ȘI,
NEMURITOR MĂ NEMURESC, NEAM ROMÂNESC !
~*~
Am
vrut să fac ce știu și, ce am știut, am făcut, în raiul pitoresc rural-sătesc, în
omenesc,
firesc
cocoloșit țărănesc, în spendoare cu binecuvântare de românesc.
România,
rai de privighetoare, îngânând ciocârlia, omenia de România, ce rai am avut
și-l am pe picior de deal, în Ardeal
și,
pe gură de plai cu grai, că am, neam, men Ben, Phonex am ce am mai rar, de
Dacia-Felix, vorba lui Avram Iancu,
de
Romànie, națiune fericită, cu iubire și fericire berechet, cu minte de poet și,
cuget românesc, așa cum și grăiesc, popesc, cu șoapta ce o șoptesc din Cartea
cu șoapte, din care grăiesc, în grai omenesc, armenesc și nemuritor mă nemuresc
!
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu