Grăuntele
de nisip
de
Mihai Tudor
„Omul
nu e nici înger, nici animal;
Nenorocirea
e că, cine vrea să devină înger,
devine
animal.
Blaise
Pascal
Pe Pământ există viață de 3,5 miliarde de ani. De
atunci 23 de extincții majore au afectat biodiversitatea. Cea mai mare dintre
acestea a avut loc în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani. Atunci exista
un singur continent, Pangeea, însă după extincție 96% dintre speciile marine și
70% dintre cele terestre au dispărut. Cercetătorii cred că Marea Moarte, așa
cum i se mai spune, a survenit datorită erupțiilor vulcanice care au eliminat
cantități enorme de substanțe toxice. Otrăvind atmosfera au afectat capacitatea
oceanelor de a menține echilibrul chimic.
După cum se știe dinozaurii au dispărut brusc acum 65
de milioane de ani, cel mai probabil datorită coliziunii cu asteroidul al cărui
crater măsura 180 km în diametru. Nu se știe dacă șocul coliziunii a fost cauza
dispariției sau tsunamiurile și schimbările drastice de temperatură care au
urmat la scurt timp.
Potrivit unui studiu următoarea extincție în masă va
avea loc în următorii 300 până la 2200 de ani dacă ritmul anual al dispariției
speciilor se menține.
Cauzele se cunosc ( poluarea, reducerea habitatului
animalelor și schimbările climatice), rămâne doar ca omul să întreprindă ceva
urgent pentru a schimba acest deznodământ.
Să mai spunem că 2% dintre speciile de animale au
devenit extincte doar în ultimele două secole, ritmul fiind accelerat de
activitatea umană. După dispariția speciilor dominante datorită extincțiilor în
masă alte animale s-au adaptat și au prosperat în locul lor, devenind mai
puternice și mai pregătite pentru cataclismele naturale decât predecesoarele
lor.
Ce va face specia umană în această ecuație? De la
apariția sa pe Terra acum 200000 de ani în Africa drumul a fost sinuos,
imprevizibil și extrem de sângeros dar și temerar, tumultuos sau sublim. Va fi
ea oare pregătită pentru viitorul sumbru care o poate aștepta dacă nu se
trezește în sfârșit și nu acționează temeinic și eficace? Răspunsurile nu
depind decât de acțiunile, comportamentul și mentalitatea oamenilor începând
chiar de astăzi. Până atunci prezentul se prezintă în culori deloc
încurajatoare.
În secolul XX temperaturile au crescut în medie cu 0,6
grade Celsius iar în secolul XXI vor crește cu 1,4 până la 5,8 grade Celsius.
În anul 2005 s-au înregistrat cele mai ridicate
temperaturi din ultimii 1200 de ani conform concluziilor echipei de la
University of East England, iar în ianuarie 2007 a fost cea mai fierbinte lună
ianuarie din istorie. În următorii 50 de ani încălzirea globală va conduce la o
reducere drastică a nivelului râurilor în Africa.
Dacă încălzirea globală continuă Oceanul Arctic va
deveni la fel de cald ca acum 130000 de ani iar Europa se va scinda în două: un
Sud pârjolit de arșiță și un Nord călduț. Tot datorită încălzirii globale Marea
Barieră de Corali va dispărea în câteva decenii, numărul furtunilor
devastatoare va crește iar ghețarii se vor topi.
Mai amintesc că din același motiv zeci de rațe
sălbatice au renunțat să mai plece în țările calde iar în anul 2100 vom avea o
nouă glaciațiune.
Concluzia este că schimbările climatice reprezintă o
amenințare mult mai gravă decât terorismul.
La finele lunii ianuarie a anului 2007 IPCC
(Intergovernamental Panel on Climate Change) al Națiunilor Unite care operează
sub auspiciile Programului pentru Mediu al ONU și ale Organizației
Meteorologice Mondiale și se bazează pe studiile unei comisii formate din circa
2500 de oameni de știință din toată lumea a ajuns la concluzia că activitățile
umane au un impact semnificativ asupra încălzirii globale. Astfel rămân puține
dubii că încălzirea planetei nu s-ar datora efectului de seră.
Tot în urma unui raport al IPCC se arată fără echivoc
că emisiile de dioxid de carbon sunt cauza principală a creșterii
temperaturilor.
Până la sfârșitul secolului este posibil ca
temperaturile globale să crească până la 6 grade Celsius, mai mult decât se
preconiza în raport adică între 2 și 4,5 grade Celsius.
Încălzirea globală epuizează capacitățile planetei de
a absorbi excesul de dioxid de carbon se afirmă în studiul IPCC, instituție
înființată încă din anul 1988.
Experții au concluzionat că există o probabilitate de
99% ca nivelurile de dioxid de carbon și încălzirea globală să fie mult mai
ridicate comparativ cu variația medie din ultimii 650000 de ani, ceea ce
înseamnă că încălzirea globală se datorează dezvoltării economice din ultimii
250 de ani.
Singurele soluții pentru diminuarea temperaturilor planetei
spun susținătorii lor sunt cele de geoinginerie climatică, adică manipularea
voluntară a chimiei straturilor atmosferice pentru atenuarea efectelor gazelor
de seră.
Acestea ar fi intervențiile astronomice pentru
devierea razelor Soarelui, injecțiile chimice uriașe în atmosferă, de un milion
de tone de sulf anual, pentru limitarea cantității de lumină solară
recepționată la sol sau mobilizarea a 8100 de barje echipate cu pompe de ape în
Oceanul Atlantic pentru intensificarea circulației oceanelor.
Proiecte extrem de costisitoare în primul rând care
atrag multe riscuri de natură fizică, chimică sau climatică și la tehnologia
cărora încă se mai lucrează nefiind pregătite să funcționeze. Ținând cont de
problemele grave enumerate mai sus aceste soluții pot părea acum desprinse din
filmele SF, dar într-o zi, dacă devin realitate, pot salva planeta noastră atât
de greu încercată. Oricum este bine că omul și-a identificat vulnerabilitățile
și încearcă să le rezolve.
Ce întreprind factorii care și-au asumat rolul de a
trezi și de a călăuzi reperele și modelele societății contemporane?
Intelectualii de pildă par că se îndepărtează de la
misiunea lor inițiatică de educație și „lumină” și că lucrează sub comanda
magnaților, a „păpușarilor”, adică forțe obscure de la vârful politicii și
societății care au interese ascunse, deloc curate, și care urmăresc
transformarea lumii după propriile criterii și evaluări de natură politică,
socială, economică dar și religioasă. Intelectualii nu mai sunt ființe libere,
independente ci devin condiționați material, sclavi ai adevăratei elite corupte
și retrograde care conduce din umbră omenirea.
Observăm cum înțelegerea noțiunilor de muncă și
valoare suferă mutații majore și sunt greșit aplicate, căpătând noi sensuri și
interpretări dăunătoare și periculoase pentru mentalul colectiv. Avem tot mai
puțini mentori, formatori de opinie, modele umane și morale și tot mai multe
personaje impunându-se (sau fiind impuse) prin charismă, calități fizice și
notorietate provenită din condiția socială îndoielnică, personaje traduse în
limbajul comercial și consumist al lumii bulversate de astăzi prin v.i.p.,
vedetă, star, starletă.
Biserica, și mă refer aici la biserica universală,
și-a pierdut și ea din autoritatea morală, iar importanța mesajului religios
este estompat de valorile materiale ce tind să devină definitorii în egală
măsură pentru enoriași ca și pentru prelați. Corupția, scandalurile mediatice
repetate în privința abuzurilor sexuale împotriva minorilor, homosexualitatea
pronunțată în rândul clericilor, radicalismul și extremismul descriu
dificultățile acute, cronice cu care se confruntă biserica universală în
prezent, dificultăți împotriva cărora trebuie luptat neîntârziat, energic și
riguros pentru ca moștenirea sacră transmisă de părinții fondatori și edificiul
religios solid și imuabil existent acum să rămână și în viitor la fel de
trainice și de nezdruncinat.
Perenitatea bisericii depinde în special de munca,
talentul, dăruirea și competența sacerdoților dar și de vigilența, grija și
atenția mirenilor având datoria de a respecta și urma neîncetat canoanele și
preceptele religioase. Și înainte de toate este nevoie de dragostea și ajutorul
lui Dumnezeu.
Creatorul își iubește Creația. Încearcă să o protejeze
și îi asigură echilibrul natural dorit. Copiii Lui însă sunt orgolioși. Îi
nesocotesc darurile făcute și se cred indispensabili în curgerea lor, scurtă și
trecătoare de altfel, prin această lume. Își supralicitează calitățile și forța
ajungând să creadă că sunt invincibili și invulnerabili și își uită originea și
ajutorul permanent prin care sunt împinși să cucerească și să-și descopere
locul și rostul în angrenajul etern și indestructibil numit Univers. Grăuntele
de nisip se zbate în tumultul și imensitatea valurilor mării și crede că poate
ieși la suprafață. Acesta este omul.
Sublim și tragic totodată în încleștarea titanică
căreia îi este nevoit să-i facă față și să îi supraviețuiască.
Tot prin prezența Creatorului, chiar dacă nu
întotdeauna conștient sau împotrivindu-se Lui, omul își depășește limitele și
devine Spirit superior. Toate impedimentele sunt înfruntate și cucerite, iar
drumul, a se citi aici zborul său, este uimitor de îndrăzneț. Nimic nu îi poate
sta în cale. Ceea ce pare inexpugnabil se dovedește a fi până la urmă culcat la
pământ. Împărați, regi, călăi, dictatori, sisteme, legi, prejudecăți,
mentalități, morală îndoielnică sau chiar lipsă de morală, toate sunt
îndepărtate pentru ca Binele să triumfe.
Creația este salvată și odată cu ea și rătăcirile
voite sau nevoite ale Fiilor care greșesc și nu își găsesc Calea îndrumată de
Acesta.
Copilul nu își urăște Tatăl dar se urăște pe sine
pentru păcatele și slăbiciunile sale, astfel că valoarea mesajului Operei lui
Dumnezeu este în pericol de a nu mai fi corect înțeleasă și respectată. Rămâne
ca timpul să decidă cât de mare este acest pericol. Și mai ales rămâne ca
Dumnezeu să-și conducă în continuare turma Sa de oițe neștiutoare. Rămâne
așadar doar să avem credință în El.
Bibliografie:
-diferite articole din revista
„Descoperă”, anul V, nr. 2(42) din anul 2007.
-documentarul televizat „Pământul
supraviețuirii” din seria „Dezastre preistorice”, transmis de postul Discovery
World în anul 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu