Uitare
după uitare sau ne
Cuiul
și roata
„Adevărul, în toată asprimea și virulența lui. Ca pe
masa de operație, ca la picioarele eșafodului. Nici un văl, nici o iluzie, nici
o cocoloșire. Pentru că numai având realitatea crudă în față ne putem cutremura
și o putem părăsi.” N. Steinhardt
După acel Decmbrie, mă gândeam că Istoria va fi greu
de rescris, cum se întâmpla în vremi ceaușiste. Acum, cred că se poate. Se
denaturează de aniși ani marile momente istorice, se minimalizează Unirea,
chiar de zilele Unirii Principatelor. Fact-checking ce înseamnă?„Moderare de conținut”,
deci cenzură? Urmează condamnări pentru opinie, pentru ce simți că trebuie
spus, conform Legii Vexler, care cere pușcărizare de la doi la cinci ani pentru
abordarea unor teme considerate tabu?
Așezată sub faldurile altei propagande mincinoase,
istoricul Zoe Petre a afirmat că „istoria nu învață nimic pe nimeni”. Așa o fi
dacă n-o cunoști. Altfel, nimic nou sub soare. Recunoașterea Unirii s-a
întâmplat la schimb cu modificarea Legii minelor: voie ca petrolul să fie
exploatat de Standard Oil (Rockefeller).
S-a uitat atât de ușor că Austria și Imperiul Otoman
s-au pronunțat contra Unirii Moldovei și Țării Românești, la lucrările
Conferinței Internaționale de la Viena, în primăvara anului 1848? Și ce
absolutist regim habsburgic a instaurat Austria, în Transilvania, după în frângerea
revoluției din 1848! Abia după Războiul Crimeii (1853-1856) și Congresul de la Paris
(1856), s-a încheiat protectoratul Rusiei asupra Principatelor. Se puteau
convoca, în fine, Adunări ad-hoc, pentru organizare. Așa că s-au constituit, la Iași și la București, Comitete
ale Unirii, în februarie 1857 și s-a putut vota Unirea într-un singur
stat.Trebuia, după puterile garante, să fie doi domni aleși, câte unul pe țară,
dar pe viață. Însă, în Adunarea Electivă, la hotelul Concordia din București,
s-a propus (Dim.Gr. Ghika) o dublă alegere: a lui Alexandru Ioan Cuza, adus de
la Iași,în dimineața zilei de 24 ianuarie 1859. Hotelul Concordia e o ruină (dacă
mai este și ruina), iar de pe scările Universității „Al.I.Cuza”, acum UIAC,
rânjesc la trecătorii leii Regulamentului Organic, ai sculptorului rus Mihail
Singurov. Mai știe cineva că lovitura de stat contra domnitorului Cuza (1964) a
dat numele localității 2 Mai?
Repet întrebarea:
de ce nu le-o fi plăcând unora și altora „cel mai nobil epitet al limbii
române” (după C.D.Zeletin), național? Nu știu cum se întâmplă, dar cuvântul
intră din nou, ca-n vremi staliniste, în
cămașa de forță a cenzurii. ONU, ne amintește Profesorul Ioan-Aurel Pop,
într-un dialog cu Nicu Gavriluță („Scriptor” de noiembrie- decembrie, 2024)
înseamnă Organizația Națiunilor Unite, așadar nu state, ci națiuni. Iar
sociologul și eseistul Nicu Gavriluță enumeră apăsat cei cinci „stâlpi” ai
etniei: „credința religioasă, limba română, țara natală, familia, cultura
română”.
Cine dă astfel de ordine?Big Brother își ciulește
urechile la întrebarea mea? Ei și! Nu mi pasă dacă mi-e ascultat telefonul sau
citite mesajele private. Nu ocolesc să spun ce consider că-i rău, convinsă că
răul nu dispare de la sine. Ajungi în iad numai pentru relele făcute? Eu cred
că ajungi acolo și pentru ce nu faci,
dar trebuia să faci.
Un prieten mă sfătuiește să nu mai abordez „teme de
care se ferește toată lumea”, să nu mă mai lamentez pentru biserică, sat,
familie. Altul îmi scrie: „Sunt alături de tine până la capăt.
Unde o fi capătul, om vedea.”
Nici eu nu-l știu, dar e imperios necesar să continuăm
lupta pentru libertatea de opinie, chiar dacă subiectul nație-național e
sensibil, primejdios chiar, taxat „reacționar”, „anacronic și imbecil”. Boia? O
fi istoric strălucit, dar pentru românofobi. Daniel David? O fi expert în
Psihologia poporului român, dar pentru „defectologii” (cum le spunea Petru
Ursache, în ipostaza de antropolog) care neagă în totalitate calitățile românilor. Și nu-i
deloc inocent.
Se vrea uitare după uitare și sunt puțini cei care
cer, ca Paul Goma, „ne-uitare” (ortografierea îi aparține).
Statuile sunt sub cod roșu. În Turda, aud că s-a
relocat (forțat) statuia lui Avram Iancu. Școala Ardeleană și-o fi recăpătat
soclul pierdut? În Oradea, s-a instalat Sf.Ladislau, întemeietorul cetății.
Mihai Viteazul e înlocuit de Ferdinand I, ca și cum n-ar avea fiecare locul lui
în istorie.
La Sibiu, nu s-a obținut acordul Ministerului Culturii
pentru bustul lui Avram Iancu, în timp ce Bruckental, care i-a tras pe roată
(numai) pe români, se uită de sus, peste mulțime. Roată după roată? Vasile
Lucaciu a fost ținta detractorilor la Satu Mare. Am văzut cu ochii mei grupul statuar
mânjit cu cărbune. Avem martiri care ar merita să le punem la picioare lanțuri
de flori peste vechile lanțuri.
Nu-i depărtăm de guri spurcate care n-au lentile de
receptare pentru ei și ar merita temnițe large pentru blasfemie. Hidoasă mai
este post-umanitatea asta care consideră simbolurile identitare - ca stema, ca drapelul tricolor - discriminatoare, iar valorile culturale de
pus pe făraș pentru rasism, xenofobie,
„fazcism”, cum pronunța Ion Iliescu, care vedea în Piața Universității numai
„golani”.
Magda Ursache
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu