Vasilica Grigoraș - SCRISOARE CĂTRE INIMĂ

 

SCRISOARE CĂTRE INIMĂ

 

 

~*~

 

Dragă inimioară,

dulce povară

în prag de primăvară

verva ta mă-nfioară

ca o strună de vioară

auzită prima oară.

 

Uneori nu te-nţeleg,

de tine vreau să mă dezleg

şi-apoi să mă reculeg,

să văd încotro să merg,

dar tot pe tine te-aleg,

doar aşa, sunt om întreg.

 

Profund respir,

cu migală te deşir

şi pe cale te înşir,

toate cele îţi răsfir

până dau de-un trandafir

şi cu dragoste l-admir.

 

Pe cale înfloreşti,

forme multe dobândeşti,

ton, nuanţe agoniseşti

şi-ntr-un zvâc te-mpodobeşti

cu ifose fecioreşti

şi pe toată lumea iubeşti.

 

Şi parcă din senin,

ici-colea câte un spin

ce mă face să suspin,

şi-aş vrea să te previn

că-n faţa ta mă-nclin,

chip de zâmbet cristalin.

 

Inimă, floare cu ţepi,

luminată-n mii de lămpi,

udată cu mulţi stropi

cel mai bine te pricepi

şi din copilărie începi

dragostea să o concepi.

 

Nu stai locului deloc,

te deschizi ca un boboc,

plină toată de amoc

chiar şi munţii îi muţi din loc,

mă cuprinzi de-al meu mijloc

să ne tot iubim cu foc.

 

 

Vasilica Grigoraș – FEMEIA, FĂPTURĂ DIVINĂ

A treia duminică după Paști este Duminica Femeilor Mironosițe.

La mulți ani tuturor femeilor creștine!

 

FEMEIA, FĂPTURĂ DIVINĂ

 

Femeia îngenunchează și se înalță

cu adevărată grație divină,

dezleagă zăgazurile vieții,

stăvilește șuvoaie de lacrimi

și împletește cu artă dorurile

într-o oază de simfonii lăuntrice

interpretate-n ritmuri psalmice.

 

Femeia deschide fante de lumină

în crângul fără hotare

al iubirii veșnic verde

și cu înțelepciune vădită

păzește poarta de intruși.

 

Femeia se prinde

în hora trăirii,

plonjează discret dar adânc

pe tărâmul Cuvântului,

respiră duios și pilduitor

prin toți porii deschiși spre

poemul speranței abia șoptite

în culorile pocăinței.

 

Femeia, privire senină,

inimă blândă,

atitudine dibace

e mamă a durerii,

fiică a bucuriei,

soră a bunătății,

oglindă a hărniciei,

prietenă a narațiunii,

doamnă a poeziei,

cu chip angelic

și cunună de aur

a slovelor bine rostuite.

 

Pentru toate acestea

și multe alte daruri,

IUBIȚI, FEMEIA!

 

 

Vasilica Grigoraș: POEMUL ADORAT

de la o vreme

de cum începe

a se crăpa de ziuă

îmi pun pălăria

cu boruri decente

şi ochelarii verzi

cu ramă de baga

 

îmi place să rătăcesc

agale, uşor lenevită

prin crângul melodios

bine înrădăcinat

în buza cuvântului

încrustat de razele

proaspete fuioare

despletite ale soarelui

 

reverenţios îmi chem muza

şi o implor să-mi picure mir

pe pana inimii

pentru a semăna

cu paşi mărunţi şi precauţi

poemul adorat

declaraţie de dragoste

mărturisire de sine

de credinţă

 

în această întâlnire misterioasă

de neuitat la drum lung

drapată pe-o mantie vaporoasă

cu fină căptuşeală argintie

brodată în punct de goblen

de un nour romantic

cu contururi rebele

şi dimensiuni mirobolante

îmbrăţişăm împreună

dorul încă nestins

de răsăritul primăvăratic

al parfumului de tei

 

 

~*~

VASILICA GRIGORAS

 

 

 

SCRISOARE CĂTRE INIMĂ de Ben Todica, versuri VASILICA GRIGORAS

Un videofotoclip audiorecitare la versurile poetului intitulat: SCRISOARE CĂTRE INIMĂ ~*~ Dragă inimioară, / dulce povară / în prag de primăvară / verva ta mă-nfioară / ca o strună de vioară / auzită prima oară.

https://www.youtube.com/watch?v=KS5-emjEGSg&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw

https://youtu.be/KS5-emjEGSg