Ion
Antonescu - Hitler (1940-1944). Întâlniri, memorii, scrisori (5)
Prof.
dr. Gică Manole
24
Septembrie 2023
Scrisoarea
lui Adolf Hitler către Ion Antonescu - Berlin,18 iunie 1941
Scrisoarea lui Adolf Hitler către Ion Antonescu, din
18 iunie 1941, la numai 6 zile de la întâlnirea din 11-12 iunie 1941, este
legată de participarea României la Operațiunea „Barbarossa”, care se va
declanșa pe 22 iunie 1941, dimineața. În Scrisoare, Hitler face trimitere la
tema „ultimei noastre întrevederi”[1], cerând permisiunea șefului statului
român de a-l „pune la curent” [2] cu hotărârea definitivă pe care a luat-o.
Reamintește lui Ion Antonescu că Rusia Sovietică a concentrat mari forțe
militare la granița comună, pregătindu-se „din zi în zi”[3] să atace Germania.
Pericolul unui atac al U.R.S.S. îl determină („forțează”) de a se folosi „de
armata germană pentru a reduce definitiv acest pericol pentru Europa”[4]. Îi
amintește lui Ion Antonescu, ceea ce au discutat la întâlnirea lor de la
München, despre faptul că va „fi preocupat”[5] ca, conducerea în viitor „a
acestei operațiuni grandioase de atac să fie concentrată într-o singură
mână”[6]. De asemenea, el, Hitler, în cadrul viitoarelor operațiuni militare,
va ține „socoteală”[7] de demnitatea și prestigiul „personalităților
conducătoare ale aliaților noștri”[8], astfel încât acestea să fie „respectate
în cel mai înalt grad, față de poporul și armata lor”[9].
După partea introductivă, cu deferență, Hitler cere
voie să-i îngăduie de a-i „transmite din când în când dorințele mele care se
referă la armata română”[10]. „Dorințele” lui Hitler, care în realitate erau
niște ordine mascate, erau date „în interesul desfășurării operațiunilor în
ansamblul lor”[11], și trebuiau executate întocmai.
După care îl informează pe Antonescu, că generalul
Ritter von Schobert, comandantul Armatei a XI-a germane aflată în România, va
fi „ca un fel de Stat Major General de lucru al Cartierului dv. General”[12].
Generalul german va transforma „dorințele” sale către Antonescu, care vor
deveni „ordine militare”[13]. Respectivele ordine militare vor fi emise de
fiecare dată când se vor lua „hotărâri esențiale”[14], și vor fi semnate de Ion
Antonescu.
Între cele două armate, română și germană, legătura se
va face prin „șeful Misiunii germane” [15] în România, generalul maior Arthur
Hauffe, „șeful misiunii navale”[16], generalul Karl Fleischer, precum și
„ofițeri de legătură ai Flotei 4 aeriene”[17] ce vor face parte din Cartierul
General al Armatei Române. De asemenea, Hitler îi scrise lui Antonescu, că ar
fi necesare „comandamente de legătură reciproce”[18]. După acestea, Hitler îl
informează pe Ion Antonescu care era „Misiunea inițială”[19] a armatelor române
și germane „din România”[20]. Pentru perioada de timp de la începutul
ostilităților, aceste armate aveau misiunea de a „apăra teritoriul român contra
invaziei forțelor rusești”[21], și de a feri Valea Prahovei de „atacuri
aeriene”[22], de „acțiunea parașutiștilor”[23] și de a bloca orice tentativă de
sabotaj.
Regiunea petroliferă din România, îi scria Hitler lui
Antonescu, are o importanță „vitală pentru conducerea comună a războiului”[24].
Și portul Constanța, cât și „podul peste Dunăre”[25] trebuiau bine apărate și
ocrotite de atacurile aeriene ale inamicului. Hitler îl informează pe Antonescu
că serviciile de informații militare germane au stabilit că „în regiunea de sud
a Basarabiei” [26], cât și în zona Cernăuți, Rusia Sovietică a concentrat
„unități puternice mobile și forțe blindate”[27]. Inamicul, scria Hitler,
trebuie „să fie făcut să creadă”[28] că forțele germano-române sunt mai
numeroase decât în realitate, și de a identifica ocazii favorabile „pentru a
realiza capete de pod peste Prut”[29].
Armata română, pentru Hitler, în prima fază a
războiului, avea ca prioritate asigurarea „securității României”[30] în care
intra, în primul rând, și securitatea Văii Prahovei. Aviația română, dădea
dispoziții Hitler lui Ion Antonescu, avea misiunea de a sprijini în luptă
„acțiunea Marilor Unități Române”[31]. Misiunile aviației române vor fi
delimitate, separate de acțiune aviației germane. După ce „inamicul” va fi
respins din Galiția de Nord, va fi forțat „să-și retragă forțele aflate în fața
granițelor românești”[32]. După ce se va produce acest fapt, „forțele aliate
din România”[33] vor ataca inamicul, împiedicându-l „să execute o retragere
ordonată peste Nistru”[34] sau chiar să-l distrugă. Îi cere permisiunea lui
Antonescu ca, „pentru misiunile speciale ce vor reveni armatei române”[35], să
le propună „la timp”[36].
Încheie, asigurându-l pe Ion Antonescu de camaraderie
credincioasă trimițându-i, totodată, „cordiale salutări”[37]. Ion Antonescu îi
răspunse lui Hitler pe 23 iunie 1941, tot printr-o Scrisoare, mulțumindu-i
pentru directivele date, asigurându-l că „armata română va fi la înălțimea
dârzeniei, elanului și eroismului dovedite de străbuni”[38] în cursul istoriei,
o istorie „de luptă, martiraj și de glorie românească”[39]. Îl informează pe
Adolf Hitler că între el, armata română și „Comandamentul german din
România”[40] domină armonia, și că „directivele operative”[41] primite vor fi
executate „întocmai”[42].
--------------------------------
[1] Gică Manole, Antonescu – Hitler, vol.
I, p. 107.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem, op. cit. p. 108.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Ibidem.
[18] Ibidem.
[19] Ibidem.
[20] Ibidem.
[21] Ibidem.
[22] Ibidem.
[23] Ibidem.
[24] Ibidem.
[25] Ibidem.
[26] Ibidem, op. cit. p. 109.
[27] Ibidem, op. cit. p. 108.
[28] Ibidem, op. cit. p. 109.
[29] Ibidem.
[30] Ibidem.
[31] Ibidem.
[32] Ibidem.
[33] Ibidem.
[34] Ibidem.
[35] Ibidem.
[36] Ibidem.
[37] Ibidem.
[38] Ibidem, op. cit. p. 110.
[39] Ibidem.
[40] Ibidem.
[41] Ibidem.
[42] Ibidem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu