Baki Ymeri - Nicolae Bălașa - „Despre viață, sens și moarte”

 

Nicolae Bălașa - „Despre viață, sens și moarte”

Baki Ymeri

17 Mai 2023

 

Un scriitor înzestrat cu prospețimea neobișnuită a gândului   Nicolae Bălașa este un scriitor talentat și înzestrat cu vaste cunoștințe naționale și internaționale. Prozator de subtilă observație psihologică și remarcabilă forță de investigare a celor mai diverse ipostaze ale compartamentului uman, Nicolae Bălașa debutează în literatură cu romanul „Blesteme” (Editura Spirit Românesc, Craiova, 1995), purtând amprenta unui pronunțat colorit etnografic de nuanță exotică. De atunci se afirmă ascendent ca personalitate viguros conturată și inconfundabilă, prin romanele ”Pe apa sâmbetei” (Editura Horion, Craiova, 1998), „Puntea frântă şi căderea spre niciunde” (Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2006), „Mătăniile Alexandrei” (Editura NEWEST, Târgu Jiu 2008), „Vămile apocalipsei” (Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2009), „Acvariul cu fâţe” (Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2010), „Viaţa ca iluzie şi clipa ca destin” (Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2011), „Sarra” (vol I, Ed. Apostrof, MJM, Craiova, 2012), „Lacrimi şi bani” (Ed. Apostrof, MJM, Craiova, 2013), „Lacrimi, Bani, Suspine” (Editura Autograf MJM, 2016), „Cerșetor în iadul de la poarta raiului” (Editura Autograf MJM, 2017). A fost onorat cu Diplomă de Excelență pentru rezultatele obținute în activitatea din media olteană etc.  Nicolae Bălașa este Membru cu drepturi depline în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Nu a făcut parte din niciun partid politic, nici înainte și nici după 1989. Nu face parte din nicio altă organizație guvernamentală sau nonguvernamentală. În romanele sale vibrează trecutul, prezentul, erotismul, romantismul, dramatismul, intensitatea emoțională, fiorul liric și prospețimea neobișnuită a gândului. Autorul scrie despre celebrul poet Marin Sorescu, despre globalizare, despre dragoste, despre gelozie, despre viață, despre războaie, despre spital, despre frământările sale despre viață și moarte, cu ambele într-un permanent conflict.   În romaele lui N. Bălașa vibrează românul și România, regiunea sa natală din Dolj, de ale cărei peisaje și tradiții se simte foarte puternic legat: Pe aci, pe la noi, în estul european, plasați pe linia peșcheșului, cam toate, mai încurcate, mai ales de pe vremea turcilor, când peșcheșul era formă de a da din coate, de a răzbi, și de netezire a drumului spre scaunul domnesc. Astăzi, la fel, ba chiar mai mult decât prin alte părți ale lumii, pe unde zice-se că ăia mari, ce au și pâinea și cuțitul în mână, ar munci doar pentru popor. Acest roman este una din capodoperele autorului care anunță trecerea lui către o viziune idilică asupra lumii, cu povestiri moderne, descriind evenimente și fapte care depășesc granițele vechilor cronici: Despre asta a vorbit Platon, Aristotel, Socrate, ba chiar întreaga Antichitate. Se vorbește și astăzi, nimic de zis, însă, câinii latră, desigur, formal, ursul merge, mai nou, protejat și după principiile sale.  Biserica a rămas, din fericire, intactă și nerestaurată, la fel și câteva din casele cele vechi, cu o formă imensă de energie, ca lumină absolută unde se vede divinitatea în creștinism: „V-am povestit și pot reconfirma lumina ce s-a coborât asupra mea, într-un moment de cumpănă, însă întoarcerea omului-suflet-scânteie, în această lumină sfântă, se va face, conform scripturilor, în special, Noului Testament, doar după judecata de apoi. Și iar vin și întreb, m-a întrebat cineva dacă eu, pământeanul de astăzi, am vrut să vin în această lume?”.  Viața este cel mai prețios lucru pe care îl avem, dar de foarte multe ori nu ne gândim la asta și trăim aproape fără să ne dăm seama. Din moment ce avem doar una, va trebui să încercăm să o traim la maxim și să nu pierdem nici măcar un moment. Aceasta nu înseamnă concentrarea asupra a tot ceea ce este strict material, ci dimpotrivă este necesar să apreciem valoarea spirituală a lucrurilor ce ne înconjoară. Merită subliniat vitalitatea cărții, senzualitatea ei robustă și sănătoasă. Cărțile autorului se bucură de un frumos și binemeritat success.  Nicolae Bălașa realizează prin romanul  „Despre viață, sens și moarte” una din cele mai captivante cărți românești ale anului. El este un prozator capabil care reafirmă valoarea activă a structurilor tradiționale puse în contact cu o nouă dimensiune a realismului profesat de scriitorii contemporani. Scriitorul a mers mult, a citit mult, a analizat mult și a scris mult. Preocuparea sa elementară literară este romanul, eseul, teatrul.   Colegul nostru a absolvit colegiul, s-a căsătorit cu poeta Beatrice Silvia Sorescu (una dintre nepoatele fratelui lui Marin Sorescu). În '89, avea două romane scrise, dar nepublicate. Cu câțiva ani în urmă, i s -a propus fotoliul (postul) de ministru al culturii. Avea suficiente informații despre acest minister, dar din motive intuitive, în acest context a respins propunerea. Preferă în primul rând să reform(ul)eze ideile excelente ale minții umane, să le pună într-un limbaj aproape comun și să le facă familiarizate pentru un public numeros. Important pentru domnia sa este echilibrul, înțelepciunea, liniștea interioară, fericirea și smerenia față de oameni, față de lume și Dumnezeu.

Un scriitor înzestrat cu prospețimea neobișnuită a gândului

 

Nicolae Bălașa este un scriitor talentat și înzestrat cu vaste cunoștințe naționale și internaționale. Prozator de subtilă observație psihologică și remarcabilă forță de investigare a celor mai diverse ipostaze ale compartamentului uman, Nicolae Bălașa debutează în literatură cu romanul „Blesteme” (Editura Spirit Românesc, Craiova, 1995), purtând amprenta unui pronunțat colorit etnografic de nuanță exotică. De atunci se afirmă ascendent ca personalitate viguros conturată și inconfundabilă, prin romanele ”Pe apa sâmbetei” (Editura Horion, Craiova, 1998), „Puntea frântă şi căderea spre niciunde” (Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2006), „Mătăniile Alexandrei” (Editura NEWEST, Târgu Jiu 2008), „Vămile apocalipsei” (Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2009), „Acvariul cu fâţe” (Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2010), „Viaţa ca iluzie şi clipa ca destin” (Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2011), „Sarra” (vol I, Ed. Apostrof, MJM, Craiova, 2012), „Lacrimi şi bani” (Ed. Apostrof, MJM, Craiova, 2013), „Lacrimi, Bani, Suspine” (Editura Autograf MJM, 2016), „Cerșetor în iadul de la poarta raiului” (Editura Autograf MJM, 2017). A fost onorat cu Diplomă de Excelență pentru rezultatele obținute în activitatea din media olteană etc.

 

Nicolae Bălașa este Membru cu drepturi depline în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Nu a făcut parte din niciun partid politic, nici înainte și nici după 1989. Nu face parte din nicio altă organizație guvernamentală sau nonguvernamentală. În romanele sale vibrează trecutul, prezentul, erotismul, romantismul, dramatismul, intensitatea emoțională, fiorul liric și prospețimea neobișnuită a gândului. Autorul scrie despre celebrul poet Marin Sorescu, despre globalizare, despre dragoste, despre gelozie, despre viață, despre războaie, despre spital, despre frământările sale despre viață și moarte, cu ambele într-un permanent conflict.

 

În romaele lui N. Bălașa vibrează românul și România, regiunea sa natală din Dolj, de ale cărei peisaje și tradiții se simte foarte puternic legat: Pe aci, pe la noi, în estul european, plasați pe linia peșcheșului, cam toate, mai încurcate, mai ales de pe vremea turcilor, când peșcheșul era formă de a da din coate, de a răzbi, și de netezire a drumului spre scaunul domnesc. Astăzi, la fel, ba chiar mai mult decât prin alte părți ale lumii, pe unde zice-se că ăia mari, ce au și pâinea și cuțitul în mână, ar munci doar pentru popor. Acest roman este una din capodoperele autorului care anunță trecerea lui către o viziune idilică asupra lumii, cu povestiri moderne, descriind evenimente și fapte care depășesc granițele vechilor cronici: Despre asta a vorbit Platon, Aristotel, Socrate, ba chiar întreaga Antichitate. Se vorbește și astăzi, nimic de zis, însă, câinii latră, desigur, formal, ursul merge, mai nou, protejat și după principiile sale.

 

Biserica a rămas, din fericire, intactă și nerestaurată, la fel și câteva din casele cele vechi, cu o formă imensă de energie, ca lumină absolută unde se vede divinitatea în creștinism: „V-am povestit și pot reconfirma lumina ce s-a coborât asupra mea, într-un moment de cumpănă, însă întoarcerea omului-suflet-scânteie, în această lumină sfântă, se va face, conform scripturilor, în special, Noului Testament, doar după judecata de apoi. Și iar vin și întreb, m-a întrebat cineva dacă eu, pământeanul de astăzi, am vrut să vin în această lume?”.

 

Viața este cel mai prețios lucru pe care îl avem, dar de foarte multe ori nu ne gândim la asta și trăim aproape fără să ne dăm seama. Din moment ce avem doar una, va trebui să încercăm să o traim la maxim și să nu pierdem nici măcar un moment. Aceasta nu înseamnă concentrarea asupra a tot ceea ce este strict material, ci dimpotrivă este necesar să apreciem valoarea spirituală a lucrurilor ce ne înconjoară. Merită subliniat vitalitatea cărții, senzualitatea ei robustă și sănătoasă. Cărțile autorului se bucură de un frumos și binemeritat success.

 

Nicolae Bălașa realizează prin romanul  „Despre viață, sens și moarte” una din cele mai captivante cărți românești ale anului. El este un prozator capabil care reafirmă valoarea activă a structurilor tradiționale puse în contact cu o nouă dimensiune a realismului profesat de scriitorii contemporani. Scriitorul a mers mult, a citit mult, a analizat mult și a scris mult. Preocuparea sa elementară literară este romanul, eseul, teatrul.

 

Colegul nostru a absolvit colegiul, s-a căsătorit cu poeta Beatrice Silvia Sorescu (una dintre nepoatele fratelui lui Marin Sorescu). În '89, avea două romane scrise, dar nepublicate. Cu câțiva ani în urmă, i s -a propus fotoliul (postul) de ministru al culturii. Avea suficiente informații despre acest minister, dar din motive intuitive, în acest context a respins propunerea. Preferă în primul rând să reform(ul)eze ideile excelente ale minții umane, să le pună într-un limbaj aproape comun și să le facă familiarizate pentru un public numeros. Important pentru domnia sa este echilibrul, înțelepciunea, liniștea interioară, fericirea și smerenia față de oameni, față de lume și Dumnezeu.