CU
BUNĂ DISPOZIȚIE ARGHEZI DISPUS ȘI BINEDISPUS
~*~
Tu,
ai gărgăuni iar eu știu din bunul simț cu carambol zic: -"Nu va fi război,
tu numa bagi zănzania fricii, tu, în cazul acesta numa strici ca va fi mai bun
cu climenul, că va mere bine și, nu, cu Sfântul Așteapă, că vezi și, tu, că
sustenabilul ne trebuie, hoherule, ne trebuie acuma bine și bine și doar bine, scurt
pe doi nu va fi război doar la degetul mic după noi potopul, când ni se spune
femeia: -"Ne mere bine rochia, chiar dacă (te prinzi?) ni-s o țâră
piciarele dezvelite, goale, în minirochie, că picoarele, până la abis se văd, la
mărgărit, la diamantul lui Maria Banuș, cu poezia publicată, cu sensibilitate
și, cu propria ambiție și preferință
în
Papagalul lui Arghezi, cu a lui treburi, cu perspicacitate, în performanță, din
sfioasa eleganță mănăstărească, din pioasa mănăstirească,
constanță
și reverință la propria știință cu evidență de viață.
CA
SĂ FIU MORAL, NEMURITOR
Am,
un filmuleț, cu Nunta lui Marius Celemen, o esență de cea mai bună calitate, de
cea mai bună stofă, ca în jur de scroafă aranjați ca botezați, sug și cresc, în
burg, de bună seamă, că suntem cu toți, în film mult mai tineri și frumoși
luceferi care vrem să trăim, cu un mtiv, că suntem oameni buni, în perspectiv
creeativ niște poeți zice-se, dar nu știu, când voi da cu cuțitu-n piatră și, să
vă trimit acest film, sper, în curând vi l-oi trimite onlaine pe cer, cum s-ar
zice ca să-l știu la tine, Ben, pe internet în neuitare cum e firesc și
românesc, cum din vis, în veșnicie, mă nasc și, eu să nu mor, cu pacea în lume,
să fie pace, în lume, ca să trăiesc ca o colindă, umblând pur și simplu prin
populată cu pace, nebună !
am
mare dor, că nici eu nu mă îndur să mor, că încă n-am învățat să mor, cum nici
Eminescu, deși sufăr de dor ca să fiu nemuritor.
ÎN
VEȘNICĂ SĂRBĂTOARE A SPIRITULUI
La
noi, în România Pablo Picaso, expoziție ca ideie, la 50 de ani de la moartea
pictorului, o valoare inestimabilă uluitoare, cu șansă de viață, știință și
conștiință, cu viața lui spirituală, pe verticală,
cu
probleme, dileme, în asigurarea pazei de paznicul de far, cum rar îmulțită
sfințenia, în culori nebunie, cu socio ecuație, în omenie și omenire de Românie
bucurie de neoprit, în omenie, în cuprins cu sens și de neânvins, versus, în
univers de rug creștin, în rugăciune provita și de pace aprins, convins
Brâncuș, coloană fără sfârșit, omule iubit de Van Gogh și, Marcel Proust, că a
purces, cel iubit și, om bun, ca bun, moș Crăciun mi/ni, pus deoparte, aparte
ca la carte inspirat de natura firii-Mesie a iubirii ca un adenom de prostată, de
care până acuma nu s-a vorbit, om iubit, om sfințit, în limba română, în limba
maternă și străbună (în mare doi se unesc prin căsătorie, o chestie de mare
bărbăție și omenie ca un cânt de ciocârlie a marii marii de Românie c-aici, în
fund de apă se petrece ritual de pace, se cere fata, în căsătorie, foarte
pitoresc, inedit, cum eu, cu Vica n-am avut parte, ocazie, și, ce vrei e e
răruț, frumos și drăguț, e frumos, e frumos ca Doina Drăguț care scrie cu
tupeu, drept Dumnezeu, că totul e de bine, miracol spectacolul nunții, mai
ales, când mirii au casă certificată, casă de piatră și viață, cu imunitate, cu
viață frumoasă și bună, anti-inflamatoare, plină de divin și senin, cu
binecuvântare, în artă, deveșnică sărbătoare, în un poem boem sub soare, în
lejeritate de a comunica, de a vorbi cu vorbe, cu verbe priverbe, mai cu vervă,
în al Domnului Savaot slavă, cu toți pentru unu și unu pentru toți incredibil
imposibil, pentru tot și în toate prosănătate, fiu-ți sănătos și frumos ca
prâslea, cu mere pădurețe, în noblețe, cu tandrețe, poale crețe, că la plăcinte
înainte si, ce naiba, la război, rac înapoi.
CU
PARTE APARTE
Noi,
încă credem, în visele noastre solare, maistre Ben Todică, chiar dacă-s doar de
flori albastre, noi nu stăm cu curu în două luntre, după cum spune gramatic și
corect, Alexandru Graur și ale oilor noastre, năzdrăvane pe bune, ca-n
religiile lui Mircea Eliade ca-n nopții de sânzâiene, în totuși iubirea și
flacăra,
țara
de la țară, cu tu, ai avut-o ca miorițele, în veșnicia întinsului de patrie cu
șoimi și oi, privighetoare și, ciocârlie ca, în România la noi, semeție, de
socio-ecuație cu inspirație organizate, în staur și, în turmă aranjate, cuminte,
chiar
și vitele, iosagul și făinoșagul/de ținut minte-pâine-fierbinte provita,
să
trăim, chiar și sublim, hombre sapiens, în univers hinindu-ne, cu sens, în dans
dialectic, cu capul înainte fizic, ca pe orice verticală cu sănătate mobidic și
caracter, în ispravă cu slovă, cu zel fain-făinel-voinicel, măiestrel ca la
carte și,
cu
parte aparte.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
EȘTI
CUM LAUDE, LAUDATOR TEMPORIS ACTI
Logoree,
Truli, dragă,
inimă
putredă, bleagă, beteagă, că nu-i război, chiar la noi, dar de amenințat e
amenințată o lume întreagă muie o să ploaie și, din ochi, în mizerie, lacrimi o
să-i șiroaie, o să-i inunde puhoaie, lioară, lioară, cu ochi de mărioară !
E
limpede că tu și tu, ești, în pretutindeni, în diaspora ești carne și oase, cu
țara, cât cuprinde-ești verde mega magna alfa beta și omega, cum laude, nici o
problemă, cum laude oriunde foe verde o revelație, cu bucurie și emoție, în
inspirație, cu bucurie și omenie de Românie, cu vecie, în veșnicie, ofertă cu
artă, de lucru ilustru, de maistru ca maistru terestru.
CU
ÎNVIERE ȘI, CU FERICIRE
Și
totuși, în iubire/de fapt, în ce anume atingem starea de înviere, de bine, starea
de pace prieteni, în pretutindeni, în țara cu iarbă trifoi, pentru oi și vite, în
diaspora cu seminție, cu noi și, cu flacăra, din comoara de cuminte, de harnic
și bun praznic, din România, cu cele sfinte, cu frumos și foarte ambițios, în
rost și, rânduială cu luminos, frumos, armonie și, omenie, caracter într-o
veselie de ciocârlie-iubire la înălțime de Românie cu profunzime, netezime, pe
verticală de școală de dincolo de școală, cu plugul minții, în pasiune și, cu
înțelepciune brăzdând, arând pilduitotor ca păstorul blând și plin de culoare, pe
orizontală profund ca și, semănătorul semănând semănătură, pe ravâna arătură
fărâmițată, afânată,
cu
discu, grapa, din țărână să răsară bobul, grâul, cel ales ca să se aștearnă
pacea, ca hrană, în puterea, energia pentru a ieși și a ne dezbara de iarnă, în
sânul lui Avram, la Domnul Iisus să găsim tihnă,
în
colona fără sfârșit, Cel mai iubit potrivit sfințit,
în
cele din urmă să găsească odihnă,
în
lină lumină ca cea din a noastră maistră grădină,
cu
înviere și, cu fericire.
~*~
PR-F
DUREREA/IUBIREA,
ÎN ROMÂNIA FELIX
Durerea
e prietena mea, că nu mă omoară, nu mă elimină cu ispita-i din țară, cu
dopamina, nu te doboară, nu mă omoară,
nu
mă nici elimină, ca emigrant, nu mă scoate migrator din țară cu dorul
călătorul,
cu
viața ca o pradă,
că-s
lacom, avar acaparator de pace, sunt provita înviorat, plin de viață, pe crucea
lui Iisus,
sus,
pe Golgota, în spice umane, excerabăm vecernia, în România, vecernia de pâine
și pace, că demersurile, mă fac lui Dumnezeu pe plac,
așa
cum sunt, că sunt ceea ce sunt, în trăiri, în rotiri, mișcări, dar zilele, nu
mi-s vane ori poate mi-s deșerte, frate
și
mi-s, în furie: deșertăciune și vânt pe pământ,
că
spune cine cu înțelepciune, cine pe pământ sunt foe verde: hurduc hăbăuc și, haiduc
Duliș peziș și pe furiș,
îndesit
prin a codrului desiș, ascunziș,
că
n-are alinare și n-are confort, ca gașca Zurli, fiind snob
și rob la efort, în rostul și pasiunea lor
fix-pix,
săriți
de pe fix, săriți, în România Felix
ca
unchiul Tom, din coliba Tom.
~*~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu