Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025), nr. 555(1 –31 Decembrie)
Dragii mei enoriași!
Duhul
Sărbătorii. La mulţi ani! A venit şi
Crăciunul! Fiecare dintre noi l-am aşteptat ca pe cineva drag, ca pe cineva
din familie plecat departe, pe care-l doreşti să se reîntoarcă. Se simte
nevoia ca din când în când să ne întoarcem la începuturi, la atmosfera copilăriei
noastre, la căldura căminului părintesc. Fiecare simţim nevoia ca măcar câteva
zile din an să uităm de greutăţile, necazurile, şicanele şi mizeriile vieţii şi
să ne bucurăm ca nişte copii. Sărbătorile ne dau acest prilej. Ele sunt
în timp şi mai presus de timp. Sunt în timp, fiindcă le consemnăm în calendare,
le stabilim anumite zile, anumite perioade, dar sunt mai presus de timp,
fiindcă ele fac timpul să se întoarcă înapoi, ne fac pe noi înşine să uităm
pentru câteva momente că suntem sub vremuri şi sub oameni, ne ajută să ne
întâlnim nu numai cu cei dragi, ci şi cu Însuşi Dumnezeu. Ele ne încarcă
bateriile fiinţei noastre şi din ele ieşim mai puternici şi cu mai multă
încredere în ziua de mâine. Ele ne dau convingerea că nu suntem singuri pe
lumea aceasta, ci Dumnezeu este cu noi.
Este mare păcat să lăsăm sărbătorile să treacă
fără să ne deschidem inima faţă de semenul nostru, indiferent dacă ne este
rudă, sau vecin, sau prieten. Este mare păcat să petrecem perioada
Sărbătorilor cu sufletul crispat, cu ceartă şi cu duşmănie, cu procese şi cu
scandaluri. Este mare păcat să petrecem Sărbătorile cu sufletul robit de
patimi, precum beţia, desfrâul, ura, invidia, iubirea de avuţie şi multe altele
asemenea. Este mare păcat dacă din cauza unor astfel de patimi nu găsim un ceas
disponibil să păşim pragul bisericii măcar în vremea marilor Sărbători.
Mântuitorul
S-a născut în ieslea vitelor, locul cel mai sărac şi umilitor din lume. Credeţi
că nu putea găsi loc în palatele Betleemului? El, cu puterea Lui
dumnezeiască nu putea să-şi ,,repartizeze” o cameră de lux într-un
palat sau o familie bogată din oraş? Nu putea să rânduiască lucrurile în aşa
fel încât Sfânta Fecioară Maria să ajungă acolo în ceasul cuvenit? N-ar fi
putut face asta, El, Care crease lumea cu toate ale ei? El, Care avea să
vindece orbii, şi ologii, şi leproşii, şi paraliticii, şi îndrăciţii? El, Care
avea să învie morţii şi chiar pe Sine Însuşi? Ar fi o naivitate să credem că nu
putea să găsească o odaie potrivită, chiar dacă ar fi fost nevoie să răsară din
pământ o casă pe măsură. Dar n-a făcut-o! A vrut El Însuşi să se nască în
ieslea dobitoacelor, pentru a ne arăta nouă, celor din toate veacurile, că e
gata să se nască şi în sufletul nostru, indiferent cât ar fi de murdar de
patimi şi păcate, indiferent cât ar fi de întunecos, de rece, de bolnav, de
neputincios! La vremea Crăciunului Domnul Hristos vine la fiecare dintre noi pe
glas de colindă, de clopot, de imne liturgice, prin însuşi duhul Sărbătorii şi
vrea să se nască din nou. Nu-L alungaţi! Primiţi-L în sufletul Dumneavoastră!
Nu se ştie când şi dacă veţi mai avea o altă şansă asemănătoare. Spovediţi-vă,
împărtăşiţi-vă, faceţi curăţenie şi lumină în suflete, în case, în curţi, în
grădini. Vine Împăratul lumii la Dumneavoastră! Nu-L lăsaţi să se scârbească,
să regrete că v-a trecut pragul!
Dumnezeu să vă ajute să petreceţi
Sfintele Sărbători cu toţi cei dragi ai Dumneavoastră cu sănătate, în
pace, în linişte, în bună înţelegere, căci, la urma-urmei, asta este fericirea!
La mulţi ani, dragii mei!
*
Noul Testament. Începând cu
data de 1 Decembrie, distribuim Noul Testament tuturor enoriaşilor parohiei noastre, cât şi celor din afara parohiei,
care ne-au ajutat în cursul anului financiar trecut. Cu siguranţă că cei mai
mulţi dintre Dumneavoastră ştiţi bine ce înseamnă Noul Testament pentru creştinism în general şi pentru fiecare
creştin în parte. Aţi învăţat aceasta în şcoală, la biserică, din Mica
Biblie, din Cartea de rugăciuni, din Catehismul creştin-ortodox, pe care vi le-am dăruit în anii trecuţi, cât şi
din alte surse. Totuşi, câteva cuvinte pentru a vă reîmprospăta memoria
le considerăm necesare: Biblia, Sfânta Scriptură sau Cartea Cărţilor are două
părţi: Vechiul Testament şi Noul
Testament. Vechiul Testament cuprinde istoria
mântuirii neamului omenesc de la facerea lumii până la venirea Mântuitorului
Iisus Hristos, iar Noul Testament cuprinde
istoria mântuirii neamului omenesc de la naşterea Domnului Iisus Hristos până
la sfârşitul lumii. Noul Testament
a fost scris în primul secol creştin, ultima carte fiind scrisă în anul 100 d.
Hr. de către diferiţi autori, sub inspiraţia Duhului Sfânt. El cuprinde 27
cărţi, dintre care:
· Patru Sfinte Evanghelii, în care găsim înscrisă, cu multe amănunte, viaţa
pământească, învăţătura şi faptele Mântuitorului Iisus Hristos în cei treizeci
şi trei de ani şi jumătate, cât a rămas, ca Dumnezeu şi ca Om, în mijlocul
lumii. Ele au fost scrise de către doi Apostoli(Matei şi Ioan) şi doi ucenici
de-ai Sfinţilor Apostoli(Marcu şi Luca);
· Faptele
Apostolilor, în care sunt relatate multe
evenimente legate de viaţa şi activitatea Sfinţilor Apostoli după Înălţarea la
cer a Mântuitorului. Găsim aici multe amănunte legate de strădania Sfinţilor
Apostoli de a propovedui Cuvântul lui Dumnezeu în lume, succesele şi insuccesele
lor, suferinţele şi necazurile pe care le-au îndurat pentru a răspândi
învăţătura Mântuitorului în lume, pentru a întemeia comunităţi creştine, pentru
a boteza şi a învăţa;
·
Epistolele sunt
cele mai numeroase din conţinutul Noului Testament. Multe aparţin Sfântului Apostol Pavel, celelalte
altor apostoli(Ioan, Petru, Iuda). În ele găsim expusă învăţătura Sfinţilor
Apostoli, interpretarea pe care au dat-o ei învăţăturii Mântuitorului. Ele sunt
de mare valoare pentru teologia creştină şi, cu toate că de două mii de
ani au tot fost analizate şi explicate, tot prezintă noutăţi şi surprize;
· Apocalipsa
este ultima şi cea mai tulburătoare carte a
Bibliei. A fost scrisă de Sfântul
Apostol şi Evanghelist Ioan. În ea sunt relatate viziunile de prooroc ale
autorului privitoare la sfârşitul lumii. Au trecut două milenii de când Sfinţii
Părinţi, teologii de toate felurile şi mulţi savanţi au încercat să descifreze
tainele şi înţelesurile ascunse ale acestei cărţi, dar tot nu se poate spune că
ea este pe deplin explicată. Multe simboluri din Apocalipsă sunt descoperite pe
măsură ce se derulează istoria.
Noul
Testament este cartea de căpătâi
a oricărui creştin. Fie că a fost tipărit împreună cu Vechiul Testament, fie
singur, este cartea cea mai răspândită din lume. Nu este popor care să nu fi
cunoscut-o; nu este limbă în care să nu fi fost tradus şi publicat; nu este
carte, care să fi fost mai mult comentată, interpretată şi studiată; nu este
carte mai de folos sufletului omenesc din toate timpurile şi din toate
locurile.
La
români, Noul Testament a circulat din primele veacuri în limbile greacă
şi latină, iar mai târziu în slavonă. În limba română apar primele fragmente
publicate în secolul al XVI-lea. Noul Testament întreg a fost publicat
în limba română în secolul al XVII-lea, fie separat(Bălgrad, 1648), fie
împreună cu Vechiul Testament(Bucureşti, 1688). De atunci a înregistrat
nenumărate ediţii.
Demult mi-am dorit să pot oferi credincioşilor
Parohiei Malovăţ câte un exemplar din Noul Testament. A devenit o
adevărată tradiţie în parohia noastră, ca să oferim fiecărei familii câte o
carte de Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului și Învierii Domnului.
În anii trecuţi am tipărit şi am donat Mica Biblie, Carte de Rugăciuni,
Catehism creştin-ortodox, Bucate de post şi multe altele. Am donat și Noul Testament în anul 2009, dar, cu
prilejul trecerii mele prin casele enoriașilor parohiei noastre, am observat
că-n multe case, în ,,biblioteca” familiei, nu mai există Noul Testament. Probabil,
în cele mai multe cazuri, l-au luat copiii plecați departe, uneori peste mări
și țări. Având Cuvântul lui Dumnezeu cu ei, în casele lor, au socotit că pot
face față mai ușor greutăților, necazurilor și străinătății!
În 2009 ne-a scos Dumnezeu în cale pe regretatul Dr.
Artur Silvestri din Bucureşti. Aflând de intenţia noastră, a donat parohiei
noastre un număr de cărţi diverse, publicate prin editura sa, Carpathia Press.
Acele cărţi trebuiau vândute, iar din banii rezultaţi să tipărim Noul
Testament. Era o soluţie. O boală necruţătoare l-a smuls pe Dr. Artur
Silvestri dintre noi la numai trei săptămâni după ce ne donase cărţile. Ne-am
propus să publicăm Noul Testament la împlinirea unui an de la trecerea
lui la cele veşnice. Criza economică prin care trecea țara atunci ne-a
împiedecat să ne realizăm proiectul cu posibilitățile ce le aveam. I-am făcut
cunoscut Doamnei Mariana Brăescu, soţia regretatului Dr. Artur
Silvestri, că ne este imposibil să tipărim Noul Testament la
termenul pe care-l doream. Imediat, cu o generozitate pe care greu o poţi găsi
în lumea de azi, Doamna Mariana Brăescu ne-a donat suma de necesară
pentru a demara lucrarea şi a ne încadra în termen. Se dovedea şi de această
dată cum familia creştină nu se destramă o dată cu plecarea unuia dintre soţi
spre veşnicie, se dovedea că iubirea e mai tare decât moartea; se dovedea că
soţul rămas în viaţă poate să facă enorm de mult nu numai pentru sufletul său,
ci şi pentru al celui plecat pe calea cea fără de întoarcere. Cu ajutorul
lui Dumnezeu, iată că am reuşit să rezolvăm atunci această
problemă. De Sărbători, în casa fiecărui enoriaş al Parohiei Malovăţ, cât şi a
fiecărui credincios de aproape sau de departe, care au ajutat parohia noastră
în cursul acelui an, a ajuns Noul
Testament.
Anul acesta priveam cu teamă proiectul, fiindcă nu
întrevedeam soluția. Iată că a venit Domnul Primar Ing. Ion Michescu, care
a înțeles și de data aceasta cât de
necesară este această carte pentru viața duhovnicească a enoriașilor parohiei
noastre. A găsit înțelegerea necesară și din partea Consiliului Comunal și, în
ciuda crizei și greutăților prin care
trece comuna, ne-a subvenționat și tipărirea acestei cărți.
Îi mulțumim lui Dumnezeu, că ne-a scos în cale asemenea
oameni și am reușit să realizăm acest proiect și celor care au contribuit,
într-un fel sau altul la realizarea lui.
Dumnezeu să răsplătească
jertfa acestor creştini, aşa cum numai El ştie să răsplătească pe cei ce se
străduiesc să propovăduiască Cuvântul Lui în lume.
Dumnezeu să ajute ca învăţăturile cuprinse în Noul Testament să
crească şi să rodească însutit şi înmiit în sufletele tuturor cititorilor şi ei
să devină creştini adevăraţi şi, la rândul lor, mici apostoli ai lui Hristos în
familia, în cercul lor de prieteni, în localitatea lor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să
vă ocrotească pe drumurile vieţii! Amin.
*
Amintiri de la Revoluţie. În seara zilei de 16 decembrie 1989, mă întorceam
cu maşina de la Craiova. Aveam un ,,ARO”. Pe la Radomireşti mi s-a rupt crucea
cardanică. Eram mereu pregătit cu scule şi cu piese de rezervă. Am avut norocul
că am găsit în portbagaj o cruce cardanică mai veche şi m-am apucat s-o schimb
pe cea uzată, în marginea şoselei. Începuse să ningă. La un moment dat a
început să treacă pe lângă mine o coloană de autoturisme ,,Lada” cu număr
rusesc. Am numărat. Erau 28 în coloană. În fiecare maşină erau câte doi
bărbaţi. După ce mi-am reparat maşina, am pornit spre casă. La Lunca Banului,
lângă drumul care porneşte spre Stângăceaua, este o parcare. Acolo era
abandonat un autoturism ,,Lada”. Singur în maşină, mă gândeam în sinea mea:
,,ce bine este să pleci cu grupuri mai mari în excursii, mai ales în
străinătate. Oamenii aceştia rămaseră în pană. Îi luară colegii lor în maşină
şi plecară mai departe. Ce ar fi făcut ei dacă ar fi fost singuri, acum în prag
de iarnă şi de noapte, fără să cunoască limba? Abia a doua zi am început să
aflu de la ,,Europa liberă” ce se întâmpla la Timişoara. Şi azi mă tot întreb:
să fi vizitat, oare, acei ,,turişti” şi Timişoara? Dumneavoastră ce ziceţi?
*
Prof. Dr. Virgil Medan(1930-2004). Printre
oamenii mari pe care mi-a fost dat să-i cunosc, a fost și Prof. Dr. Virgil
Medan. Am înțeles că pe vremea când l-am cunoscut era președintele Comitetului
de Cultură și Educație Socialistă Cluj. Ne-am întâlnit întâmplător, la un
simpozion de istorie la Botoșani, în noiembrie 1981. Am fost repartizat la un
hotel din centrul orașului, la camera 418, împreună cu Domnul Virgil Medan. Îl cunoșteam din publicații și din
spusele Doamnei Stela Belozerov de la Arhiva de Folclor din Cluj.
Era un bărbat voinic,
bine legat, cu aspect atletic, gata de a se lua de piept cu oricine l-ar fi
contrazis, cu cearcăne negre în jurul ochilor; oscila de la calmul și bonomia
desăvârșită până la mânia unui mistreț înfuriat. Două nopți la rând am stat de
vorbă cu dumnealui până după ora 2, fără a mai aminti pauzele de masă și timpul
plimbărilor prin oraș. Am devenit prieteni. Mi-am dat seama că nu trebuie să-l
contrazic, ci am căutat doar să-i completez și să-i continui ideile și
afirmațiile, pentru a păstra o atmosferă plăcută, colegială. Specializat în
etnomuzicologie, domnul Virgil Medan făcea largi incursiuni în istorie,
filologie, etnologie și folclor. Deși eu sunt un incompetent în aceste domenii,
îmi dădeam seama cu ușurință, de multe ori, că afirmațiile-i sună fals, forțat.
A spune că dacă Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră și se varsă în
Marea Neagră, frecvența adjectivului ,,negru” dat unor elemente de pe cursul
Dunării, ar indica o masă de populație omogenă. Germanii și danezii nu sunt
altceva decât reminiscențe ale populației dace. Ba chiar ungurii nu sunt
altceva decât daci maghiarizați. Similitudinile unor tradiții, unor termeni și
religii din Peninsula Balcanică și Orientul Apropiat ar fi un indiciu sigur, că
strămoșii noștri s-ar fi dus până acolo. Să fim serioși!
Mi-a
plăcut însă la Domnul Medan patriotismul sincer și caracteristic la aproape
toți ardelenii. Probleme istorice legate de Ardeal și Moldova erau dezbătute cu
atâta patos, încât te făcea să-i uiți toate micile păcate ale exagerărilor de
mai sus. N-aș putea să nu menționez faptul că, pentru domnia-sa, prin Unirea de
la 1918, ardelenii mari, corifeii nației române de acolo, au fost diminuați,
umiliți, mulți reduși brutal la tăcere. Marii cărturari și politicieni de talia
lui Goga, Coșbuc, Rebreanu, Maniu și alții, în București, au fost tratați drept
roată de rezervă, ceea ce i-a dezorientat și decepționat. Domnul Medan vorbea
cu mult patos de rolul Bisericii Romano-Catolice în dezvoltarea culturii și
civilizației ardelenești. Dacă ar fi fost după dumnealui, ar fi decretat
libertatea Bisericii Greco - Catolice. Critica servilismul ierarhilor ortodocși
români și admira poziția Bisericii Romano-Catolice din Polonia. A rămas foarte
surprins, când a aflat că Patriarhia Română are biserici, parohii și episcopii
în străinătate, pe care le tutelează și prin care ține legătura cu românii
aflați în emigrație.
Din
vorbă-n vorbă, am ajuns la concluzia că aș putea realiza împreună cu Dl. Virgil
Medan o culegere de cântece și obiceiuri de la românii din Serbia. Eu să fac
culegerea, iar dumnealui să facă transcrierea muzicală și fonetică. A precizat
chiar că ar avea prieteni și posibilități de a publica lucrarea la Belgrad. În
orice caz, rămânea o lucrare de perspectivă, care mă tenta.
Domnul
Medan nu avea o părere bună despre Domnul Ștefan Pascu. Îl disprețuia chiar,
pentru că i-ar fi fost ostil într-o problemă, cândva. ,,- Te culci pe laurii victoriei, pentru că ai ajuns academician doar cu
Voievodatul Transilvaniei, cu colaborări și spicuiri
de ici, de acolo! Păi, e posibil așa ceva? Cu asta onorezi demnitatea ce ți-a
fost încredințată?!” ,,Deie Dumnezeu, mi-am zis, să facă toți
academicienii țării măcar atât cât a făcut
- și, fără îndoială, va mai face -, Domnul Ștefan Pascu!” Domnul Virgil
Medan a rămas foarte surprins de relatarea
mea cu privire la sprijinul pe care mi l-a dat Domnul Pascu pentru
publicarea lucrării cu Nicolae Iorga. ,,- Mă
surprinde, a zis, fiindcă știu că n-a ridicat pe nimeni până acum! În orice
caz, trebuie s-o recunoaștem, că este o autoritate în materie de istorie și are
un cuvânt greu de spus!”
Domnul
Medan m-a invitat la simpozionul ,,Samus” de la Cluj, care urma să se țină în
luna mai 1982. M-a notat chiar cu comunicarea Cultul focului în comuna Malovăț jud. Mehedinți. Am observat, totuși, un lucru: Domnul Medan
vâna ideile. A fost entuziasmat, când i-am vorbit de părerile mele cu privire
la interpretarea baladei
Miorița, dar, când i-am pus problema că aș vrea să țin o
comunicare pe această temă, a lăsat-o moartă, încercând să-mi plaseze ideea
interpretării religios-creștine, în sensul că păstorul mioritic este simbolul
Mântuitorului, deși, din câte am sesizat, ideea mea n-a uitat-o!
L-am
invitat la simpozionul de la Severin. Mi-a dat o notă ca să se înscrie cu tema Iorgovan – interpretări etimologice.
Mi-a spus că nu suportă comunicările lungi, greoaie, bazate pe un aparat
critic, ci le preferă pe cele de până la cinci pagini, în care ,,să mustească
ideile” și în care să-ți prezinți numai propria ta poziție. Comunicarea sau articolul însuși să fie o
concluzie a unei cercetări îndelungate. Sunt de acord cu acest punct de vedere,
atunci când e vorba de articole de ziar ori revistă de popularizare, dar când
vrei să faci știință, nu poți altfel decât să lași la o parte
superficialitatea.
În final, Domnul Medan mi-a spus: ,,- Prefer amatorismul luminat
profesionalismului mediocru!” Ne-am înțeles că vom ține legătura.
La 18
ianuarie 1982, într-o discuție cu Doamna Emilia Comișel, cercetătoare la
Institutul de Etnologie și Folclor din București, a venit vorba și de Domnul
Virgil Medan. Aceasta îl cunoștea bine. L-a caracterizat în câteva cuvinte: ,,are
perioade când își cam sare de pe fix, aiurând tot felul de teorii cu vlahii și
cu dacii”.
La 8 iunie 1982 am fost la Festivalul de Folclor
din Dej. În cadrul festivalului se ținea și un simpozion de folclor. Am servit
masa împreună cu Domnul Virgil Medan. Mi-a spus că speră să obțină de la
Mitropolitul Antonie Plămădeală o bursă,
pentru a studia la Vatican originile muzicii bizantine. Dânsul se va duce acolo
ca ,,om de știință”, nu ca unul ,,cu trei dogme încrustate în creier”.
Îl așteaptă Damascul, Efesul, Orientul tot etc. Și-a luat doctoratul de curând,
fără comisie de examinare și fără referate, pe baza lucrării sale Jocuri de
copii.
Domnul Virgil Medan avea darul de a mobiliza
oamenii, când era vorba de o activitate culturală. În 25 mai 1984, mi-a
comunicat că am fost înscris în programul simpozionului de la Dej cu
comunicarea Documente etnoistorice inedite din veacul al XIX-lea și m-a invitat să particip la discuții pentru
Miorița. Intenționa să publice un volum cu opinii diverse despre Miorița
și altul cu Meșterul Manole. S-a
înscris mereu la simpozioane în Tr. Severin, dar n-a participat niciodată și
nici comunicările nu le-a trimis. În 18 mai 1985 îmi vorbea de proiectele sale
publicistice, printre care și un volum cu cca. 4.000 colinde din Ardeal. În
decembrie 1985 îmi relata câte ceva din preocupările sale. Lucra la studiul Latina
populară. În Lucrări de muzicologie, vol. XVI, i-a apărut articolul Muzica
pământului. Aștepta să-i apară în ,,Telegraful român” articolul Vechimea
colindelor românești. La 29 aprilie 1987 mă ruga să-l înscriu la
simpozionul de la Severin cu comunicarea Un
cântec epic despre Războiul de Independență. La 18 mai 1988 i-am trimis un
exemplar din noua mea carte, Coloana
infinitului, solicitându-i să mă înscrie în programul Simpozionului
,,Samus” cu tema Chip și frumusețe umană
în proverbele românești. Îmi
răspunde cu promptitudine și spune că publicarea unei cărți ,,este cel mai important lucru, după
sănătate!” Restricțiile economice
din țară fac ca simpozionul de la Dej să nu se mai țină, multe cărți să nu mai
fie publicate.
Anul 1989 îl găsește pe Prof. Virgil Medan mai
îmbătrânit, mai trist, mai dezamăgit. Se cunoaște asta după felul cum scrie. La
10 ianuarie înfrunta frigul și scria că lucrează la un volum privind muzica
sacră la țăranii români și că ar vrea să mai stăm de vorbă. Spera ca noul an să
fie mai generos pentru cultură! La 8 februarie îmi relata multe amănunte
privind proiectele sale culturale, alături de teama că nu le va putea
valorifica. Unele priveau muzica religioasă.
Anul 1990 a însemnat doar schimburi de felicitări
cu prilejul Crăciuului și Paștelui, apoi ne-a luat valul multor ,,ocupații”
postrevoluțioare și legăturile noastre s-au întrerupt.
Profesorul Virgil Medan rămâne în istoria
folcloristicii românești ca o personalitate
cu largă respirație științifică, cu intuiție creativă, cu patos și dedicație
rar întâlnite.
Dumnezeu să te ierte, prieten de altădată!
*
Publicații. În cursul acestei luni am reușit să mai publicăm câteva materiale,
astfel. ,,Scrisoare pastorală” – 554, în ,,Moara lui Gelu”,
Baia Mare, 13 dec. 2025, ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com);
în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 15 dec. 2025, ediție și on-lin(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 15 dec. 2025, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Unirea!
Unirea dintotdeauna, în ,,Națiunea”, București, 23 dec. 2025, ediție
și on-line (https://ziarulnatiunea.ro); In memoriam: Gheorghe Marin, în ,,Națiunea”,
București, 23 dec. 2025, ediție și on-line (https://ziarulnatiunea.ro).
*
Contribuția de cult. De la 1 Dec. am început strângerea
contribuţiei de cult pentru anul 2026. Repetăm ceea ce am mai spus şi în anii
trecuţi: în parohia noastră contribuţia de cult este la aprecierea
credincioşilor, după principiul ,,fiecare dacă vrea şi cât poate!” Serviciile
sunt gratuite, iar preotul este la dispoziţia tuturor enoriaşilor parohiei,
indiferent dacă au dat sau nu ceva pentru contribuţia de cult, indiferent cât
au dat, 24 de ore din 24, 365 de zile în an. În rest este liber! Dacă se supără
cineva sau i se pare că-i suma prea mare, îi tăiem nasul! Bine?
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am
primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Mema Irinel din Tr.
Severin, fiu al satului Bârda: 1.000 lei; Domnul Arhire Sebastian din
Bruxelles, fiu al satului Bârda: 500 lei; Doamna Liliana Drăgan din
București și Domnul Mocănașu Oprea din Tr. Severin, Domnul Popescu
Dan din Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Butoi Eugen din
Timișoara, fiu al satului Bârda: câte 300 lei; Domnul
Col. Hermeneanu Vasile din Constanța: 270 lei; Domul Grecu
Grigore din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Fam. Caragea din
Tr. Severin, Domnul Trocan Pantelie din Tr. Severin, fiu al satului
Bârda, Doamna Stanomirescu Emilia din Timișoara, fiică a satului Bârda:
câte 200 lei; Doamna Ghijan Adela din
Londra, fiică a satului Malovăț, Domnul Munteanu Gheorghe din Tr.
Severin, fiu al satului Malovăț: câte 150 lei; Domnul Ing. Dumitru Mucioniu
din Tr. Severin, Domnul Gheorghe Ghilerdea din Tr. Severin, Domnul
Mișea Flavius din Tr. Severin, Doamna
Filip Cornelia din Tr. Severin, Doamna Nicolae Victoria din Tr.
Severin și Domnul Sârbu Marian din Tr. Severin, Doamna Gaiță Rodica din
Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Domnul Curea Constantin din Cerneți,
fiu al satului Bârda, Domnul Rolea Gh.
Aurel din Schela(MH), fiu al
satului Bârda, Domnul Rolea Titu din Schela(MH), fiu al satului Bârda, Domnul Nistor Vasile din Franța, fiu al satului Malovăț:
câte 100 lei; Doamna Deatcu Viorica din
Tr. Severin: 50 lei.
Tuturor le mulțumim
cordial. Dumnezeu să le răsplătească!
*
În cursul lunii decembrie am donat pâine enoriașilor
participanți la slujbe, astfel: 6 Dec.(Bârda): 70 pâini; 7 Dec.(Bârda): 106 pâini; 14 Dec.(Malovăț): 156 pâini; 21 Dec. (Bârda): 101 pâini; 27 Dec.(Bârda): 94 pâini; 28 Dec.(Malovăț): 210 pâini. Așadar, în luna decembrie s-au donat 747
pâini. Totodată,
s-a vândut pâine enoriașilor noștri, la prețul de achiziție de 1,40
lei/buc. astfel: 6 Dec.(Bârda): 130 pâini; 7 Dec.(Bârda): 644 pâini; 14 Dec. (Malovăț): 294 pâini; 21 Dec. (Bârda): 649 pâini; 27 Dec.(Bârda): 106 pâini; 28 Dec. (Malovăț): 180 pâini. Așadar, în luna decembrie s-au vândut 2.003
pâini.
*
La Azilul de la Gura Văii
am mai donat un aragaz cu patru ochiuri și cuptor.
*
Plăți. În cursul acestei luni am
făcut câteva plăți mai mari, astfel: 3.850 lei brutăriei pentru cele 2.750
pâini donate și vândute în luna decembrie; 2.945 lei aragazul donat Azilului de la Gura Văii; 2.600
lei ajutoare de Crăciun; 750 lei protoieriei pentru chitanțiere; 393
lei curentul electric; 392 lei impozit; 140 lei internetul; 70 lei un kilogram de toner pentru
imprimantă și altele mai mici.
*
Zâmbete. ☺Totu-n lume se scumpește, numai omul se
ieftinește! ☺Bulibasa la spital, cu piciorul rupt. Doctorul: ,,
- Trebuie sa punem piciorul în ghips!” Bulibasa: ,,- Pune marmură mânca-ți-aș,
că plătesc eu!” ☺Unul cu mâna în ghips la
doctor: ,,- Domnu doctor, o să pot cânta la chitară după ce scot mâna din
ghips?” ,,- Da!” ,,- Ce tare, înainte nu
puteam!” ☺Un tip se trezește din leșin în ambulanță: ,,-
U... u..., unde mă duceți!” ,,- La morgă!”
,,- Păi, nu am... murit!” ,,- Păi..., nu am ajuns!”
*
Înmormântări. În ziua de 5 Dec. am
oficiat slujba înmormântării pentru Tărăbâc Gheorghița(75 ani), iar în
ziua de 28 Dec. pentru Mănescu Viorica(71 ani), amândouă din Malovăț.
Dumnezeu să le ierte!
*
Program. În cursul lunii ianuarie avem următorul program de
slujbe: 1 Ian. (pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 2 Ian.(colindul
cu Botezul în Bârda, pe traseul cunoscut); 3, 4, 5 Ian.(colindul cu Botezul în Malovăț, pe traseul cunoscut)); 6 Ian. (slujbă la Bârda, la ora 8; slujbă la Malovăț, la
ora 10); 7 Ian.(slujbă la Bârda; pomeniri
la Malovăț, la ora 12); 10 Ian.(Malovăț-Bârda); 11 Ian.(Malovăț); 16 Ian.(Malovăț-Bârda);
17 Ian. (Malovăț-Bârda); 18 Ian.(Bârda); 24 Ian.(Malovăț-Bârda);
25 Ian.(Malovăț); 30
Ian. (pomeniri la Bârda, la ora 8; slujbă la
Malovăț); 31 Ian.(Malovăț-Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Să dea Dumnezeu ca Sfintele Sărbători ce se
apropie să le petreceţi cu sănătate, cu bucurii, împreună cu toţi cei
dragi ai Dumneavoastră! La mulţi ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu