să mă dezmeticesc puțin. A fost foarte bine în cele două spectacole susținute la Brașov.

- Ai vre-o conectie care s-o promoveze si pe ea? Concertul e pe 21 Oct. 2022.

- Eu cu Vica, îmi trăiam Clipa (și ce s- a întâmplat de fapt? Ne-am trăit, viața, nu? Dar cine ce să știe fără a citi Mere pădurețe, cu noblețe?).

- Omul e mult mai, e cult și e, tot, totuși iubirea ca să fie iubit și fericit.

- Amandoua ar fi de folos distinsa doamna Melania Rusu Caragioiu! Cu recunostinta, Ben Todica

- Într-o vreme scriam, dar ca Marin Preda, după ce a scris Moromeții vol.1 se simțea frânt și zic, că doar de câteva zile scrisul mă de oară și parcă, încă trăiesc inspirat artistic.

- În perimetru vieții suntem, trăim normal, că mai respirăm: expirăm și inspiram.

- Asta nu-i o caterincă, cu Ilie Moromete, care nu prea merge la biserică ca Catrina lui plină de carismă și cu batista amuzant, cu jale, pe pian/țambal și cu arcușul pe strună, infinitul, absolutul, corect apropiat la perfect de obiect.

- Matei un om prieten corect, el avea pe mare, că era din Gorj, nu era din județul Olt, însă eu nu făceam geografic, spațial și eram nasol și de fapt mie-mi era indiferent, că Constantin era get-beget: român, de-al meu deci ca schemă mână a măr-sii! (e bubuială ?) Nu uit, că el, îmi zicea, că-i din Gorj, dar eu nu făceam diferența, chiar nici acuma, nu-s mai priceput ca, în copilărie, acuma locuind in domiciliul păstor blând. Dă ca spună laptelui, în foc, așa-i și, cu cartea bună, opera omnia. Tuturor să le fie de bine, că invidioși n-avem de ce fi, românii a lui Hristoși, chiar dacă mere pădurețe și frumoși, omenoși suntem, cu facturi incredibile de mari, că toți avem în comun sărăcia și ocupația, că sunt a noștri buboii celorlalți, mizeria cu pașii importanți sustenabilă, că tot mau puțini, mai puțin suntem fericiți, cu senzație nepotrivită, că aiasta ne oferă conducătorii spurcați, ciocloflenderii făcând din asta prostie și misiune, ne batjocoresc și ciufulesc cu impact și, cu efect de suferință și răuta perfect, că doar Dumnezeu ne poartă de grijă, dar, în straistă traista ciobanului, nu ne bagă și de unde să știm câte prune mai avem, în straița asta, cu acarieni, cu lipsuri și stroșeli! Scriu pe telefon una, dar e cu anticiparea lui prostește trimite pe email altceva și nu-i corect/nu-I perfect, că mă enervează, mă ciudățenie. Ră voință din noi, prosta inspirație, politicinească strică regula, socotelile... logică, rațiunea.

- De ce vitamine e nevoie pentru imposibilul, starea noastră de bine?

- Care nii asigurarea bună, bunul mers al vieții, mers complicat, cu sens, în univers, versus-Iisus. Și să scrii te înveți, te obișnuiești și obișnuința devine și în ciubăncuța conștiință, adică: adoua natură, o îndemânare, că o scoți la capăt, cu stăruință și pasiune.

- Nedefinit clar, pot zice, că deocamndată asta e și, nu afirm: "unde iubire e, Dumnezeu e, biblic. Cu mine, cât noroc o avut, cât de fericită a fost, în viață ei  așa, cum a fost, dar nu pot confirma, că nu știu și zicând nu știu, mă scăp mai ușor, fără să-mi fac clenciuri de a lui Clenciu, încărcându-mi cu povară sufletul, adunându-mi golomoz pe cap, pe lângă faptul, că mă străduiesc să scriu, făcându-mi griji să scriu exprimându-mă corect și pe cât posibil perfect. Miraculos, cu decor, peisagistic, cu frescă, pictură de Grigorescu, în interiorul bisericii, cu pace, liniște odihnitoare, c-aici am găsit măiestria și îndemânarea pictorului geniu fără egal, la Agapia și la Văratic fiind o candoare și o splendoare de sat, de măicuțe și mormântul lui Veronica Micle și pe mormântul epitaful: Nimicul ne aduce, nimicul ne reea, că asta-i a lumii nestrămutată lege: nimic, în urma noastră nu va rămânea, pe undeva așa cumva a scria genială, așa, așa scria poeta, o perfecționistă artistă.

- Ca Făr obraza forforos, cu tupeu, mă întreabă Cornel Florin... la mesaj:

- "De ce urăște pe Iisus (o fi ateu de mă întreabă prostește, în și, cu culori nevalori de neliniște?) Apoi, îmi scrie:

- "Iisus a iubit oamenii. Vă iubiți frații?" (altă tâmpenie trăsnită?"

- "A nu iubi vine de la Sătan", încheie orele Florin, conversația lui fără noimă, fără culoare/fără valoare, fără Dumnezeu!

CU NUMAI UNA, VICA, NĂZDRĂVAN SPECIAL NAȚIONAL -MONUMENTAL, PE BUNE, MINUNE

Sunt sălăjan și artistic, nu trăiesc și, tu o știi recitând, în, că artistic, că pus pe jar sunt că Iisus, hotărât, decis, de cuvinte mai presus, dar ce-ai zis, bădie, om de omenie, în Românie, în omenie și, cu mândrie,

eu cu modru și mândru, nu trăiesc, cu bănet ca poet și, cu păcat, că eu cu neamul meu pe uliță cu conștiință și, de Banat, fără nevastă supărat că ea obraznică m-a lăsat, c-a plecat nevasta drăguță, în română din Ciubăncuță, din cum și, tu, n-ai din Iezer, Puiești/din Ciudanoviță,

însă nu și Ming;

eu nu mă mă irosesc din pitoresc, din decor de dor călător, că eu șurhetic, pragmatic,

nu trăiesc, în van, că-s ca tine român șuhan năzdrăvan,

nova cu perspectivă

a muncii și a păcii, în noua ordine,

cu înțelepciune extraordinară de neam și țară,

extraordinar îmulțit cu har, cu rai și plai, pe a soarelui altar,

cu numai una,

cu imunitate de realitate

cu intensitate

de viață,

în mai.

*

- Iubirea mea pentru Vica, nu m-a pus, trântit, tăvălit la pământ, chiar dacă nici ușor cu dor, în dor nu mi-a fost ușor, să lupt, că viața e o luptă, voință să fac a succesului artă, pe altarul soarelui.

- Sunt cu omenie și, glie, cu dor de glie încântat de doinitul de ciocâlie. Abuzează politicienii, de prerogativele lor și o dau, în bară că corupți și parveniți. Bate șau că să priceapă cei care nu pricep/care se prefac, stil Doina Drăguț, că nu pricep, trasă că printr-un ine al constelațiilor diamantine.

- Ideologic împărtășesc, cu tine.

- Fără educație, e răul vieții tale, n-ai viitor, nu vezi ce prevezi și-n echilibru n-ai perspectivă creeativă, dar  ce întrebi despre aură și nimb ca Helga, o legendă de Neamțoaică, Germană. Are librăria unchiului, în America la Nerw-york și e o binefăcătoare minimalist generos hristos-artist, altruist, modele pentru bine și performanță că Vasile Roaită/Olga Bancici dacă informația nu e falsă cum falsă nu era nici viață lui Ilie Pintilie.

- Cu ce ne putem compara, în țara cu tupeu, în țara neamului meu și, în țara lui Taica Dumnezeu, unde se poate face mai bine, se poate face ce se cuvine, important e, că tu ce faci, faci bine și, în lucru bun casa și pământul, nu ți-l vinzi, dar și dacă n-ai ce să faci, casa neapărat, nu ți-o nici strici.

- Soarelnic vin pragmatic spre voi prieteni, de pretutindeni! Vin pici, cu lipici ca să mă fac din șoim voinic. Pe ai tăi, în acest colț de rai, cu plai, vă doare-n patină că „gavarit rușii Davai” o luat drumul spre rai.

- Am auzit vorba, că ce mă, tu ești turc, dar nu-i lucru de femeie ce face prin scris, Mircea Cărtărescu, acest proscris al paradisului, purgatoriu românesc, omenesc, cu artă succesului, el având o soluție, în socio-ecuație, că are mii de celule-anticorpi.

- CERUL NOSTRU de Ben Todica, vou si bau Maestre nu merit atata munca ... Thanks A

- Ce meritam oare imbatranind materia cenusie degeaba?

- Eu, nu mă pot rupe de ce sunt, așa cum nici Vica cu marile ei pădurețe, nu s-a rupt de ceea ce e iubire și de tot ce e totuși iubire, în, cu firesc, pitoresc.

- Așa-i dai mână cu dracu până treci puntea, dar cum vine vorba, însă în filmul cu Grigore Pintea aceeași zicală cum grăiește, bă!?

- Viață ni zălog doar lui Dumnezeu, că alții ne înșală așteptările, mămăligă dragă!

 - Voi aveți o prezență permanentă, cu performanță. Voi a-ți, dominanți, responsalizați ca cei botezați.

- Ala o răbdus, s-o asemănat.

- Dragii mei, adevărați frați mie în Duh de Românie, VĂ mulțumesc pentru bucuria ce mi-ați dăruit-o și mie, bucurându-vă de cântecul Doina lui Lucaciu, atât de talentat interpretat de cântăreata româncă. Vă îmbrățișez cu mult respect, Ionica din Gepiu.

- Eu nu sunt discret, că-s discret, poet.

INTEGRA DODOLOȚĂ ADUNATĂ LAOLALTĂ PE PROPRIA VATRĂ

Tu, ești laborios, visător luminos și Tatăl Neamului Nost, în folos că sunt cela ce sunt pe acest omenesc-artist pământ verde-albastru al nost, cu zări albastre, laudă de zestre în binecuvântare provita-profericire, cu haznă și nemurire națiunea, noastră cea română de limba română,

în România noastră, mustind a fericire, cazanie, cântare a cântării până-n marginea, mesie profundă și firesc cântată de românii din România mare sloboziți baladă la a lor vatră integră adunată, dodoloanță pe propria, via și profunda vatră.

*

DUMNEZEU DIN DUMNEZEU, EU

Eu, cred, în voi și, nu:

cred provita, ci pentru'că sunt ceea ce sunt,

român și ca român fiu al poporului meu

a lui,

din Dumnezeu,

popor din poporul Dumnezeu.

**

Ce-i cu nebuneasca din filmele cu civilizație americană ca, în Filmul CLANUL (lui Bebe MĂCELARUL, complexul acestui film românesc complexat de ceea ce omenesc și compromis ca idee greu de crezut, veritabilă, viabilă). Ce-i cu nebuneasca aiasta, chiar de anume oare am chiar bluzițe ori totul e, că să ne dăm de a șmecherii, de a huliganii fițingăi sub grumazul cererii, dor de dor călător, cu mai am un singur dor de dor. Dumnezeu fie cu voi fraților, Craiova de Curtea veche-Mateiu Caragiale, cu flori vechi, vejtejite, flori de mucegai, pe plai și, în Rai, de grai. BEN TODICA: PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - NU E DIFERENTA INTRE NOI

- M-a impresionat și spun: ,,Trecea o iapă... fericită,

                                                Lăsând în urmă bucurie...”

*

   Cu stimă,  Melania Rusu Caragioiu

- Eu scriu, cu aderență de conștiință-Transilvania, cu oameni faini și-n prietutindeni, cu prieteni ca cei mai iubiți, îmi place ideea, în care prin scris viață mă implică cultural și național monumental. Vica era o femeie deșteaptă, cu dreptul ei de a fi zi de zi o femeie scuturați, rezistență, în fața ispitelor/inflației, denaturarea firescul care nu trebuia trasă la sorți (ea era ușor de asimilat, cu drgostea ușor verto expreso de consumat, și verificat, în pragmatica de zi de zi, cu-n sincer și, cu liber, în relație nebună, sub cer, cu ce facem obișnuit, cu adoua natură a noastră, în a fi. Un pic altfel scriu pe cont propriu, cu maratonul transilvanica, scriu, cu lumină din grădină edenului/soarelui răsărit Hristos, frumos pur și siropos pur și simplu templu eliberării iubirii și cugetării, dor de dor de scriitor-călător spiritual, în dor, pornit la un drum pro pregătire și provita, în drum cu adevăr spre adevăr și viață, spre conștiință-ciubăncuța. Am iubit-o pe ciubăncuțana Vica și, nu o voi mai putea iubi am certitudine, pe nimeni, chiar dacă prin absurd ar chema-o tot Ludovica, mădărită: Vica, n-aș putea absolut iubi pe altcineva, pe altcineva că femeie, din grădina, din edenul Maicii Domnulu/ edenul păcii, edenul liturghii păcii și muncii nobile. Iubirea mea pro Vica e o poveste drăguță, din spațiul Cubăncuță. Niște gozeri, în Cluj dându-se fals 3 muncitori de la gaz au întrat, în casă omului și l-au tâlhărit pe cetățeanul bătrân, clujean. Așa cum zice Platon educarea stomacului, e o reîncărcare, cum să mânci cumpătat. Tu, chiar știi de ce am nevoi, că tu-mi dai, în lumea plină de surprize, tu-mi dai emoții, bucurii și ești cineva, în ciudă, că-ți dai seama de însemnătatea ta, provita. Ai voință, ai mai mod de viață și ai scop, cu voință.

- "Nu există știință fără conștiință", - zice Horia Bădescu.

- Acel copil n-avea lipici, sclipici (era legănat cu talando, dar cum era jumătatea noastră bună?) Cine ne șifonează, că nu-s prostul satului?

- Vizionează „SINGURA IUBIRE - Adrian Paunescu” pe YouTube. Viață nii cu fustă și țâță, viața ni o fufă (Tu, știi ce vrei să spun, că eu mi-s sursa, cel care trebuiesc descusut.

- E vorba de Pepelea cel amintit, despre care Mihai Eminescu a scris, în Epigonii, că genial a scris și, în poezia: Împărat și proletari, a scris natural dovedind monumental și științific. Teodor-Flaviu Celemen, Mâncăruri, Spaniolul, că-i emigrat, în Spania, în Miguer, în satul poetului Juan Rramon Rimeres anulez (la 500 km de Madrid) că atare, ci zâmbet larg, casă nu-mi stare mă pune la rând, mă face prospăt barberindu-mă, în ciudă, că copii lui Vica n-au nici o bligație, însă au sentimente socio-umane, vrând să am lut, cu aură omenească, că copiii lui Vica fac tortul cu atitudine cu bucurie și dragoste, cu tragere de inimă, Daria ar zice: sufletiști, că au cei 7 ani dea acasă a lui Vica, sunt din România școlată, școală cu coduri manierate, cu estetică, în drept de a fi om între oanpmeni și, provita, pentru oameni ca români, ai păcii și, români ai muncii. Fă ce faci, din, din suflet, din răsputeri, cu magie să faci și, cu talanți de maistru ca să nu ți îngropi/risipești talanții. BEN/domnul Itu Cornel, cum să fim echilibrați/cumpătați, că am de plătit, lucru de plătit alte cărți, Mere pădurețe, volumul 3, 4, 5..., cu toate, că nu fac, bani, drept de autor și nici nu știu de ce depinde asta, că de muncit muncesc și munca făcută, cu efort și cinstită, la români se zice, că trebuie plătită, omule, maistre a limbii române ca mâța, în calendar am făcut, dependent de scris nesecat de inspirat de Mariane, de Vica.

- Ce bucurie ne șterge lacrimile? Noi avem un prag minim pro trai, provita. sunt nevoi sociale, nevoi pentru educație, aproximativ de 865o lei. O aplicație pentru toate necesitățile dvs. de Word, Excel, PowerPoint și PDF. Obțineți aplicațiaiuuuuuuu Office: pentru tot ce iubești Ești ok a lui Papuc nu știu ce a făcut Iar eu nu Petre tunde și acuma ca tine Badea Ioana Lupău Dar tot e omul.

- Partajez „Marin ifrim - Mă întreb și doar atât” cu dvs. Curtea școlii la largă la Aghireș fabrici rău și curată Îs la punct aici mă jucam ne jucam noi printre cei care elevi erau unul la Ion un bărbat înalt și sejur neam și să mai vorbeam mai ne mai ne strângeam dar să el nu merge atât eu enervat că smulg și trag una zdravănă cu palma peste cap Îl împing în curte.

- Ce ziceți și ce propuneți?

- Un copil năstrușnice, spune legendar, mitic, că mamă-sa, îl adormea, cu o rază de soare, cu Poezia Moartea Căprioarei a lui N.Labiș. Satul era sălbatic, încăpățânat sănătos super? Cu tot ce-mi vine minte, te țin la curent, aiasta o știi bine și prea bine, Ben, chiar o mai fac ca Mândrie și Borișca pe deșteptul fudul/de sachii (în asta mă voi lămuri, maistre, dacă timpul, îmi va îngădui, în calmul ardelenesc, pe care, tu-l știi, iar dacă, nu, În stilul lui Doina Drăguț fără să te prefaci politic, dunărene, cu melc, melc, cu delicatețuri și Românie mai verde de delicatețuri, poetic, că te prefaci sau doar zici, c-ai zis, că-i zice:

- Doină dulce, că doar vorba dulce, Românie dulce, mult aduce.

- Pe tine, te duce mintea, că de te lasă, omul, în Gară, tu ai chef, să te urci în tren.

- L-am pierdut, mi-a plecat de sub nas. Trebuie sa merg sa revalidez biletul.

- Adrian Muntean scrie om între oameni și pentru oameni, dar eu obraznic În iubirea darnică, noi, eu și Vica darnic, vă iubim.

- Ma refeream la TREN

- Mai departe, aș putea spune, că se scrie-n carte.

- "Mereu alături de Ben. Felicitări". Adrian Munteanu:

- "Alt prieten mai bun n-am. Fac, cât mă poartă mintea că țăran de la coada vacii. Cu bine!

- "Am, în familie ea cu numele Muntean, în alchimia plăcută a vieții, chiar dacă se răzbate greu, prin viață, cu ochii lume. Am, în familie neam Muntean a preotului econom Gheorghe Muntean din Poiana Blechi. Tata era Muntean, moldovean, născut la Bivolari, Iași. Fratele lui mai mare a fost Constantin Muntean a fost preot și director al seminarului teologic de la Dorohoi.Au făcut ceva. La Vremea lor au lăsat ceva. MĂ străduiesc las ceva semne ale trecerii mele prin lume. La Beni nu-i vorba, decât ce poți face, în valoare, la drive cu piua, cu acele, pieptenele.

- Cu toții avem nevoie de servicii.

- Glos n-a avut Vica și nici nu i-a folosit la nimic. Eu scriu, dar ce știu conștient? ...Și...Și...sunt multe de făcut, dar e bine, că, tu, zâmbești, că, tu știi dansu, iar eu știu cântatul... Voi mi-ați topit toate emoțiile, când ați parcurs tri ouăle și talentul meu e de valoare verificată. Are o foță, o tenacitate, Ben și, ești șpiler, de caracter-reper de cer. Și calul acela răpcigos care bă pentru a fi mâncat jar și a fost ales de Făt-Frums, că mănâncă jar, că-i năzdravan, noi având și oaia năzdrăvană, c-așa-mioritic și mai de rai omenesc, românesc. Ce șporovăim noi amândoi e lucru important, esențial-covârșitor? Inspirația e izvor al minunilor, pentru scriitorul care a tost și pentru scriitorul din viitor, aș face orice, pentru scris ca pentru copiii mei. Vica n-a fost niciodată, o prost crescută. Vica a fost regina, Margareta mea. Viața mea cu a lui Vica avea cursul ei normal. Eu n-am știut, că mi-o murit moarte și nici, nu cred. E ceea ce-i iubire la mine, pasiune, stăruință, înțelepciune și dragoste, pentru scris. E haios, e comedie. Ștefan Dumitrescu cu excelență a scris continuare la Delirul vol.1, romanul continuare Vol.2 Delirul, a scris atingându-și scopul, corect, perfect chiar, cu talanții îmulțiți, în har că om potrivit la locul potrivit. Dumnezeu nu bate cu măciuca, sunt, cu ochii celor care i-a pus unde-s. Tu, nu vezi, că m-am schimbat sau, tu, nu știi ce vrei?

TU, sănătos ajungi mai departe, bine te-am găsit sănătos! Au fost, în viața noastră dificiltăți și dificultăți. I-a păsat de Vica de mine, era preocupată de greul ce-l căram prin lume. Ne lega fire nevăzute ((pentru trebuia să ai alibi, cui ce nevinovăție, să ți-o justifici, în fața lui Dumnezeu ?) Vica la casa omului era de aur, o nașpa, cool, ca scriitorul ungur de la Dunăre, cu cartea: "Omul de aur". Și, totuși iubirea, totul părea normal. Tu, taci, știind, că taca cumpără vaca? Ca neica cu mândresc multe mă promis că asta revine când dansarea pe la mine Vezi Firea de la forestit mă mințit și n-a venit, mă și De ar știi cum știu Acum nu mi-aș fi stricat somnul, Mi-aș fi stricat somnul meu și m-aș fi culcat. Merge vremea să nu ardă picioarele, au fost uscate jumătate, Floare mândră Iorgovan la mine în sat aflu o Gina, Când inima mi-i becenită că doina sufletul Mi-alină și parcă plânge și mă Cântă aici Mi-s anii ce altădată într un miros de fân cosit și pașii mei și a mers soartă pe drumul veșnic tăbărât la versurile astea ar merge o cântare tare tare până în toamnă Ioan surducă gelo acodrul aici în sat Mai bine chiar și atunci când trec prin rău fiindcă aici răsare în mine iubirea pentru Dumnezeu pe la Crăciun și pe la Paște aici Mi-s gândurile bune când sufletul iară să lași ce moare și învie în rugăciune aici îmi zice sărbătoare cu cruce roșie în călindari, mă închini la slujbă către soare cu fața blândă suplantare aici Mi-e dorul, se jelește Sus pe coastă la morminți și mă strânge ca un clește fiindcă satul plânge sfinți, toți averile astea am o cântare să mai faină să zic eu, lasă luașul uit mă toți plecați de pe aici mă Toți îs plecați de baie aici în sat e bucuria pe lumea asta cât trăiesc aici petrec copilăria în satul pe care îl iubesc cu râvnă mă rog pentru sat și aici cu inima rămân fiindcă aici am învățat că Sufletul mi-e de români, în sat mi s gândurile cu drag și Ăl mai sfânt. Unde? În suflet Mai străbate un imn o cruce și un mormânt, Diana se da bine v-am găsit puico bine ați venit la noi s-or întreba acum telespectatorilor știi s-au urmăritorii și sunt cu cojoacele astea lângă detalii s-or făcut la noi în sat o fost mai mulți meseriași care au lucrat. Astea-s lucrate de mine ca pe el și materialul. Ăsta se numește un pic de miel obișnuite de la fain, asta cum îi zice după limbajul nostru. Am stat o lună la el pe urmă am găsit că unul Nicolae Mexicanu ăla a fost un om tare cumsecade mai explicat toate lucrurile așa cum se fac. Mi-a dat modeluri că trebuie să ai o formă că să faci. Deci o haină trebuie s-o pun pe piele și să vezi cum a dat.

Trebuie să știi cum să iai niște măsuri ca să zic așa și cum să ți împarți lucrul și apoi el a arătat Omului și a dat și forme și a zis că am făcut lucrurile astea ca să zic așa câți ani a-ți lucrat la la cojoace la mânecare la Slănic Moldova? Cred că iar m am lucrat doar am fost la câmp cred că a fost 10 ani am lucrat și la un mânecar din ăsta cât să lucrăm? Cât timp îl găt, o lună de zile dar uitați pe dumneavoastră aicea la firele astea.

Câte îmipunseturi de apă există în ele să zic așa, afară de aia care trebuie să meargă. Dar parcă ține. Trebuie să fii lângă ele. Deci după ce l-ai pus într un vas acolo cu sare și cu făină de orz așa cum se pune trebuie de trei ori de jumate noso pele și o bagi pe lângă tine în vas vasul intrusul strâmt la fund și n-are să fie se cheamă vasul respectiv. Pe asta o speli și se pune așa și cu ele până îți vine pielea înnodată înapoi atunci sai întorci toate pieile sigur că acolo poți adăuga 50 de pini și tu nu știi dacă le ai întors sau asa ceva.

Când îți vine ăla/aia înnodată sigur că ai întors toate pieile când cauți să vezi dacă e geloasă acolo und-i slăbi ea aici a fost la bine i-ai pus un petic. Așa i se numește pe cârpă marca. Uită te cunoaște un pic să treacă degetul un pic și se duce o pe listă subțire și dacă trage lână să nu pocnească atunci pielea pe gereasă sau or găsit-o cum vrei s-o numesc altfel trebuie băgată în noapte de vară trebuie întoarsă. Și când se aduce lână de piele trebuie să ai obeliță sau ceva ce se numește furca. Puneți numai ca el cum ar fi ăsta să mai fie unul doi să puna pielea și apoi a închis randul și atunci Acolo mai dai cu o sculă mică, brită se numește să vezi tot părul frumos de pe ea și trebuie spălat după aia punem făină de orz după ce ai pus întâlnirea de orz a stat vreo patru sau cinci zile trebuie să le pun în gogoașă gogoșari stejarul sau o rudă a Stejarului eu nu pot să zic sigur ca m-am uitat să iau de acasă că am câteva și acuma acasă în pod foarte a trebuit bășinați a trebuit să le fierbi și a trebuit si o cheie de gogoașă, da o filă de piele apoi a trebuit să le cântăresți dar se oferă tot la patru ore după aceea s-o tragi pe o targă și atunci pe targă aia când ai tras-o o vopsești acum cu vreo patru petarde ca să o tragi pe targă dupa ce ai prins o cu cuie. Așa se lucră. Deci pun Două la gât apoi doua pune înapoi la coadă si pune în lături ca s-o faci frumoasa. Cât e pe targă respectiv pentru asta noi trebuie să venim să stăm o săptămână să ne explice ca să pricepem noi serios ce greu e așa cum e și cu cântecul rusesc și mie mi-a zis prietenul ăsta al meu dar ies din Teregova, Ion Surdul cel mic, al cinărului, că matale ai și cântat mult în tinereasă. Dar visavi așa era versul: Deci nu cum cântă acuma asta era un vers bătrânesc: lăsai pușca ruginită și plecai pe Valea Adâncă unde Numai cucu cântă, Cucul cântă ieri la 10, unde-s banii mai voinice, eu i-am băut să nu se strice.

Mândrie să nu mai ai pe Moise și soarele sa dus După deal și apoi mulsă-i Vaca și noi s-o luăm la pas, la drum înapoi spre Timișoara. Dar până când vine cu Drumul aici la voi echipa na fost să vină toamna pana aici ca să vă cunosc și uite altfel înțeleg acum oamenii locului, gândurile simțămintelor și până la urmă banatul ăsta chiar este frumos. Aici la Cirecova au venit oameni tare faini înțelegi că se cântă peste tot banateneste și tu trebuie să scrii că îmi place mult ca să cânt și să joc dupa vorbele tale.

Dar tu stai văd că din scris pe loc așa că din loc in loc ma odihnesc așa că ce să mai cânt și ce să mai joci că ți-s picioarele de lut. Cum se zice în popor mai bine e în Zbor cu aripi întinse de șoim, de șoim și prin câte și în zbor din câte și în cântec și povesteai picătură cu picătură în lumea ce-a mai frumoasă ca în picătură de Cultură lumea-i mai frumoasă.”

- De unde-i textul asta? Sau ai dat de ciuperci.

- Domnul Ioan Gaf-Deac nu se da batut si vine cu noi si noi mostre din poezia rezistocultista incurajata de adversarul de idei al domniei sale. Cred ca avem in fata cateva pagini reprezntative pentru un seminar de teoria literaturii, in care sa se dezbata pe viu chestiunile teoretice predate la cursuri - daca s-o mai preda asa ceva. Asta-mi aduce aminte de un mesaj al meu de acum cativa ani intitulat "Scurt tratat de teoria literaturii", dedicat unui poem al regretatului buzoian Marin Ifrim - un poet de mare forta, din pacate, prea putin cunoscut. Pentru cine are rabdare si interesul sa vada si un alt mod de a scrie poezie in contextul actual, atasez si un poem al sau din ciclul ultim la care lucra in mometul  cand  a fost chemat la Dumnezeu, sa i se spovedeasca si Lui. Nu este cel la care ma refeream atunci, dar e la fel de taios.... Intre aceste doua tendinte diametral opuse si discrepante ca valoare, noi, miile de cautatori ai unui drum al nostru, de multe ori dezorientati de "moda" vremurilor - o trista reincarnare a proletcultismului de altadatra, in care tractorul e inlocuit cu calculatorul, iar avantul revolutionar cu exhibitiile sexuale...

- Domnule Marian Ilie, Vedeți normalul a venit mai frig, mai rece a venit la noi mai bate și vântul mai nervos. Fain senin și divin zis, cu vorbe țifrașe de paradis. Mi dor de piroște, cu păsat. Când alți vorbesc, tu să taci apărând cu iubire cuvântul luminos, a lui Cristos. Îmi frângeți dacă pentru proza mea Mere pădurețe n-aveți loc s-o publicați pe Blog. Frumisețea-i un dar de la Dumnezeu, e mai ticchie roșie.

- MURIM CA MÎINE de Ben Todica, versuri MAGDA ISANOS.

- Si totusi CARMINA MORTE CARENT! Sa cantam, asadar! Pana si lebada uita sa mai moara cantand... De ieri am intrat in toamna. Asa pretind toamnele care si-au rotunjit arogant intregul in jurul trupului meu - fragila cupa graall in care-mi tremura boarea de suflet... P.R.

- SI EU VA IUBESC SI SOLIDARIZEZ SUFLETESTE IN DUH. Ignorati totul ca nebunia e a lor, Dupa INTERVAL noi nu vom mai apare. ASA LUCREAZA HOLLYWOOD-UL pe pamant azi. BT

- În scrisul, din punctul tău, Beni, ce dă tupeu, exuberant, tinerețe fără bătrânețe, că o că brânză cremoasă și gustoasă și savuroasă, cu multă iubire recuperatorie, cu binecuvântare de corecție permaneță perfecțiune, cu performanță, de socio-ecuație intimă, că Vica, cu prea multă muncă, mereu se anume își asumă divină și-n acțiune fizic o vezi activă, plină de mișcare, dinamism, dinamică și dialectic, fără seamă, grijulie, avea grijă de mine ca de un copil avea voință și sens, că nu eram nepăsător pur și simplu, dar ea era un exemplu cool, nu se poate zice, fără dubiu eram incoerent eu, mă exprimam prost, ilogic, cu exprimare greoie, incoerentă, e o ipoteză, după cum zice totodată, Vasile Tomoiagă, că-i un om care imposibil merge pe stradă și i se rupe filmul, c-aveam probleme, probleme, politici zice redactorul radio Vasile Tomoiagă, un truță prieten, cu care n-am dat ochii acuma demult, deși, îl simțeam prieten pe acest maramureșan care-mi zicea sustenabil să scriu, îmi zicea să scriu ca tine-mi zicea să scriu proză, c-atâta știu și eu și altceva nu știu nimic și eu scriu, cum altceva nu știu, nu mă pricep, din Ștefan-Vodă, Maramureș, original acest prieten era și mă îndruma și el ca om cinstit și priceput (îl înteresa de preotul martir Pr. Floarea Mureșan, din Ciubanca).

- Te nasti si crezi ca totu-i o SFINTENIE pana ii descoperi pe americani. Vica a fost TREAZA si cu PICIOARELE PE PAMANT. A stiut asta insa nu a avut cui spune, ca si NOI. Asa e printre PESTI. Nu e diferenta intre noi si ei. Hristos a venit sa ne faca PESCARI DE OAMENI, si l-au CRUCIFICAT IMEDIAT GOLANII.

- Vica, la maternitate Dej, era făcută să se concentreze, dar se părea, că pe Daria are să se nască, prin cezariană, dar când veni sorocul o născu natural și doctorul Ciuciu din mână căruia Daria-loredana alunecă că un pește stâncile, îi alunecă, în ghivetă avea să fie notat ca la școală simplu și intuitiv, era notat de genicolog, cu nota 10, că Caratista, Daria, de nota 10 și era, că era vigilentă și virtuală, cu virtute, cu personalitate deosebită și distinctă, cu farmec și cu toate, caracter, reper de cer și, cu toate principiile biblice, la un loc. Tu, știi, că aici e locul tău, cu limba română, știi ca Sfântu Sisoe a lu'Topârceanu? Tu ai tehnica ta, cu strategie de soldat și Vica disciplinată cu artă pragmatică a succesului, și, aici mă împedic, în flegmatic sangvinolent Pavel Codruț, cu prea bogată imaginație, fantezie, un fel de joacă, ci alba-neagra. Mă bucur, când îmi dai atenție și-mi răspunzi, când mă responsabilizeze mai meglijindu-ți preocupările tale, fiind important ce ți-am scris, maistre phonex, Ben super reper men. În cu de toate, tu, împaci pe toată lumea. În Liceu la Bistrița Lucian, îmi amintesc cum profesorul de fizică, cu intensitate tinereții și culorilor, cu stare fizică pozitivă, Codlea Marin din Bologa, ne spune, cum, la adunarea de la Blaj, cei adunați au cântat, în Câmpia libertății, au cântat că pe un imn a cântat poezia Numai Una, poezia lui Gerge Coșbuc emoționându-l pe poetul sânge din sângele neamului, emoționându-l până la lacrimi. Scriu, cu sufletul la gură (burta la gură a avut-o Vica, că ea a fost groasă cu cei patru evangheliști, în voia vântului/4 mușchetari și cu voinici; 2 fete și 2 băieți care se țin bine pe picioare declarând război de înteres, declarând lipo biologic, război celulitei).

- Dezbrăcat nu cumva ești cu bau, bau, cu frustări. Îți dorești ceva, trebuuie să poți, că nu există, că nu poți. Când, îți dorești ceva, nu se poate. Ți-ai asumat o responsabilitate, frate, Ben.

- Tu, ești competitorul meu, însă nu știu de ce te-ai supărat, că ai mult de lucru, că eu nu te știam așa pur și simplu. Nu știu ce anume vrei.

- Tu mi-ai trimis niste poze facute pe intuneric in pat ieri. Poti sa le mai trimiti odata ca le-am pierdut. - le-am gasit nu te mai deranja.

- Toate mi se întâmplă numai mie iubire, cu Vica, iar Eminescu vrăvuindu-se cu Veronica și învingând frica, în bucuria și omenia din România.

- Götterdämmerung de Ben Todica, versuri ADRIAN GRAUENFELS

- Nemaipomenit man !  CHAPEAU, Adrian

- FII  MANDRU !!!  BT

- Sunt mandru de colaborarile noastre - și surpriza mereu placută. Sa fii sănătos man! A.

- Multumesc, multumesc, multumesc, draga Ben! Ganduri bune din banata! Dorina

- Cu dragoste, Ben

- FELICITĂRI, Ben! Ca de obicei, foarte bine realizat! Cu drag, Vasilica

- Cu dragoste, Ben

- Wagner și poezia. Ce poate fi mai inspirant și adânc? AM

- Cu drag, Ben. Zice careva la televizor:

- "Strângem și noi, cât, îi plapoma" (ne întindem, cât ni plapoma/lipideul).

- La noi e fragilitate, că e oaltfel generație care-și un balans, cu mai mult echilibru care s-a plafonat, lovindu-se, în cei tineri, că având un giob, ai și cheltuieli, în creștere. Tu, ai mai auzit, că România-i un stat fără muncitori? se vorbește la oportunitate emisiunea nedumerit la: "Miezul Problemei", cu principale provocări pe Piața Muncii (de unde-și atrage muncitori România?) E greu de crezut.

- Avem răspunsuri... EA

- Eu știu, cât de bun ești, cât de suflet bun ești. Totuși, cum zice Tudor:

- "ȚARA ASTA TOTUȘI SPERANȚĂ" Vă simt așa energic și bonom ca om.

- Uninea Sovietică sucombă, se destramă sub Gurbaceov (sistemul e explicativ cu dimensiune militară), prin 1990, rezidă într-o greșală, nu se gestionează bine arsenalul, tandemul, dar ce am înțelesul, în limbajul argotic? Se taxează pandamia, cu crizele și distorsiunile... criză, în încredere socio-umană. Ce compromis fac rușii, ce trag...? Ce și cum aranjăm ordinea păcii?

- Excepțional Frace Benule! Excepțională poezia, Recitatea frăției tale, și bucuria mea de poet că nu am greșită inspirația scrieii, ”Poezia din origini geamănă-i cu muzica”. Iată israielitul nostru o și demonstrează în aceste versuri sublime ale sale. Cu drag și frăție, Ioan din Cringila

- Multumesc frate Ionica! Am ramas doar noi doi. Am urmarit ieri un clip cu Dan Puric si Dana Budeanu care m-a incantat. Aproape ca nu doresti sa se mai termine, O sa-l urmaresti cu mutenie. Benoni Ciudanoviteanul

- Viața nu ne-a fost lină, ci o luptă, vorba lui George Coșbuc, o luptă cu dragoste și dor. Ești, fir-ar să fie, ești pacifist, dar ești groznic (cum adică atingi cerul cu mâna?) Care-i idila ta, când soarele răsare, cu binecuvântare, în România profundă, tainică și mare prin integrare? Pentru struguri trebuie pressă.

- Buna si frumoasa vestire din Sighetul Marmatiei, din preajma locului unde poezia se asterne pana si pe crucile din cimitir!

- Iacă Vică, nevastă merg la plug, să prrind boii la jug cu resteu, ca să ar lotul meu, între coarne la boii ca Marga Isanos am am pus pe Isus, cuvântul mai presus și pe Dumnezeu, dragul meu. Tu, ești și-n mare exces, că ești o apariție pe covorul roșu, ca cocoșu, de acord cu mine.

LA HOLDĂ DE GRÂU

Tu, Ben, nu-ți speli râzele, hainele-n public, că ești practic,

dar nici nu meri să-ți speli la râu,

c-așa-i situația, în România,

că, tu, cu secera la brâu,

mergi de dimineață, la secerat, holdă de grâu.

*

Noi suntem spre drumul spre mai bine. Spargi reparația, soluția, din socio-umana-ecuația? Nu te repezești ca surda, în horă ca să continui Mere pădurețe pentru a simți buchetul de arome, în cerul gurii? Hai să fim de folos comunității românești, omenești, jiduind pacea și munca! Hai, că omenirea trebuie, să continuie, să ne aprecieze, fără să facem gargară cu pioneze/ca soarele fotosinteză, în frunze resetându-ne valorile, ce zici, bre!?

- Mă, noi românii suntem inventivi și inovativi. Să facem cât mai bine și cărțile să fie un brend românesc.

- În noi crede, consăteanul sâmpetreanul (SâmpetruAlmașului, Sălaj), cetățeanul Ioan Miron. Acesta ne-a citit, cu drag, în drag  și făinoșag de România și de Vica mea. Suntem cu zâmbetul lui Iliesscu, mișto. Suntem surprinși, rug aprins, așa, ca să nu ne ascundem după deget, pentru a face ca cei din urmă să fie cei dintâi.

- Limba română, fie-ne vocea României e cert, dar tu, ce zici?

- Cum dacă, nu scriind, păstor blând, profund, cum ne revendicăm profundul, cuvântul titlul, numele și renumele care-ți taie răsuflarea, în drept de a fi, cu înviere, în nebunie profericire?

- Eu mă bucur, Ben, că îmi ești prieten, că, deși nu ne-am cunoscut, dar te-am impresionat pur și simplu sus nația, în templu eliberării, cu un singur dor la marginea mării, Mesie a iubirii/durerii (mare lucru, nu puțin lucru, că m-ai apreciat, tu, ca maistru), că nu mai lăsat anonim la marginea satului Ciubăncuța, nu-i puțin lucru. Nu rămâne, decât să-ți mulțumesc, Românie te iubesc!

- Ne mai configurăm traseul (ori, tu, ce poftești?)

- Pe noi nimeni nu ne sponsorizează, dar culmea, nimeni nu ne dă drept de autor, însă noi continuăm și scriem fără oprire.

- "Găsește ce iubești și, lasă să te omoare", aud și-mi place ca citat, advers, divers și ciudat: aur cenușiu strecurat luminat, ție care ți-s poftele?

- Datorită ție și lui Vica, am, în lume, un rost.

- Avem sânge pe pereți?

- Ești un om sper mișto.

- România are un potențial frumos turistic.Viața asta-i ca o scară, teurcă și te coboară... Scriitorii dau ce au mai bun ca mamele, bucurându-se enorm: parfum de România, de Mere pădurețe, cu noblețe, în socio-ecuația.

- Pace, fericire, înțelegere! „MURIM CA MÎINE de Ben Todica, versuri MAGDA ISANOS” pe YouTube ce vrei să povestim? Cum vrei să fie bine compatibil că să nu fim copia nimănui? NOI TREBUIE SĂ FIM ARDEI IUTE, POPRICA, vorba lui Almăș Ionel, Patioca.

- RACHETE VLAD TEPES CU ARDEI IUTE. Ideile trebuiesc traduse puse, în practică, cum femeia îngenunche sub patrifirul popii, vezi Cronica de familie și Răspopitul, lui Ioan Brad.

- Am noroc, că telefonul, nici reinventat, nu-mi ocupă mult loc pe masă, dar emoțional sunt îngrijorat, că-mi ocupă leacurile, medicamentele, că-s dezastru, așa cum și cel întrebatla televizor:

- "Cum stai cu dragostea ? Și I se răspunde:

- "Dezastru." Prin reacții chimice lucrează uzina mtabolice chimică, eficientă, cu testul cardiac pulmonar, cu tranziție, dar se întâmplă ceva, când ai țesut adipos și, când mai ai și diabet și stenoza, iar insulina nu-și face serviciu, că există o necesitate, în realitatea crudă, că e obligatoriu albumina, o proteină mică și rinichiu, își are sită stricată... e vorba și de critianină, când prin acea sită, cu ochiuri mai mari pierzi albumina.

- "Ai crezut vreodată că te voi căpăta să corespondăm?"

- Vichi numa gată mâncarea și-i înapoi pe capul lui Miha că basta, un puțin pe capul lui Mihai Vitazu, un compromis făcut de Basta latura omorând cu Sulița pe unificator nostru un Burebista, Ioan Alexandru Cuza... cărora nu le-a lipsit polenul și nectarul, din floare.

- Tu, mă savurezi și-n zilele noastre, prin lectură. Cum ne bucurăm de momente plăcute?

- Tu, ești, ca preafericitul Daniel, un fel de Bartolomeu a limbii române, în Australia? Ești ca într-un sfânt lacaș al culturii, literaturii și, eu sunt după voia ta. Intră Mihaela, înfiorată, în timp ce făcea curat pe trepte, la un moment dat auzind-o parcă pe mamă-sa Vica care o striga:

- "Mihaela, tu, Mihaela!"...

- Ghiță, Gheorghe Doda, ginerele lui Ileana și lui Banetu', cu ANA lui, nevastă-sa acuma-i la biserică, în Recea-Cristur, cu Sanda lui Roman și Marius. În cazul meu cu Vica a existat Magia iubirii.

- Tu, dai cu barda, în limba română/cu praștia, după vrăbii ori după cireșe?

- A pariat pe calul alb și a câștigat, în sat o încununare, cu soare și binecuvântare, de România sfântă, profundă, de mare artă dodoloță oferind rai, prin și, în tot ce am, ce avem că neam de neam ca neam.

- Înspre ce ai tăiat-o dinspre România, în România?

- Ca și Cămara, e un artist spontan și altrist, când o tai...

- Cu toate aiestea, prieteni, din paradisul purgatoriu al străinătății care, cu toții ați contribuit ulterior, pe lângă, niște aptitudini, cu care m-alduit Dumnezeu, voi, m-ați dăruit, cu darul vostru de pace, cunoștință, cultură generală, așa cum și școală mi-a deschis mintea, m-a luminat, în talanți, cu talanții, că trebuia să mă lumin, cu bio și, cu o alchimia unei vieți, cum rar extraordinar socio-uman a la Mircea Cărtărescu, un scriitorum, cum rar, exemplar. admirată, de tine, Ben Todică, om cumsecade, cum, îmi zice contrariindu-profesorul de limba română de prin Recea-Cristur de prin anii 1965, Emil Lazăr, din Sălaj, satul Sașa de pe lângă Ileanda, director la Muzeul Municipal de Istorie Dej. Tu, faci, de tine depinde, e dependent, că să-ți creezi viață blândă, dulce ori amară, după cum îți mai bidiviul la apă și dacă nu-l poți forță să bea apă, cum zicea mătușa Elvira Stănescu din Ferghete pliindu-se, cu-n fel de-a fi a sâmpetrenilor, a consătenii, Don satul natal.

- MURIM CA MÎINE de Ben Todica, versuri MAGDA ISANOS

- În Constanța apare incendiu la palatul ortodoxiei și-n boboteaza cu pricină un popă de ăla mare se află un popă mare care se află deștept să zică, cum și sfinția sa Todosie debitase suficiente prostii fără nici modestie, deci a zis, cugetat, pară mălăiață:

- "Aici e mână lui Dumnezeu, că Dnezeu a zis:

- "voi veni peste voi, cu foc și apă". Ce să crezi și tu pur și simplu ce să zic coerent prietenos, rațional impresionant despre acest punct termic, cu prăpăd, pâlpâie, nenorocire?" Nu-i nevoie să judeci altfel și să prindă culoare, nu-i așa?

- Ho nu te grăbi, ho, chiar dacă vorbești într-una că la caterincă, ho, că mai avem un minut de trăit. Cu bine phonex, cu nădejde și nemurire!

- E un minut din durerea noastră de cap (după publicitate tvr/protv). Și, cu incendiul de la Constanța, pun vina pe Dumnezeu, se spune defăimându-se Dumnezeu ca scrining, cineva laic zice:

- " Lovește în ortodoxie, iar un popă zice, că Dumnezeu, că-i prăpăd și indiferent... că dacă nu-i foc citisem: "Cu o gură de apă dacă nu-i foc, îl sting. O femeie creștină, de la biserica cu moaștele sfintei Paraschive, zic impunătoare (oare zice conștientă?):

- "Am o multumire, că m-am împlinit c-am venit aici și am atins mainile calde..."

- Victorița Evei vine și va reveni, îi zice lui Miha, Mihai Viteazu, Buhița, Păstaie. Unde dă ploaie degeaba dă Dumnezeu minte, citat din filmul Surâs, în plină vară. Vom mai povesti. Mâine-s, la Mâine îs plecata la Cluj, mâine sunt plecat, plecat de acasă de acasă Salut voios, pionierul, de la Drobeta Turnu Severin. Da-s de acord. Cu bine, sănătate!

- Trăiască, Nația! Sus cu dânsa! Am înțeles! D.S.

- Dăm cu barda, în pomnițar după pomniță și, în dud după dude? Vichi: zice

- "Io-s pulă de muiere." N-au nici o pretenție, dar, tu ce soluție ai să salvezi omenirea, lumea ca lumea?

 - Încetul, încetul, mă, spălați-vă, cu ea pe cap, c-a întins-o englezește, cât zici Flaviu Flaviu Flaviu cum a zis Victorița sufletistă, că în grădiniță a crescut petringelul până-n puță.

- Un festival de luat in consideratie, cu participanti si premiati valorosi. Felicitari organizatorilor!

- Scriu despre viața cusută cu ață albă, pervertită de politicienii nepreteni, cu oamenii de rând, păstori blânzi, blajini, cu stare de spirit super. Sheakespeare, zice, că festivalul e o oglindă a societății, în care trebuie să ne vedem din când, în când, tu, nu crezi, că Mere pădurețe e un festival, în care ne oglindim noi oamenii de rând, ne oglindim, în sublim?

- Instantaneu, îmi ești, Ben, caDumnezeu, ajutorul meu, dar ce nu publici, cum ai pblicat aur cenușiu strecurat, în descântat publicând pe blogul tău Cu Noblețe Mere Pădurețe, în diversele tale cu larghețe programe de anume cu mărime, în lumină lină, cu renume, în drept de a fi stimulitor, scriitor de viitor, cu socio-umane sentimente netrăind artistic, pragmatic, în van ca uman, men, Ben.

- "Politicienii, îi cea mai proastă cauză," cum zicea un tolomac. Ca vinurile și lactatele au ajuns să fie vândute, în Țara Soarelui, Japonia.

- Când areți bine, ești bine, omule, în tri culori, român.

- Pot vorbi și fără mine (dau cu basca-n câini?).

- Nu revii la oile noastre?

- Felicitări tuturor, Organizatorilor, premianților, participanților, Cu stimă, MRC

- Cine se aseamănă se adună împreună, cu maturitate, de crudă realitate provita.

- NU ȘTII PROBABIL, CĂ VIAȚA APROAPIE OAMENII DE OAMENI FĂRĂ SĂ CONTEZE, CĂ-S, ÎN DIASPORA, PRETUTINDENI, DAR ne SUNT PRIETENI SCUMPI, NELIPSIȚI, TALISMANE SOCIO-UMANE VII.

- Neobrăzat/prost crescut, pe barba mea, nu sunt, în drag de România și Vica mea, nu sunt, cu nici un detaliu, pe cont propriu. În continuare încerc să înregistrez dar patinez cu patina timpului și Negru de piele e deranjat sunt deranjanți. Nu trebuie să ne ghiftuim, că ghiftuiți, gândim cu stomacul și eu vreau să gândesc și iubesc cu mintea.

- Măi române om frumos ai grăit frumos, luminos.

- Astazi regretata poeta Anca Preda ar fi implinit 47 de ani. N-a fost sa-i implineasca, grabindu-se sa se ascunda de uratenia acestei lumi, intr-un greu de inteles de noi "Exod in lacrima lui Dumnezeu" - cum si-a intitulat ultimul volum, reeditat anul acesta de membrii familiei. Un gand pios, insotind una din fulguratiile nepublicate ale Ancai...

Cuvintele de pe cruce

în acest copac au cântat privighetorile

despre cerurile unui îndepărtat răsărit.

au pălit în toamna asta.

dar inima lui, inima lui

se deschidea şi o puteam citi

ca pe o carte… (AP)

*

DRAGOSTE DE POVESTE EMINESCU

Nu trăim după noi, după voia, voința noastră credibil util, în mușuroi.

E o discrepanță, în acest copac, doar cu aproape 47 privighhetori, cu càntece și ciocârlii,

în primăveri cu alei, cu înfloriți tei,

tot cam atâta, pe Arca vieții, cu veri cu poveri/, în buzunarul sau jebul lui Dumnezeu, noi facem doar ce se cuvine cu tupeu, teleleu, Delirul, cu a câtelea eventuale volume, în mărime renume de anume,

cu dimensiune de înțelepciune

cu perspectivă creeativă,

cu pondere de binecuvântare,

în soare profundă și de Românie unită mare, dodoloță mare,

în schimbare de nuanță, conștiință și ștință nedevoalată,

cu artă a succesului pe altarul soarelui-imensă, în circumstanță intelegint grăitoare și coerentă, cu aranjament al viitorului... pe

al tablei de șah al pământului, focusate credibil făcând deligență cu inteligență,

pentru a fi, cu drept de a fi zi de zi,

cu înviere, pe glie,

cu omenie de Românie cum dreptul de a te naște, pentru a fi, în culori de pace și culori de liniște, în dragoste de poveste Eminescu, ameliora și înviatfain-făinel, voinicel, în Pavel,

cu Vica și, cu Veronica.

**

Nu mi-ai zis nicidată dacă ai nevoie de ceva anunță-mă și, doar tu știi sincer de ce anume, nici nu mai scrii la Mere pădurețe, de ce nu mai publici, în serial pe Blogul tău, Ben Todică? De urât, nu mă urăști și, nici eu nu m-am urât/plicrisit să scriu. Îți dai foc la valiză (în cazul aiesta pe ce dormi la mătușa, în gară?)

- Nu suntem ca la Verdun/ca, în vestul sălbatic.

- În ce faci, în cazul Mere Pădurețe, e puțină aroganță, că nu pot zice, că-i îngânfare și, dragule, Ben, nu-i puțin lucru, totuși iubire, că ești iubire la înălțime, o mărime ești, pe verticală ești de povești, de bună veste ești, în școala de dincolo de școală, în limba română, cu îndemână, cu deschidere spre datorie-victorie.

- Este, nu doar o limbă, ci și o Geografie a cuvintelor de Anca Zel Constantin.

- De Vica nu m-am săturat niciodată, că mă făcea fericit. Era o însorită Vica, dar cu ea n-aveam cum mă plictisi și cred, că ea a găsit soluția de a mă lua, în căsătorie, de a se încredința cu mine. Cu tine, men, Ben, mare bucurie am, în colțul de Rai care-l am.

- Tu, ești temperamental și cu talanții îmulțiți.

- Voi lupta până-n pânzele albe scriind cu dragoste și dor de povesste, cu viitor. Niște elevi, nu pe vremea când eu eram școlar, ci, în prezent, în România educată, în România instruită și, cu artă: acces la succes, au construit un satelit care anul viitor va fi lansat, pe orbită, în cosmos.

- Pentru ca daca nu le publici legate in carte, ardem degeaba.

- Rugul cuvintelelor, în necuprins patriotic nu-i aprins, în omenire provita-fericire. CERUL NOSTRU de Ben Todica, in romaneste ADRIAN GRAUENFELS” pe YouTube

- Multe mulțumiri pentru această capodoperă, poetică, video, audio și enciclopedică, Melania Rusu Caragioiu

- Multumesc distinsa doamna si sorela in Duh!

- ”Niciodată în viaţă n-am învăţat ceva de la o persoană care a fost de acord cu mine.” Dudley Field Malone, avocat american. Vă oferim spre lectură cea mai nouă apariție a ziarului VIAȚA NOASTRĂ. Așteptăm cu interes opiniile dumneavoastră.

- De remarcat  traducerea despre ploaie a Doctorului Lucian Zeev Herșcovici, fostul nostru vecin de la Timișoara. Ca întotdeauna, Ziarul ,,Viața noastră” este foarte bun, Cu mulțumiri,

- Toc, toc, iepurașul e pe foc, cu noroc, că-n veselie e și-n blid, în farfurie. Noi credem, că, în viața noastră merităm să fie minunat ca omul de aur, de pe Dunăre, binecuvântare de Românie profundă și unită întregită, dodoloță, în conștiință națională și mare, în bucurie la nebunie verde-albastru, din patrimoniu nostru, pe cont propriu. Nedumerire, că de mine nu dau, în paginile revistei ca s-o mai scot și eu la un capăt de ață, cu viața dezmățata, care s-a cuibărit, în recuperare ca melc melc, în cochilia lui Ion Barbu.

- De tine vei da doar in REVISTELE INTERZISE. Cine isi baga capul in nisip si lasa curul afara?

- Toder Tolhan din Boju, zice ca Vica tot văzându-mă cu ochii pe telefon, el nu ca Vica, că m-aș juca, ci, că m-aș uita la chipurile unor femei frumoase pe telefon, el și acuma la 8o de ani gândindu-se la femei ca afemeiat zvăpăiat.

- Nu e rusine sa te uiti la femei ca e doar coasta ta... Cata maiestrie si talent la Dumnezeu sa o faca IDEALA. ASTA E MOTIVUL PENTRU CARE SUNTEM AICI: SA O ADMIRAM, S-O INTELEGEM.

- La ceva fac alergie și am urticarie la mâna dreaptă cu urtucarie și pentru atâta lucru, cum să trezesc pe asistente la ora 00:17' (nu era plăcut pentru mine, dar cum și ca ce să le trezesc, pentru ce vinovăție, în ciudă că eu eram trezit noaptea pentru animal bolnav de țăranii de pe sate, cu cioca-boca la fereastră și odată trezir mergeaam cu lelea și badea pe sate la animalul bolnav și nu mai conta distanța, Km). Nu era voie să iau tablete de urticarie și de somn de la mine pe lângă inovane, 3 tablete de extraveral. Curând am să readorm.

- Pelin, pelinaș amar, amară viață!

- Acasă unde eram singur-singirel pe ce asistente sunam și deranjam, că nu era pe nicăieri nici una?

- Peste tine nu vei da pentru ca esti patriot. Revistele isi protejeaza existenta, sunt STAFII. Tu Pavele nu esti un PERVERS. Asta se cultiva in ACADEMII STATALE. Academiile sunt institutii de aparare si legitimare a guvernelor. Intrebarea e: Apara guvernul de azi interesul romanilor? In functie de cum raspunzi iti afli LOCUL. Traieste-ti copilaria acum in suferinta, "suferinta este motorul sufletului" si te vei inzdraveni.

- Ți-arată buca ce-ți mâncă Luca. Îl caut pe Enigel/melcul cotobelcul ieșit, în frig, să se chircească covrig, cu nevreme, în absența mea, a ieșit din cochilie ca să vadă și moartea căprioarei lui Labiș, pe un câmp sterp, arid de vară, în arșița pârjol a verii.

- "Cedința, în Dumnezeu întărește pe om și îl înflorește ca pentru rod falnicul pom," zicea Vica.

- Eu ar trebui să-ți fiu recunoscător și să-ți multumesc, Românie te iubessc-Ben Todică!

- Stimate Domnule Pavel Rătundeanu Ferghete, Felicitări! Mă bucur să vă vedem și poet, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Să-mi pui pofta-n cui, dar, tu dacă mă lași, în gară, eu mă urc, în tren, să-ți intre bine-n cap (din Clanul, bebe măcelarul, că-n film ipocrizia și prefăcuți ordinari, după, cum știi, omule, cu cai suri, oprit la vreo una, că ți-ai luat, în cap, ca orice (cum de te poți abține?) șmecher îndrăgostit de limba și literaturii române); pentru tine tăcerea ce filozofie, ce tăcerea e o religie?

- STRIGOIUL de Ben Todica dupa un text de ADRIAN BOTEZ

- Bun găsit, Festivalul românesc de toamnă organizat de prietenii nostri din Lilburn va avea loc  Sâmbătă 22 Octombrie și Duminică 23 Octombrie între orele 1PM - 8PM. Vezi invitatia la aceasta minunată manifestare a culturii si traditiei românesti, Marian

- Mult Stimate Domnule Director Dumitru Puiu Popescu, Suntem noi, toți românii foarte mândri de activitățile românilor de pretutindeni, dar foarte mândri de comunitatea grupată în jurul Revistei ,,Observatorul” din Toronto sub auspiciile Domniei voastre care impulsionați, susțineți și dați de știre lumii despre aceste manifestări periodice care au loc în Provincia Ontario din Canada și în diferite comunități din  Diaspora românească. Subliniem și aprecierea prietenilor conlocuitori. Multe Felicitări  cu Sănătate și frumoasdă reușită, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Prietena comună cu gânduri pioase și frumoase, care ne unge, cu altfel de unsoare inima, ne emoționează, fără a ne cuprinde, Vlad Țepeș, cu drag de România, în socio-ecuația-omenia de România, Vica, Veronica...

- Să ne bucurăm cu suflet românesc de cântecele noastre populare sau culte, compoziții Maestrul Marin Voican, cântate autentic de mult apreciata Diva Rodica Angelescu, Cu mulțumiri și emoție,

- MULŢUMESC! SĂRUTĂRI DE MÂINI DISTINSĂ DOAMNA MELANIA RUSU! Vă trimit un cântec de suflet ,,Cucul cântă la novaci" Gorjule, plai însorit, trilul tău cine-l ascultă, de tine e-ndrăgostit..., niciodată nu te uită. Melodie dedicată prietenului meu, celebrului DUMITRU ZAMFIR, gorjean din NOVACI, inegalabilul interpret al fluierului fermecat...

-  Dumnezeu să vă dea bine! Tu, ești om mare, Ben Todică, taică. Cum, când și bătrânul din Nunta Zanfirei era greu de pornit, apoi mai greu de oprit, atunci, tu, de ce nu mai scrii la Mere pădurețe, prin mărul necurățit, cu coajă, sărutați soarele, că soarele sărută cu bine mărul și energia, fotosinteza, din frunză, frunza cu care porumbelul salvează din apă, din vale, în hâlbonul, în care căzuseră berbecii de pe punte, că forfecaseră cu coarnele buieci. Cu bine, om bun, de Dumnezeu bine și ce se cuvine!

- E un a fi sau a nu fi, cu Mere pădurețe, cu o stare pozitivă hamletiană!

-VĂ TRIMIT DOUĂ POEZII... PENTRU PUBLICARE... DAȚI ȘI DLUI BEN TODICĂ... VĂ PLAC SAU NU?

La semafor

(Mihai Horga)

 

Mi-ai apărut la capătul de zebră

Înconștientă cât ești de superbă

Fragilă, sperioasă, ca un pui

Mitraliind cu tocurile-cui

Asfaltul, ce s-așterne la picioare,

Umbrit și rușinat de-a ta spendoare

Ce i s-arată ca un paradis

Privind în sus, secretul interzis…

*

- Scumpă Vica, totul e, în ordine o întrebam seara, când mă întorceam, cum am fost pe sate ca să tratez, salvez, lecuiesc vindec animale domestice te miri, în ce sat de peste deal, din comuna Recea-Cristur, mergeam responsabil (și lucram de mult, de o viață, profesionist, în veterinară, cunoscut și solicitat, că eram priceput și eram chemat, cu încredere, autentic vindicător delicat și nu lăsam durere și moartea să ne năpădească, în prostia, cu prostia ei. Mulțumesc, să fii sănătoasă, bună prietină, foarte pozitivă!

- Cu bucurie, FELICITARI !

- Ben ești un om bun, dar nu -mi mai răspundeți la ce vă scriu, de ce, care-i baiu, în ce scop, sunteți amice bolnav/în utrenia, liturghia și vecernia, din spicele care se transformă, în pârgă fiind s-ar coace? E aiesta culpa? Ceva judecați greșit, deși este cine să ne judece, omule bun, fără eroare, fără greșală. Important e cum se va rezolva ca, în romanele polițiste a lui George Arion director revista flacăra, ca scriitor și el: ilustru maistru, cu afacere profitabilă.

- Multe felicitări pentru gândirea pozitivă din acest eseu. Eseul acesta, o poezie în vers alb, are valoarea de a fi poetic, spontan și plin de spirit românesc,

- Noi suntem ceea ce suntem, mai ales, că mai călcat pe coadă, dar ești și fără răutăți, încă, în pesajul/ decorul, României.

- Tu cu-i scrii scrisorile cand le adresezi la o duzina de oameni? Poeziile poti sa ti le corectezi singur sau ajustezi. Da-i le lui Salapa sa ti le corecteze. Nu mai reactiona ca un copil. Eu nu sunt poet. Ti-am colectat franturile de dialoguri si le-am pus in pagina. Bucura-te ca ai ceva publicat. E usor sa-mi scrii daca nu-ti place ceva si le dau jos. Ce mare scofala! Vorbeste cu Dan sa ti le corecteze.

- Eu sunt colabotator fidel și loial și dacă am greșit, cu vorba, o fost involunar (știu ce bine ai făcut, știu cum ai făcut lucru bun, eu referindu-mă nu la poezii, ci la proza Mere pădurețe și, de cumva, în loc să-ți zic: Bună ziua, lăsându-mi loc de un alt Bună ziua; de cumva am dat cu parul, tu, Ben, iartă-mă, că nu tot timpul sunt, în apele mele, uneori fiind și tulbur, beteg, dar nu stau blând și scriu înainte iar inchoerent uneori enervant telefon naibii trimite, dar nu vorbele mele, ci aiurea, făcând pe deșteptul (cum o mai fac și eu?). Lasă cărțile să vorbească de la sine că pentru asta le scriu dar unii mă laudă alții se îndoiesc că ar fi scris eu ceea ce citesc în cărțile mele dar nu contează asta contează eu că eu somn că mă cunosc pe mine însumi ca Eminescu cum o zis Eminescu Caut să mă cunosc pe mine însumi să mă descopăr să mă aude pe mine vorbind cu mine în fața telefonului și să scriu dar nu în noi sol așezat cerul vremea timpul a așeza ceva noi și ne mirăm noi înșine de ce știm de ce nu am uitat cutare lucru și cum de neam intim de el cum să știi Și atunci pe nicăieri că nu am cum să plec pentru că nu am încredere nu am încredere să las pe cine am avut câteva întâmplări nefericite și nu am încredere Plus că eu sunt exagerat Adică eu mă ocup de animalele alea ca de niște copii eu scriu și fabuloși vine și Maria Obretin noi patru am făcut asta dar eu îs la desigur fierea să fac infarct. 

Adică eu nu știu cum nu am dat public din apă și altceva și am zis Tinerețe nu prea am parte de chestiile astea Adică știi pe vremea lui Ceaușescu se repetat ceva nu ne freca tot timpul nu tu, nu pot dacă, ai uitat un Q, dacă unghiul nu vă papagalicește eu dacă e ceva mă adaptez imediat presedintelui de cap și mă descurc și nu vede nimeni nimic dar așa cu cu stresul ăsta că nu știu mișcarea că nu știu aia, că nu știu aia din toamnă, o să mă pot descurca în trotinete cu mine și răbdare nesfârșită și a fost un succes de am rămas și noi adică neofit așa îmi facea ea, așa cred și fac ceva și bine, bine visul vom fi spart cu scrisul, nu scrisul, scrisul cu scrisul vom fi spart. Că nu o mai visez pe ea, Cu toate că îmi trezeste Amintiri din copilărie, colegii, lucruri de pe vremea dinspre Argeș, Argeș si lucruri de care îmi amintesc uneori, care in accelerația lor Nu este, dar la propriu nu este, nu am pe nimeni, mă enervează toți si tot ce nu merge la admitere si Sergiu merge cu manipularea de ziua lui Sergiu, că da știi ceva în vremea imediat următoare, în afară de chestiile astea și de faptul că încă filmați cățele, cățea in sezonul în care lucrez la film, la care țin enorm. Vreau enorm să se facă pentru că este scris excepțional tot de Delia. Dacă e soluția ei excepționala și cu un, cu niște partenere excepționale și cred că si el dacă va ieși așa cum a scris Mia pentru plastic, foarte vizuali - Așa scrie. Adică citești și vezi în față scenele cred că are șanse să bată ce să zic eu ce sexo în desi timp este să-si bată joc de orice dacă el se face așa cum cum scrie el in felul cum se face ca talentul tău sta in picioare de toti așteptăm si că si eu sper să se facă reproducție turneu Kaufland. 

Aflăm de la Carmen Tănase o femeie superbă artistă din actriță joacă artistică Și sinceră În ce declară și despre politicienii noștri care manipulează. Dar ce? Să, deși îmi plăcea și mie să fie bine, să ne punem papucii sau ne dăm papucii ca această, această faimoasă și frumoasă actrita ne dă papucii. Măi măi de dar tu nu te speli nici de cafea pe criza asta. Nu pleci sa bei nici cafeaua de grija ei. Ce îmi zici tu nu îmi zici nimic. Adică am zis că ai dat cu piciorul în mine si nu îți mai pasă că nu mă mai ajuți și asta nu îmi place mă omule măi bre hombre mai am de spus despre si cu viața, am ceva de spus în direct cu viața și viața alta de cum o știu sau de cum era odată că a fost prea prost ca la Iorga care provine dintre o familie de Romi tradițional căldărari ce se ocupau cu cazane cu tot felul de chestii din metal pe înțeles meșteșugului ăsta modernizat între timp și acum căldărari de cazane și de chestii de cupru roșii mai nou fac cu fier forjat tot ce știu ei ca sa scumpit cupru că se mai păstrează talentul care este meșteșugul ca de asta sa mai dea lucrare din lemn și fier forjat și toate cele similare și vestimentația, portul tradițional de pe lângă partea locului se face de femeile care încă își croiesc rochiile, încă și încrețesc și păstrează cate o lalea în zona de scurți și cu fuste multe. Mama mea folosea urzici de îmbrăcat in chiloti așa incat admiratorii aveau mancarici și Ce reacții au avut neapărat o zi în care am din chestia asta o amintire. A fost mai mult un parcurs, o evoluție am început să studiez mai mult sau mai puțin întâmplător la Liceul de Artă Victor Brauner și cum am fost înscrisă acolo spunea mama din clasa întâi am studiat muzică clasică, pian de nu puteam sa mă scol să mai joc un rol principal si ii spuneam aveți sau nu avem o Generatie de premianti si dacă lipseam o zi de la școală plângeam din primul moment precum in filmele cu viol. Strâng pumnii cand scrii despre Florile mele dintre care cele negre nu strig ca au strigat odata după cine nu a meritat ca era cineva la care ma rugam si plangeam ca nimeni nu mă ajută, că nimeni nu mă sponsorizează cu nimic in muzică. In circumstanțele in care am întins coarda maimuța lega muzica vocală atat de sus si necesar deoarece nu aveam instrument acasă și care nu cumva în același timp ca voiam să aleg să fac ceva ca nu cum am mai spus mai târziu pe la 14 ani când eram în clasa a opta cineva să îmi atraga atenția, o doamnă profesoară ca doamna mea pusă din Harghita nu avea cum asculta. Cum deseori din sala nu se auzeau Vocalizele mele și îmi plăcea cand ea comenta si ce auzeam si cand auzeam pe coridor m-am oprit ascultand așa că timidă am băgat capul pe ușă și am întrebat-o dacă face lecții de canto deoarece sunt clasa A 8-a și vreau ca în liceul de admitere să încep ceva la sfatul primit de la Mira Danciu Nicolae învățător carturariu și Pedagogică în ceea ce privește evoluția mea, în performanțele mele printre cele trei fete ale familiei sale. Tu ești singura care a ajuns atât de Sus imi spunea el acuma si mai spunea ceva ce imi placea sa aud foarte des de la părinții mei, de la familia mea și de la susținătorii mei și anume că atunci când Dumnezeu îți dau un dar îl urmezi și în fructifici și muncești și încerci să faci ceva, ceva frumos ca să lași ceva in urma ta. Nu mă pregătesc cântând atat de mult incât să nu mă văd făcând altceva. Câteva din momentele mele de studiu sunt/înseamnă scriu și scriu asta e scriu cu brio scriu cu brio și cu Bravo Dar Bă nu vrea să vadă asta că sunt săturat de scrisul meu mai ales de proză - poezia. O mai bag în seamă Câte știe poetul nu sunt indeajuns de scriitori, de adevăratelea ca nu sunt ca unul de la tribunal care mă face ca sunt chiar neprofesionist sau să-l ia naiba pe Armand ăsta Dan. Dan trebuie totuși să îți mulțumesc. Nu că nu, dar tu faci ce vrei, scrii ce vrei, telefonul folosesti prin înregistrare scrii dupa cum se aude, cum îți dau încă cum înțelegi cuvintele unui stil ca mine, la vârsta de 73 de ani împliniți la 1 octombrie. 

Vreau să fac până la urmă pe toți în spatele tău ca tu ești motorul, Tu așa ai fost întotdeauna si dacă mergi cu noi etichetat de starul familiei, pentru că voi trebuie să le vedeți pe surorile mele. Dar cand a văzut cat de performante sunt temele mele m-au intrebat daca nu cumva eu caut vre-un apartament și daca pot spune că stau aici atunci sau schimbat lucrurile cu ai mei si sunt mult mai deschis, și ai mei sunt foarte receptivi la ce le propun. Au fost ușor de acord să urmez o facultate, lucru care este destul de ieșit din comun la noi în comunitate. Au fost de acord să îmi termin școala - încă un lucru ieșit din comun la noi în comunitate și până la urmă a ieșit din comun pentru că Romii duc lipsă de aceasta poartă. Poartă fustă tatăl tău? Are o atitudine specială de post raspund și mama mea... am gătat dintotdeauna să fiu mândră de cine să știu si ce să devin si niciodată nu îmi doresc să încerc să va rog sa-mi sprijiniți copiii ca să își urmeze o educație și să își termină o școală și mie nu mi se pare că nimic special, nimic nici în plus sau minus... Da cred că așa amprenta la afectat. Am știut să îmi văd de treaba mea, să stau în pătrățică mea și să-mi văd de școală și să nu te iei dupa si sa crezi si pe alții... Adică până acasă vorbim limba română, maimuța mica, mai puțin dar eu cel puțin nu prefer să vorbesc cu bătrânii noștri în limba romana și cu ai mei la Madrid vorbesc tot în română. Îți place sportul și îți place limba și ai 10 perfect. Pe de altă parte știu că fata mea cea mare a adaptat un pic zona asta de port si ce face ea de fapt, fără acea mare e un tren spre casă spune ea așa, adică tonul la modă e la exact sora mea Irina, cea mai mare dintre surori care este foarte frumoasă și se uită la ea toată lumea mai ales când ieșim la o cumătrie sau la un botez sau oriunde public și la costumele Ei care sunt foarte extravagante și care atrag atenția. Ești supărată Pasiunea mea pentru că am făcut prea putin și nu te țin in pene printre perne și pe acolo... 

Îmi plăcea să pun muzică din penisul meu, al tău personal. Am înțeles. Și ce crezi tu că oamenii care trag de carieră și cei care nu vor să intre în transă pe teren la campionatul mondial pentru că acolo nu mai e Nastase, Sărut mâna A vorbit Gabriela Stănescu Gabriela Isabela Isabela Stănescu Izabela că nu scrii ce vreau eu și anticipez aiurea și cine mai știi că eu nu așa am gândit ai?, așa aiurit dar am gândit așa aiurit. Da știe, cântă întruna Mădălina, seara întruna cântă, întruna Vica și mă relaxează. Am zis E ca Dana E vechi stratul? Vita nu Dana, una alta atât Dumnezeu alte scriieri, Bate ce Dumnezeu altceva se potrivește cu Firea mea în ochii mei ochii mei altceva Sorine dusei în noapte de la învățătorii mei am învățat enorm, enorm, enorm chiar, chiar dacă întâlnitam, cu dragostea eram, "malka will" am mai șters timid, punct ca un Cum, să cum, să zic maestre Ben, nu bani brand New brand New bani nu bem bem.

- Cine semneaza textul asta Pavele? Nelu Preda?

- Da, e un scriitor credibil. Atașat, tot ce-i atașat e semnat de Nelu Preda și-s mândru de el. E intuiție și cale spre viață, cu adevăr pe calea binelui.

- Atunci si primul text care mi l-ai trimis e tot al lui. Eu ti-l-am desfasurat si publicat ca poezie a ta.

- Nu din rea voință, ca atare, nu-ți reproșez. A lui Nelu Preda erau grupate doar într-o scrisoare. Cele mai bune cărți interzise din istoria literaturii! Dacă nu le-aţi citit încă, e bine să le căutaţi spre lectură! Astăzi, în Europa cel puțin, putem să citim orice fără teama că există cineva care o să ne bage la închisoare.

- Hamlet este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute piese de teatru din lume.

- Previziuni exacte, vai de bietul român. Ce să facem dacă termitele rămase din comunism sunt înfometate? Ce să facem dacă românii pot fi conduși doar de domnitori străini, fiindcă nu este nici unul iubit de toți, ca să fie ales ca rege? Cu alegătorii de la țară va câștiga cel recomandat de primarii formați în comunism. Comunismul are și părți bune, dar cine le mai aplică? Dumnezeu să ne ferească de războiul nuclear, de războiul clasic cu trupe care se înfruntă și de războiul dintre români. În final, va fi cum a zis Stalin, ..Alegerile nu depind de alegători, ci de cel care numără voturile, sau... mai modern, de un clic pe ordinator! Cu mii de mulțumiri, stimă și respect, Melania Rusu Caragioiu

- Când mânci, bagi, în tine ca în tomberon, ești un prost (Randy la Cătălin Măruță în emisiune Tvr). N-a fost numai nervi. Prin ea era adisă slavă lui Dumnezeu, lepădând grija cea lumeasscă, cum zice, cu gură de aur prefericitul Ion Creangă, Nică, în copilăria sa, cu Amintiri din copilărie. răspopitul, făcându-l părtaș al credințe și pe inspectorul școlar Eminescu.

- Mintea ți brici.

- Dumitru Găzdacului, Petruș, Roșcatu/Roșcovanu, a dat, în bălării, în bălării cu scai și spin, in accident, căzând din măr cum Jenu din pomi, din Ciubanca, a căzut din nuc și s-a aburit, în împărăția lui Dumnezeu, că și-a dat Duhul ca o găină speriată.

- Vezi și tu, viața, prin gaura cheii.

- Împreună rezolvăm mai ușor.

- Nu ma lasa sa intru in paginile tale. Fii gata de lupta Pavele.

- Eu scriu mai lapidar și am nevoe de soluție cu surprize și independente, inteligente. Eu am fost mândru de nevasta, de soția mea. Fără tine, în inima mea n-aș exista, omule ziorel de ziuă, bat apa-n piuă. Ce atitudine luăm, împotriva răului? Vai ce frumos e si bucurie când vine bunicuța sa frumoasă cu plăcintă micuță, măi uită te la ea cum arată ca Mario Lantza. Lasă că rămânem noi doi prăjitură nouă nu ne ajunge la toată familia noastră nu ajunge că noi suntem mulți cantitate Păi despre copiii Uite m-am trezit cu opt deja îți dai seama. Deci doi copii ai mei și fiecare câte doi copii dar ce ginere dacă și eu am de făcut cruce mai îți zice mai joacă tenis a rămas două mustață de salată l-ai văzut? Ia lăsați-l în pace! Eu zic ca Maria tu ce zici? Ea zice Maria nu. Nu la plăcinte mai întâi dragi prieteni O ascultăm pe Anastasia Lazariuc, are o piesă cu totul și cu totul specială Da, Da, N-ai, n-ai tu, nici nu știi pentru cine am pregătit eu această piesă vreau să fac o dedicație specială și pentru toți bărbații prezenți Și de ce nu pentru toți bărbații, bărbații care, unde probabil că nu mai știe, de unde așa dedicație 2, 3 și dragă Pătrașcu pentru domnul Nae pentru pentru bărbatul meu, Anastasia Lazariuc m-am gândit la tine. Vrei Fără Zahăr? Uite ciocolata și fructe de pădure. Da și celelalte care sunt binevenite de la pădure. Nu trebuie să vezi tu fructe de pădure. Tu, ai multă energie și curaj, că eu sunt, cum sunt, laș, din Sâmpetru-Almaș-Sălaj.

- În viață, viața, ne învață despre viață. Bucură-te mai mult de fiecare zi, că tânăr ești mai tânăr, decât moșneagul Mircea aflat, în fața lui Baiazid apârându-și nevoile, sărăcia și neamul (parcă mai legendară, mai profundă și fundamental-extraordinară, națională e poezia genială a lui MIHAI DE RAI, Eminescu, de România).

- Cum adică vine asta? Ești foarte bun! Tu crezi, în șansa asta ta?

- Dumnezeu să aibă grijă de noi!

- Ești umitor, Ben, că tu ai viitor. Ești ca un festival "cool". E o zi plină ochi de evenimente, că tu vei duce munca cu evenimente până la capăt, cu toate, că îți vine greu, îți cere efort.

- Te inrolezi si tu?

- Sunt combatat pe timp de război și neputința rupe legea (poți refuza invitația la apelul de seară, cu ordinea de zi). Sunt demn de schițele lui Caragiale, Salt'are taică și noroc!

- Credibilitatea e pâinea mea, mere pădurețe, o noblețe a sufletului însorit și iubit, în sfințire, cu fericire...

- Tu, Ben, ț-oi fi zis rebel destul, suficoherent, după cum era de așteptat, tu te-ai revoltat strigând;

- "Basta, cu Mere pădurețe!"?

- "Eu îți mulțumesc, în plus, mai presus - Iisus." Copiii de ce să rămână fără școală, în afara societății, în România instruită și România educată, abandonând școala, chiar și școala de dincolo de școală, școala pe verticală?

- Încă n-am ajuns, în plin plan, încă (e un maldăr de literatură, artă genială).

- Cei care mor, pe care-i pierdem dintre noi, sunt de plâns, zice Catrinca Roman, e durere fără margini, naturală, ne explică, că și-a pierdut tatăl. Împotriva rănilor, cum și cu ce intervenim ca leac sublim, înlăturând impactul, nefastul și, ce-i nociv, negativ eliminând din start răul, cu toate, spune tu, ce facem, când e mai rău fără de rău? Cum facem lui Dumnezeu pe plac? ca să nu fim din cofă-n ciubăr, din lac, în puț? Nu vă pun la îndoială moralitatea și, încrederea, cu tot ce-mi dăruiți cu bucurie, dezinteresat aur curat și luminat, de Romànie, cu tot ce ai nevoaie neprețuită, în artă. pericolele 5G !! - studiu ingrijorator: aplicarea urgenta de masuri de precautie.

- Sa fiti voi sanatosi. Chinezii folosesc acum 9 G in armata.

- În tot ce faci, trebuie răbdare și pasiune, desfășurare, în desăvârșire profericire, că tu nu te sumți rău făcând ce-ți place, în liturghia muncii tale, în lan, cu utrenie și vicernie de omenie, în spice, de pace și, cu pâine trasă, în mâine, cu  întinde-te masă și strânge-te masă, în cornul abundenței, cu sesam deschide-te, în cornul abundenței a Rimâniei cu tei înfloriți și cu dor dodoloță și dargoste, cu drag, făinoșag șu mireasa trecută, în brață, peste prag, cu viață adevăr de lulceafăr pe cales luminoasa a lui Hristos, chiar dacă avem incertitudine, în ìnțelepciune cu atitudine. Căsătoria mea, cu Vica n-a fost aranjată (cine o mai pomenit ca un fecior nenuntit ca cel din Miorița, că se va căsători, cu Vica o văduvă, femeie cu trei copiii, cu trei nașteri?)

- Ce mai faci, Vasile la muți ani!

- Tot pe la noi l-ai găsit, în reguli, în 3 regule simple: pe Ianche, Tache și Cadâr ca talismane vii pe Buda și pe Alah, pe Ișten-Dumnezeu multipicat, în oameni fel de fel, cu firi diferite, firi de fir, să nu exagerăm, că oamenii au și ceva deosebit, că toți oamenii-s distincti, deosebiți, că e un dor și de acasă pe care, tu, Ben, îl porți, în suflet dor de dor, cu și te amărăști, veselești, în Moldova, România mea și a lu'Ștefan... Eminescu, Veronica Micle.

- TRANSPIRATII SARUTANDU-SE de Ben Todica, versuri GEORGE ANCA. Viata mea asa cum a fost sa fie - Eugen Doga – Libris.

- O ZI BUNĂ, DRAGI PRIETENI FIE AC DOMNUL SĂ NE AJUTE! Felicitări , stimate domnule Pavel Ferghete, sunteți un scriitor interesant, cuvintele și frazele în cărțile dumneavoastră mustesc de un realism crud, de un contact direct și suculent cu eposul românesc? In ce țară trăiți și cu ce vă ocupați, ce sunteți? Numele aduce a fi italian, deși văd că sunteți român adânc neaoș. Cu prețuire, al dumneavoastră Ștefan Dumitrescu Fie ca Domnul să ajute neamul românesc să se izbăvească, cu drag,

- Mulțumesc pentru alesese și distincte, scriitoricești demne de noblețe și de gentilețe românească și omenească de toată frumusețea cavalerești!  Apropo de nume, eu, într-un film serial austriac am întâlnit, chiar numele ficei mele Daria Ferghete care era un personJ al serialului (nu mai rețin alte amănunte și detalii).

- Mult Stimate Domnule Viitorolog, Dr. Stefan Dumitrescu, Cànd primim mesaje sau   materiale, cărți, on line, care vă aparțin simțim o mare bucurie și ni se luminează frunțile. Acum  intuiesc un bun augur pentru Dl. Pavel Rătundeanu Ferghete fiindcă aveți cuvinte bune pentru dànsul. Este un curajos și un original, Cu Dl. Pavel ne-am împrtietenit depănând reciproc amintiri pe diferite teme, și mai ales având în vedere întinderea faimei Limbii Române în lume. Vă mulțumim pentru cuvintele bune și pline de adevăr care sosesc de la Domnia voastră către noi românii și către prietenii străini. Cu deosebită stimă și mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu

- Mulțumesc pentru vorbele pline de simțămințe, de nobilă simțire și sublim, pline de cavalerism literar, omule bun, cu vădite calități și altruism dezinteresat, aur cenușiu strecurat, decantat!

- Dragă Pavel- Citesc pe internet Mere pădureșe vol.2, Cu toată iubirea și respectul meu apreciez valoarea strădaniei tale. Am citit și cele publicate de Maiestrul Ben, scrierile tale recente, sunt excepționale, mulți scriitori de seamă au versuri albe, dar ale tale sunt pline de seva vieții si iubire pentru lumea din jur. Pentru aceste calități umane ce le ai, ai fost cel mai bine înțeles de Ben, Dan, Melania, cărora mă atașez și eu. Cu drag și multă - multă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Noi nu putem trăi, în afara naturii noastre a merelor pădurețe de la Ciubăncuța conștiință și nobleță fără precedent viață și adevăr care dă literar vieții sens și univers versus rustic, cu de toate pebtru toți, Domn Savaot, propriei conștințe inteligent, că omul, țăranul e un suferință, deschis, cu mântuire cu orice unghi spre mântuire, cu veșnică fericire, în termen lung, cu efect infinit apropiat, cu punct, corect, de obiect ca instriment, în drept de a fii scriind.

- Destinul m-a pus pe întorsătura ei, sufletistă, în scris, că scrisul are arta ei, cea de a scrie, de Românie, cu omenie, fir-ar să fie! Eu sunt, sunt așa cum a fost să fie și scriu, cum scriu pe cont propriu ca mine, cum se cuvine, adică bine, pregătit parcă cs cel mai iubit, dintre iubiții fericiți frați mioritici, din Carpați, Samus-Danubio-Pontic, pregătiți pragmatic, pentru sacrificiu, cu prețuire pentru și, pentru prietenii de pretutindeni, români din diaspora.

- La unison a scris, cu mine, primar, excelent, de durat, în timp a scris și scrie, cu argumente științifice, ieșind din canone, a scris și scrie cu imunitatea care-i stă bine pur și simplu, pur sânge scrie românește, scrie cu divin și, cu oxigen și, cu ozonul din Carpați, cu sângele de Frați, o multitudine divine, minune, cu înțelepciune, fără să irosească prin scăpări gaze. Așa ai crezut, în mine și m-ai convins și pe mine Todică, Phonex drag, frumos și colorat ca un păun, pupăză pasăre mândră și, chiar ai zis rug aprins (tu, mai convins, că pot prin talanții mei, din Carpații românești, chiar dacă au inimă de piatră trăiesc împreu și Domn Savaot, tot laolaltă: unul pentru toți și toți pentru toți, vorba mușchetarului D'Ardagnean/Alexandru Dumas-Tatăl, un impenetrant inteligent, indentic și totuși ca nimeni altul, în felul lui romancier ca Ioan Dan, un tip de a scrie romane istorice de aventuri: capă și spadă memorabile, în tot ce-s ele ca atare ca valoare și și, că n-ai margele și cisme roșii, c-ale mele... (tu, te rogi, din tot sufletul pentru mine, deci voi vă rugați pentru mine fără a conta distanța, diferența, ochii frumoși, voi însemând totul, pentru mine, că voi sunteți chipeșii lui Dumnezeu, semenii mei, cei cu vorbe bune și încurajări, bucurii, când eram trist). Mă bucur de duhul zimbrului alb-Adrian Păunescu, manifest pentru sănănătatea pământului, Ben men, echilibrat. În toată splendoarea toamnei admiri candoarea și culoarea toamnei, cu vreme bună, de zână bună ca Șepși, cu succes, magistral, cu șutul lui nesperat, inspirat, că băieții din Carpați, nu-s, în haos, că suferim de principii, că și  la clujeni, un fotbalist a fost operat de apendicotă, ca la case mari s-a îmtâmplat, cu șutul, cu, lapta, mingea, care nu găsește poarta, ci bara (de asta ce zici, ce comentezi ca un libut, cu boii pe limbă.

- Mulți nu știu, nu, că n-a văzut Răzbunarea haiducilor, Tudor Vladimirescu și Răpirea fecioarelor, cu Emanoil Petruț, că Bună ziua am dat și belea am căpătat, din răpirea fecioarelor, că la noi ca la nimenea/ pe nicăieri, că prea multe nu știm nici despre noi înșine, vorba lui Eminescu pur și simplu.

- Eminescu e tot Eminescu nostru, cu aalbastru, floare albastră, de Dumnezeu, din sufletul meu. Noi ne ducem crucea fiecare preferat și aparte, carte și parte, în artă, fără nici un stres, cu ajutorul lui Dumnezeu, Doamne, Doamne, că ne place viața și adevărul, că faci lucru bun, după ce te gândești.

- HAI, SĂ CĂDEM PE SPATE, FRAȚILOR! MILIONARII LUMII PETREC LA CASTELUL BRAN! - Lăsând la o parte faptul că, prin închirierea Castelului Bran pentru petreceri, românimea primește o palmă peste istoria neamului. Dacă-i iei la bani mărunți și-i întrebi cum au adunat milioanele, miliardele, realizezi că majoritatea demult ar fi trebuit să petreacă inclusiv Halloween în spatele unor gratii aurite, așa, ca pentru bogătașii lumii.

- E ca o balonare care-ți dă o stare proastă.

- Ca Rambo ia inițiativa.

- Totul e înteresant. Scrisul naște scris, dă larg de paradis. Cartea, ca atare pe care unii vor s-o facă să dispară, este perna de căpătâi  a cercetătorului. Cu puțin timp în urmă am citit, din păcate în fugă, informația că în podul unei biserici s-au găsit f. multe cărți vechi. Alături era și imaginea foto cu  acel mare top de cărți, probabil ascunse din cauza năvălitorilor, a năvalei comunismului (pericol de autodafe frecvent), sau ,,n” cauze. Minunății istorice descoperite.

- Lucru distins, adevăr istoric, documente de care avem nevoie, că adevărul ne salvează viața, chiar dacă adevărul e ciudat de adevărat, o limba romànă preferată și aparte, Benule, Phenexule-felix, zamolxis, din Balcani. Totul pare ca o legendă, dar adevărul e viață, trăire artistică și fericirea națiunii române peste milenii, simțind iubirea omenirii, valurile mării, în sensul de univers/ versus- Dumnezeu, un drept de a fi.

- Mihai Viteazu e foarte adanc in simtul de unire si emotie patriotica, un liant care leaga intr-un manunchi puternic intreaga fiinta romaneasca de pe pamant. Venind azi cu o noua legenda/ certificat al unirii nu faci decat sa impingi adevaratul liant in umbra. Ideia de unitate va fi impinsa spre moldova doar, si minimalizata in timp. Identitatea romanilor este din ce in ce mai stirbita. SE LUCREAZA INTENS LA DISPARITIA IDEII DE ROMANIA - uitati-va singuri cum e schimonosita limba.

- Mare a fost învățătura acumultă de profesorii mei, de la marile/ micile școli de pe sate, în lumini și umbre, cu miez de realitate mușcate ca din măr splendid și candid ca, un timid ca timida Dorina Lazăr, cu complexe.

- „SA STII A MURI de Ben Todica, versuri VASILE VOICULESCU” pe YouTube

- Un poem superb, Subiect medieval, din Anglia. Tot un fel de ,,Romeo și Julieta” Tragedia morții care pàndesie prin iubie, sabie de duel și invazie...  Totul răsare  din marea albastră, a poemului și simbolic se termină cu un profundis. Vasile Voiculescu adaogă versuriior multe înflorituri, dar Maestrul Artist Ben Todică le așează într-un tot unitar, plăcut inteligibil dându-le pe rànd nota de războinic, nota de blocadă, nota de duel,, de moarte și de marea albastră. Cu multe mulțumiri și admirație, Melania Rusu Caragioiu

- Multumesc distinsa doamna si ilustru critic al artelor si al sufletului divin in inaltare, sora in Duh MELANIA RUSU CARAGIOIU! Cu admiratie si doriri de impliniri si mult bine, Ben Todica

- O candoare și un parfum, arome, cum rar, îmulțit cu talanții, în har: cristal național și tradițional. Pentru mulți nu ca pentru mine și Vica e un lux, un lux-reflux, am revenit iar și iar, cu Vica (era o cascadorie și apropo Vica nu era o mamă vitregă, e o excelentă, pe care, Ben, nu-i făcu plăcere, n-o invită, în Australia pe spesele, cheltuielile lui, pentru a o vedea și demna și frumoasa Ming, să vadă o super femeie țărancă, româncă, veritabilă, din România fiind la asentimentul meu, un targhet, Vica fiind cadoul meu din partea lui Dumnezeu). Vica e o minune a naturi, un început care a durat istoria dragostei mele.

- Ascundeam o fire poetică și romantică.

- Vica avea vitalitate.

DRAGOSTEA, ÎN VIAȚĂ E COPLEȘITOARE, ÎN ADEVĂR, CU BINECUVÂNTARE

Știai după cum, îmi sugera anatomia/fizonomia ei, a lui Vica, în frumosul și luminosul ei, cu soarele lucind printre frunzele verde podoabă la tei, în parc, pe alei,

că nu pot renunța la dragostea ei,

că mă fermeca, vrăjea

și nu era o simplă idilă ca la Lucian Blaga poet și filozof,

cu triologia cunoșterii/cu dor, durere la margine mării, Mesie a iubirii,

că eu țineam la Vica,

lângă ea fiind ca vrăjit, ca fermecat,

în o stare normală, principială, stare morală

care mă surprindea și pe mine ca pe domnișoara vorbărie, cu omenie de Românie făcându-mă să mă implic, în viața ei pragmatic și dialectic

ca un apucat, ca un nebun, om bun, Ben, men,

în acțiune, aventură, cu lucruri complicate,

în lucru bun și, în realitate,

unde dragostea găsește o cale, găsește viață și adevăr, ca Hiperion-Luceafăr,

că dragostea e copleșitoare, în binecuvântare, în adevăr.

*

- SA STII A MURI de Ben Todica, versuri VASILE VOICULESCU ~*~ Te miri ca nu scot gheara sa-mi sfîsii bîrfitorii ? / Unde-ai vazut tu leul vînînd gîndaci sau poame ? / Poetul sare lacom asupra-naltei glorii, / Cu-mbãtãtoarea-i carne s-aţine sacra foame.

- Cu dragoste orice se poate.

- IATA UN OM CARE A RAMAS OM SI ASA VA INTRA IN ETERNITATE. Benoni din Ciudanovita

- Mulțumindu-VĂ din toată inima și conștiința mea, am în știința mea, că este aici victoria și gloria ce este a bunului Dumnezeu care cu siguranță este Luminătorul scrierilor mele, Dăruitorul de dragoste familiei mele. VĂ MULȚUMESC TUTUROR. Ioan Miclău-Gepianu. Australia.

- Vă mulțumim mult pentru frumoasa Revistă ,,Armonii culturale”  De asemenea pentru ,,Cântec de leagăn” care îmbină folklor, amintiri, duioșia de mamă și nostalgia copilăriei. Poezia cu dedicație-titlu  ,,Florica” face cinste armoniei unei familii, familia autorului. Cu felicitări și bucurie, Melania Rusu Caragioiu

- Are o energie și super de ceresc pitoresc firesc. Este o zicală: "Dragu mi omul cărunt, merge rar, dar merge mult (Mihai Oprea: dragi mi-s mândre multe, dar acuma mi-o rams, amu tri mândre, în tri cătune.)

- Să nu vă înșele aparențele: că nu-i englezesc/de tenerife, dar e și carpatinul mioritic de valoare ca atare e autentic, nu-i de favorizat, că gată-te mireasă, că vin cuscrii, să-te ducă mireasă de la tine.

- Lasă-mă să pătimesc, că țin de neam românesc, pitoresc și-s natural național omenesc firesc.

- Numai cine, nu muncește, nu greșete (cu ce motivație?) Au plafomat costul ca să plătim mai mult lucrurile de care avem nevoie, Sucă-parlament și guvern sucit? Pas cu pas, cum aiasta e o capacitate lucru bun, nu ceva ce ți se vinde de băieții deștepți la negru, cu preț supra evaluat (știi, tu, cum e, cum vine preț, super preț la negru ca să se îmbogățească cineva, tot ei, cu salarii și pensii speciale, c-așa-i la noi ca la nimeni, nu-i așa? ca pe vremuri, când Vica se ducea des la baie și avea să ne spună, că, în pântecele, burta ei o purtă pe Daria, eu fiind mulțumit, după ce am fost cu ea des pe la doctori genicologi pe la Cluj și pe la Dej, având să o apreciez și sa-i mulțumesc, țucând-o, chiar și pe burtă, având sentiment de bucurie, de nebunie și exaltare, spectaculoasă, simțind-o cum Daria-i lovește, lui Vica, lui mamă-sa, burta, luvea plină de viață ca un copil, obrăznicătură vitală, neastâmpărată (eram fertil cu bun simț, mi se împlinea visul, dorința, că Vica era și ea era fertilă și nu vorbeam de dragu de a vorbi).

- Temperatura ridicată, dar nu exagerată, dă bună dispoziție, stare bună (poliția pentru asta, nu face hârtii stupide, dosar care oricum se închide ca cel, când cazi cu bicicleta și te rănești, accidentezi (sunt la noi multe absurdități, lucru absurd, dar ce știm de ce competiție, în prostie, curvăsărie mai există pe la noi, prostotuție).

- O viiață ne luptăm sclipitor, cu dragoste și dor, cum mai zice și George a popii, din Coșbuc, care-i poet excepțional național.

- Stimate Domnule Scriitor, Ioan Miclăû În aceste momente când ne temem să nu ni se ia zestrea noastră folclorică este o idee genială de a aduce sub ochii; și auzul nostru intiitiv, un cântec de leagăn, Felicitări, Cu stimă, Melania Rusu Carsgioiu

- Un suflu de prunc, un suflu pur și simplu, pur sânge a  eea ce suntem ce suntem neam de neam, de suntem unde pitoresc măasc pe plai de rai și plai românesc firesc și pitoresc, pruncesc-nevinovat ingeresc. Românii de România, românii de români copilăroși, frumoși și luminoși hristoși cuminți.

- Te-ai născut cu a fi ca Mihaela Miha Miha, Ioane.

- N-am uitat de Drăgan Liviu un sâmpetrean care se mutaseră din Sâmpetru-Almașului care se mutaseră, în Gara Mare, Aghireș-Fabrici, la vreo 3 km de Dealul Ghițului și la 4-5 Km de Dealul Beregului care ne ducea la Petrindu, Petrindu Mic, Petringel și prin alte sate ajungeam la Almaș, Tămașa, Zutor, Zimbor, Sâmnihaiul-Almașului, Hida, Sâmpetru..., satul natal și pe mine pe a opta, mă învățase șah și cu Bura Nicolae și Fărcaș Nicolae, frați vitregi ultimi doi, Bura, în clasă, cu mine, Drăgan, cu văru Ioan Miron, Danciu Emil, Titi, Sotelecan Vasile, Puiu, care eram colegi la bine și la rău, iubind distracția și cartea. Vica mă lua, cu frumosul, știa cum să mă ia, în ciuda nuanțelor. Fain-Făinel/din contră altfel, nu puteam renunța la farmecele, la iubirea, ei, eu am plătit suficient, pentru timidul care eram, un ineficient, cum v-am mai spus eu (oricui poate trece prin cap orice altceva, numai, că eu fecior, tânăr holtei, că m-am îndrăgostit de o văduvă, cu trei copiii-smei, pe capul ei). Sunt ca Adrian Păunescu cu: MANIFEST PENTRU SĂNĂTATEA PĂMÂNTULUI, CA RĂZBOIUL SĂ NU SE MAI DESFĂȘOARE PE URMELE ZIMBRULUI, ADICĂ PE TERITORUL ROMÂNIEI NOASTRE, ROMÂNIA FIIND O ZIDIRE DE SUFLETE ȘI O DESĂVÂRȘIRE A LUI DUMNEZEU. AMIN! Suferim, că iubim nobil și sublim-util, compatibil, cu viața și conștiința.

- Singura fericire care am avut-o e să trăiesc într-un sat, în farmecul și pitorescul naturii, în mijlocul naturii, o mesie, mireasă a iubirii ca Vica mea un natural a naturii, practică, în cele de trebuință, c-avea ea regulile ei și a dumnezăiescului, a spendidului și a candorii, pe Altarul Soarelui, că  cei dragi ți de ajutor întodeauna, te sprijină, să rezolvi ce ai nevoie ca regina Maria, nu româncă, dar un exemplu, mare patriotă pur și simplu. Scriu, că-mi vine să scriu, că nu scriu, dragă de a moaca, ci, cu un scop.

- Discutarea celei mai scandaloase știri din această săptămână în studioului Vești scandaloase: "Pensionarii sunt bătrânii, lasă-i să moară, nu le este milă. Dacă nu presiune sau inima, atunci altceva îi va ucide. Nu are rost să cheltuie bani pe bătrâni!

 

PR-F&BT.