SOLAR
CUM RAR CU TALANȚII ÎMULȚIT, ÎN HAR
~*~
Nu-s
nebun chiar dacă vomit, mon cher,
că-s
doar a lui Nichita, în verde-albastru,
din
tezaurul nostru terestru,
sunt
ca soarele de-abia răsărit,
trăsnit
și zărit aurit,
sunt
CONUL ciobit și,
analfabetu
celui neștiut, în ABC tărât amărât,
din
războiul urât, a lui Putin
ciufulit-ciufut,
batjocorit, deși n-am nevoie,
că-l
urăște omul,
pe
cel care năpăstuiește și prăpădește,
că
Sucă-om sucit îmbrățișează viața de om-pom pe rod pentru norod sucit,
în
provita, în culori de neliniște și de nemulțire neâmpăcare,
un
fel de mare provocare,
deși
ca omul de aur, cu inimă și suflet de
aur,
face
pace și împăcare ca prieten al prietenilor, om mare,
în
calmă răsufare de binecuvântare,
pentru
ei mulțumitor ca autor, cu viitor ca păstrăvul, în aval sub soare
dând
de zor spor să fete, să nască populație, cu prăsilă spornic, în izvor,
cu
un vrednic, harnic, spor
în
rost, în rostul lor, măsură a lucrurilor, cioplit din topor,
ca
fiu din popor,
sub
tricolor,
ca
zeul al zeilor,
un
solar cum rar îmulțit,
în
har
dar
din dar.
REFLECTÂND
PĂSTOR BLÂND ȘI PROFUND
Noi
suntem cu verificare prin propriul nostru divais, cu flux marin, cu reflux de
binecuvântare,
în
soare și pe plaje ca un imens senin smuls, din destin ca-n film, cu trenig
maritim, Martin Eden de Jak London,
cu
fermoni, un boni-bon, de citit, în aplicație,
cu
emoție și, și inspirația cu ciuperca de deal pe deal,
în
scumpul Ardeal, cu babe în Bucegi,
cu
curator de călătorii, pribegii prin pitoresc, firesc punctând românesc
la
care comentezi și dulce, te adaptezi,
printre
prieteni floare la ureche, printre prieteni, oameni între oameni inediți, pentru
oameni cu care cu plăcere experimentezi și,
prieteni
cu gust pe care te poți baza și, prieteni fără pereche cu momente bueno, mușcând
din
conștiință, din viață, incredibil, impecabil și, compatibil cu viața hoață
luându-te draconic la harță
(oare
cum greșesc, dar cum, îmi șterg, tipic ție, specific și valoric unic dinamic,
tematic,
cum,
îmi șterg, cum mă mântui, de păcate,
oare
chiar de toate păcatele ? maistre, Men Ben Todică,
Ben-Biserică
și Arcă a Salvării ca Mesie a iubirii, cu sare, piper, re oer din cer și, de
caracter de reflectând, cu fler, păstor blând și, profund de cuget, firesc,
românesc,
omenesc,
bisericesc
și
în limbaj cu piesaj, în curaj
pitoresc
unic românesc și,
omenesc
pitoresc ?
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
DREPT
DUMNEZEU ȘI PREZENȚĂ
Neprezența
ta, Vica, mă doare, durere, mă doare tare, însă nu mai găsesc
mine
un nimeni, în sine ca să mă învinui mai bine,
de
ce la noi n-a fost tocmai cumsecade ?
tocmai
bine, tocmai cum se cuvine, că-s un fiecine ?
că
bună, nu dau pe mine doi bani,
o
ceapă digerată,
nu
dau, niscai grițari, fileri..
nu
dau scumpă, Ludovica,
de
prezența...ta,
provita
și-s, îs...șocant,
însă
în mintea mea ești ca marele savant Vica,
o
vivă ești, cu a domnului Dumnezeu slavă,
drept
Dumnezeu și prezență,
în
conștiința vie !
~*~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu