Nicolae Balaşa - „Ziua a şasea” (fragment din piesa de teatru cu același nume)

 

„Ziua a şasea” (fragment din piesa de teatru cu același nume)

Dr. Nicolae Balaşa

04 Ianuarie 2026

 

Personaje:

-   Firică - inspector la cultură, responsabil, pe vremea comuniştilor, cu culturalizarea satelor, filaterist, pacum pensionar ce locuieşte  la  ultimul etaj dintr-o vilă a nomenclaturii.

- Madam   Chirpici -  activistă, vecină cu apartamentul din dreapta lui   Firică.

- Madam  Păsărea - secretar de partid, responsabil cu agricultura, vecina din stânga,  femeie cu influienţă în vremurile de acum.

- Domn` Drincu - vecinul de sub Firică, bragagiu sub toate vremurile.

-  Madam Dricu - angajată la serviciul cimitirelor din cadrul primăriei, ocazional, damă la paranghelii, vecina din stânga lui Drincu.

- Scârţă -  șef de scară, delator, vecinul din dreapata lui Dricu.

- Madam Scârţă  - cândva şef la cantina partidului, respecializată în pomeni şi înmormântări.

- Tase - un tomnatic, necăsătorit, băiatul doamnei Scărţă, din prima căsătorie, proprietar  de drogherie şi pompe funebre. Locuieşte, ca să facă avere, printre coşciuge.

- Domnişoara Ruxy  - intelectuală, veşnic înscrisă la o nouă facultate. Ocazional, face diverse servicii bătrânilor din cartier.

- Domn` doctor` Beliş –  medic specialist în pensionări şi certificate de deces.

- Berilă - om de afaceri, proprietar de mausoleu.

- Popa Tufiş - preot la capela şi biserica de lângă cimitir.

- Peşches - felcer la clinica de cartier.

- Domnişoara  Pinţi  - centralistă de serviciu la aceeaşi clinică.

 - Ghiulea - bodyguardul lui Berilă.

- Fanfara - pentru înmormântări

- Lăutari - pentru  serbat anumite evenimente din viaţă.

Fircă, insomnia, Pinți și gașca                      

                                                     Actul I

Acţiunea se desfăşoară la ultimele două etaje ale unui bloc, clădire plasată în partea centrală a scenei. Clădirea poate fi sugerată prin nişte cutii puse una peste alta. În ele, locuiesc majoritatea personajelor.  La parterul clădirii, funcţionează o drogherie şi un serviciu de pompe funebre. În cadrul serviciului, două cămăruţe,  una în care se vând coşciuge şi diverse obiecte pentru înmormântare, şi o alta, lipită  de prima, un mic restaurant pentru organizat pomeni. Proprietari, domnul Tase şi madam Scârţă, specialişti în ritualuri de înmormântare. În stânga sau în dreapta, lipit de clădire, un cabinet medical, clinică de cartier. Personajele pot dialoga prin pereţi, la telefon sau se pot întâlni. Au, de asemenea, discuţii imaginare.

                                                        Scena I

Firică se trezeşte după ce abia ațipise, îmbrăcat îmbrăcat ca în ziua anterioară. Insomnia își spunea cuvântul. Se uită  după ceasul de mână pe care nu ştie unde l-a pus. Nu conştientizează momentul. Îşi  ia ochelarii şi răsfoieşte un ziar lăsat seara pe scaunul de lângă pat.

Firică (iritat) - Domnule, ca să vezi drăcia dracului!  Când să-l dea ăştia afară, s-a pus pe văietat. Că te miri cum o babă, intelectuală, ieri de dimineaţă, l-a scuipat la piaţă. Ptiu,  bătu-te-ar să te bată! Păi, bă nene, ce altceva putea să-ţi facă? ...Tu, ditamai director de pupat?! Recunoaşte! Nu prea, când ani la rând,  funcţionar la stat,  pe noi, românii, lumii întregi,  ne-ai  prezentat ciobani, scripcari, manelişti şi falusuri de prin Carpaţi. S-au închinat până şi ăia de pe Marte. Nemţii au tras obloanele, iar chinezii şi-au pus dopuri în urechi şi mă mir că au mai putut deschide ochii.

- Firică: (Bate din picior apoi ciocăneşte în zidul din dreapta şi strigă) -  Madam Chirpici!... Fă, s-a întors pământul cu curu`în sus şi doar tu nu ai văzut! Auzi, madam... Bă fată, pe vremea noastră, un milion de dolari producţia din Balta Brăilei şi ceva din Bărăgan! Ăsta, cu boxul, cică i-a luat pentru o sută de pumni în cap! Păi, vezi, nu e tot una!

- Firică (ca pentru el) Rahat! ...De-aia n-are lumea ce mânca! Ţara arde în foc, ăla ia ..., dolari, cu sacul, iar asta cu igliţa! Toată  ziua a tot croşetat, iar acum, cu aşternutul în cap!

- Firică (ca şi cum ar avea-o în faţă pe madam Chirpici): Aoleu, fatăăă! Draga mea, nu te mai pricopseşti! Azi, cu un franc, mâine, cu  altul! Dă şi tu un tun, una, alta... cum fac ăștia acum din politică.  Sau fă ca asta din revistă! Jos textila! E!... Ce-ai mai vrea?!  Numai dacă s-ar întoarce iar vremea...  Taci! Nu răspunzi, ai? Du-te... unde și-a înțărcat mutu iapa, o să mori şi săracă, şi chioară, şi ca proasta!

- Firică: (Se roteşte cu scaunul spre stânga şi bate în celălalt perete).  Alo!  Păsărică, păsărea! O viaţă ai şi pe-aia o sforăi?... Vai de mama ta! Într-o noapte ca asta, pe vremuri, se cutremura tarlaua... Domnule, ce mai dădeai cu ea de-a dura!... Producţii la hectar!

- Firică: (către sală, ca pentru el, nedumerit) Mă fraţilor, cât  să fie, mă, ceasul?

- Firică: (bate cu bastonul în tavanul lui Drincu) S-a culcat şi ăsta! Dorm de parcă mâine ar fi ultima zi de somn din istoria lumii...

- Firică: (vede că nu îi răspunde nimeni, ridică receptorul şi sună la clinica din cartier). Alo!

- Pinţi:  Da, vă rog! Clinica! Cu ce vă putem ajuta?

- Firică (dezamăgit, ca pentru el): Nimic nu mai e ca pe vremea mea... Mergea Firică în control la... Doar covorul roşu mai lipsea că în rest... Curca, la proţap, damigeana, şi la aşternut cu debutanta. Ce vorbești, domnule? Păi, ăștia, de acum, știu ce e cultura?

- Pinţi (ușor iritată):  Eu, Pinţi, centralista, cu ce vă pot ajuta?

- Firică: Iauzi cu ce?! Drăguță, cu ziua a şasea! În viaţa asta, după cum vezi, am  cam pierdut timpul de-aiurea. ...Și aș vrea să fac și eu ceva.

- Pinţi: Domn` Firică?!...

- Firică: Mânca-o-ar tata!

- Pinţi: E trecut de miezul nopţii, ia-ţi pastila şi... Lasă viaţa! Pastile de întors în ea, deocamdată, ba!

- Firică (de parcă nu ar şti, mirat): Da?!... Atunci, măcar mai stăm de vorbă, mai alintăm o, bucă, o țâță, mai una, alta... Ce te grăbeşti aşa?

- Pinţi: Domn` Firică, hai, mai vrei ceva că...

- Firică: Eu aş mai vrea, dar...

- Pinţi: Nu te ţine de prostii tocmai acum după miezul noţii... Zii! Nu de alta, dar e în treacăt pe aci, pe la mine, dragostea dintâi.

- Firică: A mea m-a lăsat cu un borac şi s-a dus dracului! Un nărod, un ratat! S-a încurcat cu una, secretar de stat de pe vremurile ălea... Alta ar fi fost situaţia dacă se încurca şi el  acum.

- Pinţi: Gata, domn` Firică! Sănătate! Somn uşor!

- Firică (parcă intrat în panică) : Ho, că nu dau tătarii! Pastila... Unde zici că-mi e pastila?

- Pinţi: E, şi dumneata! Depinde ce vrei, şi atunci cauţi ori în punga cu doctorii, ori în dreapta, ori în stânga... Că doar o viaţă întreagă, când cu una, când cu alta!

- Firică (răscolit): Mda! Pinţi, draga mea... 

- Firică: (Centralista îi închide, vorbeşte cu sine) Na, că a tras obloanele şi asta! Mă simt de parcă mi-ar fi dat faraonul ăla cu ceva în cap! (încearcă iarăși să trezească pe careva, dar nu reușește, vorbește cu el însuși)  ...Madam! Madam pe dracu'! Madam belea! Ăstea sforăie, ăl de sub mine bese, ăla se plânge că  de prea multă cultură, îl scuipă babele... Schimbă două vorbe, dacă ai cu cine, despre culturalizare! Păi, pe vremea mea, poetul ţăran... Ba invers! Pueta! Îi dădeai cu  ,,tovarăşul şi tovarăşa’’, erai genial! Promovam şi  sub aşternut cu debutanta... Acum, domnule, mă simt de parcă s-ar fi sfoiegit şi Moise în Biblie! Iar mâine... (incoerent, căzut cumva în timp) Cum o fi dat Dumnezeu puhoiul ăla de lăcuste? Dacă nu o fi  doar poveste!

- Firică: (nu renunţă la a vorbi cu cineva) A, da... Tase, la coşciuge, are program, zi, și noapte.

- Firică: (deschide o agendă, caută un număr şi sună) Alo!

- Tase (somnoros): Da!

- Firică (pus pe glumă): Morga?

- Tase: Bă, nea Firică, dă-o încolo de treabă! La ora asta?!

- Firică: Domnule, să ştii dumneata că faraonul ăla nu prea avea cine ştie ce minte...

- Tase: Mi-ai mai spus şi alalteri...

-Firică: Păi da, dar astăzi e astăzi! Mâine, altceva... Să dea dracii, iar am greşit cărarea... Domnule, dacă tot am sunat, ce-ai zice dacă-mi tocmesc acum îmbălsămarea?...

Tase (iritat, uşor bâlbâit): Trebuie aranjat întâi cu popa... Plăteşti lumânările, tămâia... Apoi cu domn` Beliş... El te-a pensionat, el îţi dă hârtia pentru plecat! Pe de altă parte, vezi că şi coana Dricu, șefa de la cimitire, vrea. Şi nu te pune de-a contra că-ţi vinde aia groapa. Aşa că... Greu să trăieşti, greu să şi mori! Oricum, când le-ai pus la cap pe toate, adică ţi-ai pus bine de o moarte, vii la mine.  Însă, nu acum, mâine, că doar n-ai să crăpi acum, în noapte!

Firică: Şi eu zic că ba, mai ales că, mai alalteri, mi-a cântat şi cucul şi pupăza...

Tase: A cântat, pe dracu! Băi,  domn` Firică, eu ţi-am spus cum e cu pilula...  Aranjează şi dumneata cu pensionarii de o grevă, de ceva...  V-a tăiat ăștia din pensie, dar ar putea pune în ea, drept recompensă,  viagra!  Din câte am văzut, cam toţi aţi mai vrea...  Pe de altă parte, vezi că madam Chirpici o să-ţi taie porția! Într-o zi, şi madam Păsărea!

- Firică: S-au dat dracu, și una, și alta! Le curg pieile şi scârţâie din toate ălea...

-Tase: Ei, scârţâie?! Nu ştii dumneata! Adică... Ieri, alalteri, Chirpici, bot în bot aci, la mine, cu domn` Drincu... Nici gând de ducă...  Ascultă-mă, o juma de zi: că o fi, că o păţi... Ca doi porumbei, la o cafea. Ai cam încurcat-o! Concurenţa! Cică ar avea  bragagiul bani la saltea. Iar ea?! Nu poţi s-o condamni, ca femeia...

-Firică (cu un soi de gelozie): Iauzi, a focului! Nu se lasă hârca! Şi ăsta... Fir-ar el să fie, am să-l reclam! La ilicit! O viaţă a vândut bragă, un fel de nimic.... Neam, înţelegi? Adică apă și tărâţe fermentate, pe un ochi de geam...

Tase: Ehe, ai mai pune vreo jalbă pe ici, pe colea, dar, ăia, ai dumitale, gata! Hârâie,  pârţăie... Mai nou, tocmesc cosciuge. Dumneata? Mă rog, ăştia, de acum, of, dacă ai vorbi cu lemnele şi tot te-ar mai  auzi careva. ...Vor taxe şi iar taxe! Biruri, peste biruri! Ai să vezi ce n-ai văzut când i-o pune şi lui popa Tufiş opriri pe cântat, fumul de tămâie şi datul din cap!

 - Firică (dezamăgit, încearcă să iasă din încurcătură): Vremuri!  Aci e aci! Ce să mai zici, domnule, de tineretul ăsta,  dacă babele au luat-o razna?! Partidele astea?!...

- Tase: Vecine, închid!  Astăzi, până şi moartea ar mai fi vrut tot pastile de putut. La drogherie, am mai vândut câte ceva ! La coşciuge, nimic! Şi dacă o ţine-o moartea aşa, pe linie de pomeni, falimentul, gata! Ia-ţi pastila şi vezi în stânga... O fi ca soba  madam Păsărea! Iar dacă nu, o linguriţă de cucută şi te trezeşti pe lumea ailaltă. Mori ca un genial, ca ăla din Grecia, nu ca proasta!

- Firică: M-ai dat gata cu genialitatea... E lângă pat, o am!

- Tase: Bagă la cap! Înainte de a o bea, să semnezi hârtia aia pe care am scris:  ,, Pomană, las lui Tase averea.   Precizăm: şi casa cu tot ce este în ea!’’ ...Şi-atunci, cumva, am  mă rup de undeva,  şi-am să te duc la groapă.

- Firică (se face că nu aude, evită discuţia) : O să fiu un drac bălţat! Moroi pe lumea ailaltă întors pe dos în lumea asta trâmbițând: ,,Partidul, poporul, Ceauşescu, România!’’ Firică: (Cu aceeaşi dezamăgire): Culcă-te! S-a dus în paştele mă-si şi partidul, şi gaşca, şi...!

                                            Scena II

Firică răsfoieşte iarăşi Biblia nedumerit. O pune deschisă pe masă, apoi se duce la un gramofon. Dă la manivelă, pune dezinvolt o placă de pe care ar fi putut asculta muzică veche, cumpăneşte ceva în amintiri... Se răzgândeşte. Se îndreaptă spre aparatul de radio fredonând.

- Firică: ,,Foaie verde lemn de prun, /Spune, spune, moş bătrân,/Spune-mi, moş cu barbă sură/Spune caii când se fură!/ Of, of,  oooo!/Când e negură şi ceaţă,/Atuncea caii se-nhaţă, măi, măi/ Atuncea caii se-nhaţă,  Noaptea pe fulgerătură/Atuncea caii se fură.

- Firică (lăcrimând): Fir-ar mama ei de viaţă! Păi Tase ştie? Ne strânge nouă pensiile şi... Patru blane şi un cui! Face avere, păcătosul! Şi avere, uite-o, nu-i!

- Firică: (dezamăgit, bate iar în peretele din stânga) Fă, Mariţo, hai, scoal`! Scoal`, fă, n-auzi! C-au mărit ăştia, de acum, producţia la hectar!

- Firică: (privind spre Biblie) Domnule, să vezi cu ochii tăi că Dumnezeu e de partea evreilor, iar tu, ca mai marele Egiptului, să te pui, aşa, de-a-contra! Păi, ăsta faraon a fost? De-aia şi Ăl de sus... Până şi eu, dacă eram, numai de-al dracu şi tot dădeam cu ciuma, cu criza, cu aia, cu ailaltă... Bă, cu molimă şi foamete pe metru pătrat! Ca acum, cum dau orbeţii ăştia... Na! Ca să vedeţi şi voi cum e când  dai cu nuca în gard! Dar mă rog, ce are sula cu prefectura?! ...Om vedea!

- Firică: (ascultă cum latră nişte câini în tăcerea nopţii) Domnule, madam Chirpici, cam pe la ora asta, pe vremuri, deşteptarea.

- Firică: (bate în peretele din dreapta) Scoal`, fă, măcar tu! Cât mai e timp, să mai punem de o plenară, de o paranghelie, de ceva, cât să intrăm și noi în istorie!

- Firică (nostalgic): O ști? Ce vorbeşti, mă frate?! Când îşi aranja asta cocul, pe unde călca, plesnea asfaltul. Seara, venea cu draci de unde venea. Pe semne, o încingeau ăia! Acolo, la partid, chestii, socoteli!... Coinace de Segarcea!  Apoi, tovarăşa... Azi, aşa, mâine, aşa, Scârţă, ăsta de sub mine, pac cu jalba! La cece, la ăia cu cenzura... Cerea negru pe alb să se cenzureze scrârţâirea. Vă daţi seama!... Într-o seară, însă nu ştiu cum a pus mâna asta pe nenorocitul de Scârţă  şi... Vai de mama lui! L-a călărit, acolo pe podea. Și, ca să vezi, a dracului scândură, domnule, şi atunci scârţâia. Nu de alta, dar ai fi jurat că e mută! Mde! Madam Scârţă, ce să mai vorbim, turbarea! M-am cam ofticat... Gata, gata şi eu cu jalba în proţap. Tot la cece! S-a tot rugat... ,,Te iert, fă, te iert!’’ Dă-te dracului de puşlama!

- Firică (bate tot în peretele din dreapta spre madam Chirpici): Mariţo, hai, scoal` că acum te pomeneşti cu ăia de la Partidl...! Şi dacă o să le spun că nu mi-ai dat pastila... Fă, ai cam belit-o! Că şi tu ai jurat  pe carnet, la congres. În  primul rând , grija partidului faţă de om!  Asta da excrocherie! Aţi bătut voi apa în piuă vreo 50 de ani, iar cei noi, acum! Nimic nou! În materie de hoție, ce era de inventat s-a inventat! ...Stilul contează! În politică, trebuie să ai ștaif, altfel dai cu căruța în gard!

- Firică (neliniştit, către sală, ca spre un personaj imaginar.): Ce zici, mă, nea Tipsie, de una ca asta?  Să se crăpe, tam-nesam, apa? Apa aia?! Bă, marea, înţelegi dumneata? Să treacă ovreii, ca pe şes, prin ea... Nu tu nămol, nu tu mătasea broaştei, vreo orătanie, ceva?!... Apoi, tot tam-nesam, faraonul să-şi găsească, vrând-nevrând, beleaua?!   Auzi, că tot eşti om cu vechime: Cum dracului, Doamne, iartă-mă, să fii mers Noe, ăla, cu barca, tocmai pe vârful muntelui?  Iar cu el în ea şi tot ce mişca?! Mare comedie!

- Firică (căzut în amintiri): Mă nene, când umblam eu cu culturalizarea pe la ţară... Că se culturaliza! Spuneam omului drept în faţă: bă, Darvin, ăla, cică la bază ar fi fost molecula... Molecula! Înțelegi?! Înţelegea omul! Mă rog, chestia cu scula! Acum, pricepea, nu pricepea,  Dumnezeu ştie... Sau diavolul! Că ăsta e cu toate! Uite că nu mi-am dat seama! Ce-i drept, se mai găsea ici, colea, câte o babă: ,,fugi, bă, cu bazaconia asta! Păi Dumnezeu şi Sfântul Petru... Ehe! Mumă, vai de capul tău!’’ Mde, vorba strâmbei:  am ars gazul degeaba! De-aia îi mai zic ăştia de la centrală: „draga mea, fata tatii, mi-ar mai trebui ziua a şasea...’’ Acum, spre sfârşit! Să o iau de la început. Poporul, Ceauşescu, România! Şi tovarăşa Chirpici să vină acasă deja băgată-n draci... Nu de alta, dar asta, din stânga, madam Păsărică Turturea, cu agricultura,  stătea plecată când cu săptămâna, când cu luna. Ziua  a şasea! Înțelegi? Înțelegi pe dracu!  Pinţi, a focului,  nu vrea?

- Firică (atotştiutor): Bă, neică, femeia, de când a fost ea, Eva, ehe, tot de-a contra! Fă şi tu ca om, dacă mai poţi, ceva!

- Drincu (Se trezeşte. Somnoros, trage cu urechea spre tavan, apoi, ca să audă mai bine, se urcă pe un scaun şi ascultă. Bate în tavan): Bă, fir-ai al dracu de nărod, ce tot lozeşti,  acolo, în pod?

-Firică (i se pare că aude ceva, însă vorbeşte în continuare de unul singur, crezându-se Dumnezeu): M-am gândit, să-mi taie felcerul cu domn Beliş o coastă.  ...Şi să-mi fac eu din ea femeia după pofta şi după vrerea mea. Aşa, ia-o pe asta, ia-o pe-aia! Vrei, nu vrei, ia! Ca la bâlci: ,,ia Mariţa!’’ Beliş, doctor şi el, de! M-a pensionat pe motiv de moleculă! Cică n-aş mai fi cine ştie ce zdravăn la cap!  Sincer, nici nu ai cum?! În definitiv, dacă una, la dreapta, alta, la stânga, iar eu, la mijloc, un fel de Dumnezeu al lor... Să mă pun tocmai acum, de-a contra?

- Drincu (vecinul ironic,dra totuși, îngândurat): Te-ai dat dracu! Popa Tufişi ce-ţi mai ştie leacul... 

- Drincu (privind parcă dincolo de gardul unui cimitir): N-ai peşcheşul: ,,hai, altul!’’

- Drincu (revine cu privirea spre tavan, iritat): Băăă! Fir-ai al dracu de nărod, cu molecula ta cu tot! Ăştia, de acum, au schimbat schimbarea...  Acum, na, ai făcut umbră pământului degeaba? Cum s-ar zice, pe româneşte: ai  trăit ca  musca pe căcat... Culmea culmilor e că încă nu te-ai săturat! Am să te reclam până dincolo de Adam! Păi, bă, tu cu două, iar eu, neam?... Mai lasă-l şi pe altul! Mori, du-te dracu!  Să vină madam Chirpici, să-mi facă şi mie o ciorbă, o lipie? I-auzi, nu vine, pe motiv că i-ar fi ruşine.

- Madam Chirpici (în timp ce îşi aude numele ca prin vis): Trăiţi! Aici! Servesc schimbarea!

- Scârţă (care a tras cu urehea la toţi, făcând pe adormitul): E, da?! Păi se schimbă situaţia! Complotează iar puterea puterilor şi eu să dorm?! Nu, domnule, la datorie! Consemnat şi dat la  securitatea de stat. Păi ăştia... iar au luat-o razna, iar eu neam? Cum vine asta?!

- Firică (trage cu urechea în dreapta, în stânga, bate cu piciorul în tavanul lui Drincu, semn că-l ştia treaz, apoi  fredonează romantic): ,,Femei sunt în lumea asta mare/Frumoase ca seninul înstelat/Gaseşti plăceri nebune în fiecare/Şi-s dulci ca o clipită de păcat/De-mi place o brună cu ochii de jăratec/În focul căror inima-mi topesc/Apare o blondă cu surâs sălbatec/Şi nu mai ştiu pe care s-o iubesc.’’

- Drincu: Ăsta are limbrici,  iar l-apucă cufureala! Ehe, las` că vedem noi, care pe care, la judecata de apoi!