Măreția faptelor
~*~
Din Hronici vechi, bătrâne, prin veacuri
ruginite,
Din Codice și Cronici de-acuma prăfuite,
Din ce Povești rămas-au mereu în urma noastră,
Din Datini și-Obiceiuri, ca flori de pus în
glastră,
Cu dragoste de Țară, de Neam, Jertfelnicie,
Ne-am scris mereu în suflet, rămână veșnicie,
Istoria
trecută, cea fost adevărată,
S-o știe cei de-acuma, ce dăinuiesc
pe vatră.
În marmura Columnei, la Roma împărată
Sunt nemuriți viteji ce s-au jertfit odată,
Să-și țină-n Libertate Credința, Țara, Neamul,
Cea Datină bătrână și peste toate, Graiul,
Nu uite următorii cum încă se plătește
Cea sfântă libertate, ce-n veci,
te
încinstește.
E huma noastră plină de mii și mii de cruci,
De sfinte locuri care, în vremea de atunci,
Mi s-au luptat ai noștri pe viață și pe moarte
Să-și apere moșia, iar ce li-i scris în
soarte,
Să se-mplinească mâine, de rău o fi sau bine,
Cinstit să își câștige, cel dulce colț
de pâine.
*
Chiar de-i pieri vre-odată din humă și din hărți,
Isprăvile-ți mărețe tot vor rămâne-n cărți,
Să-nfioreze-o clipă pe cela cititor,
Ce-o laudă ți-o face din inima-n fior,
Iar pentru el tu fi-vei de-a pururi,
ne-ncetat,
Icoana unei clipe, exemplu
de
urmat.
~*~
7.01.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu