„Tot
ce-i românesc nu piere”
Marian
Ioan
17
Mai 2023
Vă prezentăm astăzi o o compilație între
trecutul apropiat (2019) și prezentul murdar (2023) în ton cu titlul
articolului, aparținând aceluiași autor. Concluziile vă aparțin. (Redacția)
Cântecul cu acest titlu - „Tot ce-i
românesc nu piere!” - îl știu de când eram copil mic. Îl cânta Jean Moscopol.
Mi-a fost reactualizat de Tudor Gheorghe. De-abia în anii din urmă m-am
întrebat și eu ce o fi acel românesc care nu piere. Și, ca să-l văd, am deschis
ochii și m-am uitat în jur. Am înțeles.
„Mult timp mi-a luat până am reușit să leg
lucrurile între ele și să înțeleg că P.S.D. este, de fapt, pe statul de
angajați al bolșevicului de la Cotroceni. Ăla provenit din escroc imobiliar
dovedit de justiție, care a participat și la trafic de copii. Ăla care, pe când
era candidat și-a devoalat intenția de a sparge România, intenție la care nu a
renunțat nici măcar pe mtimpul navetei la Sibiu, la sfârșit de săptămână, și la
care a muncit continuu, reușind să-i aducă pe români în faza gata să se
încaiere.
De când a fost pus la Cotroceni și a depus
jurământul de credință față de stăpânii lui, atunci când a fost „în concediu la
niște prieteni, în Florida”, bolșevicul cotrocean a călcat în picioare
Constituția, îndemnând oamenii la încălcarea legilor, chemându-i la răzmeriță, îndemnându-i
să se ciomăgească. Ba, n-a scăpat nici-un prilej să se folosească de cadavre
pentru a-și împlini obiective pur personale, aducătoare de câștiguri materiale,
singurele care-l interesează cu adevărat. Așa și-a pus guvern personal, așa a
destituit miniștri, așa a destituit procurori. Aș putea continua, nefiind zi de
la Dumnezeu în care bolșevicul să nu-și bată joc de toată țara asta, dar ar fi
superfluu.
De fapt, nu știu de ce mă mai mir! Într-o
țară neregulată, adică o țară în care nu se respectă nici-o regulă, orice este
posibil. Și cine ar putea pretinde să se respecte regulile, când marea
majoritate a hominizilor locuitori pe aceste meleaguri au ca principală
preocupare încălcarea regulilor? Aici, hominizii ies în stradă numai când li se
ordonă de cei în slujba cărora sunt. În rest, nu-i doare nici în pix, ei sunt
fericiți că pot fura și minți și că au funduri străine la dispoziție, să le
pupe din zori și până-n noapte”[1].
„Tot ce-i românesc nu piere!”
Româneasca trădare, de exemplu, n-a pierit
și nici nu piere. Exemplul cel mai recent ne-a fost oferit de „idolul”
românilor, adică bolșevicul cotrocean. El a declarat public că este în război
cu P.S.D., apoi a început colaborarea cu P.S.D. Păi, cum se numește colaborarea
cu inamicul cu care ești în război?! Iar asemenea trădări s-au înregistrat de
pe vremea dacilor, trecând prin vremea lui Mihai Viteazul, prin Primul Război
Mondial, prin Al Doilea Război Mondial, până în zilele noastre. N-a pierit și
nici nu va pieri, la români.
Trădare este și atunci când favorizezi
interesele altora în detrimentul intereselor alor tăi. Iar aici exemplele curg
gârlă.
De exemplu, favorizarea ucrainenilor, în
detrimentul românilor. Am în vedere sumele de bani alocate pentru întreținerea
refugiaților ucraineni, mai mari decât sumele alocate românilor cei mai
prăpădiți, dar și favorizarea încadrării unor ucraineni, fără concurs, pe
funcții pentru care erau pregătiți să concureze niște români, și acordarea de asistență medicală gratuită,
în condițiile în care românii, dacă nu au asigurări de sănătate, au libertatea
de a muri la poarta spitalului.
Un alt exemplu este cel legat de
chestiunea canalului Bîstroe. Nu știu, nu am fost pe canal, dar știu că nu iese
fum fără foc. Iar din „fumul care iese” de multă vreme rezultă că ar fi ceva în
neregulă cu acel canal, în sensul că ucrainenii ar fi încălcat niște
înțelegeri, înțelegeri parafate și la nivelul U.E. Și, deși europarlamentarii
românești ne anunță cu bucurie ori de câte ori U.E. ne interzice să…, sau nu e
de acord ca România să…, de data asta nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le
miroase. Adică, la U.E. nici nu s-a ridicat chestiunea acestui canal, deși
românii acuză încălcarea celor convenite, cu consecințe nefaste pentru România.
În ăst răstimp, „românescul” ministru de
externe se dă de ceasul morții pentru Ucraina. Nu i-o fi spus nimeni că el este
Ministru de Externe al României, nu al Ucrainei, nici al U.E. și nici al
N.A.T.O.?!?
Se știe că Austria se opune accederii
României într-un spațiu în care se află Austria. Adică, Austria nu-i vrea pe
români lângă ei. Cu toate astea, ei vor să vină în România, iar autoritățile
românești le permit. Chiar de curând, autoritățile românești au permis unor
austrieci să vină să se joace în România de-a cursa aia periculoasă de
autoturisme. Păi, cum se numește asta nestimate autorități românești?
Nu știu de ce, dar „Tot ce-i românesc nu
piere” era considerat cântec patriotic. Dacă mă uit la ce anume nu piere din
tot ce-i românesc, îmi dau seama că ceea ce credeam eu că este patriotism era
greșit, chiar dăunător.
Pentru cei care, eventual ironic, mi-ar
spune că și telemeaua de capră, sau mămăliga, sunt tot românești și nu pier,
precizez că nici telemeaua, nici mămăliga nu știu sigur dacă sunt românești,
nici nu se bat cu cărămida-n piept că sunt românești, nici nu depun jurământ de
credință României și nici nu iau lefuri, chiar măricele, de la români[2].
Aranjament grafic - I.M.
-------------------------------------------
[1]
https://altfel.wordpress.com/2019/10/05/psd-partidul-bolsevicului-cotrocean/ -
5 octombrie 2019
[2]
https://altfel.wordpress.com/2023/05/16/tot-ce-i-romanesc-nu-piere-2/ - 16 mai
2023.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu